ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3276/2009

Asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 55 din 15 mai 2009 a Curții de Apel Suceava pronunțată în Dosarul nr. 534/39/2009 a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petiționara C.M., împotriva rezoluțiilor nr. 109/P/2008 din data de 22 decembrie 2008 și nr. 51/II/2009 din data de 26 februarie 2009 ale Pachetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, intimat fiind B.B. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin plângerea adresată instanței și înregistrată sub nr. 543/39/2009 la data de 09 aprilie 2009, petenta C.M. a solicitat desființarea rezoluțiilor nr. 109/P/2008 din data de 22 decembrie 2008 și nr. 51/II/2009 din data de 26 februarie 2009 ale Pachetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, intimat fiind B.B.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că intimatul în complicitate cu alți magistrați de la Judecătoria Rădăuți și de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, prin trafic de influență, au tergiversat soluționarea unei cauze. Astfel, în extrasul din Sentința penală nr. 613 din 17 octombrie 2007 a Judecătoriei Rădăuți care i-a fost comunicat în termen legal nu s-a făcut referire la solicitarea sa de a se face cercetări și față de numiții B.D. și N.T. Sentința fiindu-i favorabilă, nu a declarat recurs, însă aceasta a fost redactată cu întârziere, iar din dosar i-au fost sustrase probe ce îi erau favorabile. A mai susținut că recursul declarat de partea adversă a fost înregistrat la președinta Judecătoriei Rădăuți, care a judecat aceleași fapte săvârșite de aceiași făptuitori, în același loc și timp, aceasta pronunțând o soluție de condamnare a soțului său, deși faptele nu erau reale și nu existau probe la dosar.

În aceste condiții afirmă petenta că doamna președinte I.L. a tergiversat soluționarea cauzei până la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale. A solicitat, admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și cercetarea intimatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. Instanța a constatat că la data de 23 aprilie 2009, petenta C.M. a formulat o plângere penală împotriva intimatului B.B. - judecător la Judecătoria Rădăuți, constând în aceea că ar fi judecat cu rea-credință Dosarul nr. 3920/285/2007, deoarece i-a admis în parte plângerea împotriva soluției formulate, deși ar fi conținut elemente suficiente pentru a fi reținută în cauză la instanță în vederea judecării faptelor săvârșite de partea adversă, iar că față de ceilalți făptuitori se impunea începerea urmăririi penale.

Totodată, a mai arătat că sus-numitul a redactat cu întârziere Sentința penală nr. 613 din 17 octombrie 2007, aducându-i prejudicii. Prin Rezoluția nr. 109/P/2009 din 11 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul B.B. în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 alin. (1) C. pen. Împotriva acestei soluții a formulat plângere petenta, plângere ce a fost respinsă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin Rezoluția nr. 51/II/2/2009 din data de 26 februarie 2009. Nemulțumită de modul de soluționare al plângerilor sale, petenta C.M.

s-a adresat în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., instanței de judecată, care a considerat că magistratul a pronunțat sentința penală cu respectarea dispozițiilor procedurale în materie, motivându-și soluția adoptată, iar redactarea cu întârziere s-a datorat volumului mare de activitate al instanței. În ceea ce privește dispariția probelor de la dosar nu a fost dovedită în vreun fel de către petentă. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petiționara C.M., solicitând casarea sentinței Curții de Apel Suceava, desființarea rezoluțiilor emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și trimiterea dosarului la Parchet în vederea continuării cercetărilor conform procedurilor.

În motivarea scrisă a recursului se arată că întârzierea redactării sentinței a fost bine stabilită, cu posibilitatea făptuitorului în tergiversarea cauzei până la prescripția faptei. În ceea ce privește probele dispărute (3 înscrisuri și 3 planșe foto) dovada existenței acestora se poate face cu înregistrarea ședinței efectuată în sistem audio, cât și cu declarațiile apărătorului și ale mandatarului său. Înalta Curte verificând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente: Începerea urmăririi penale este condiționată de existența unor temeiuri suficiente care să confirme că o anumită persoană se face culpabilă de săvârșirea unei infracțiuni.

Totodată trebuie să se constate că nu există vreunul din cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată. Întrucât actele premergătoare de începerea urmăririi penale efectuate în cauză au stabilit în mod neechivoc, că judecătorul B.B. a acționat în modul și cu respectarea legii, nesăvârșind vreo faptă cu conotații penale, Înalta Curte constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică. Împrejurarea că petiționara este nemulțumită de soluția pronunțată în Dosar nr. 3920/285/2007 nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii pe care aceasta le-a criticat în plângerea formulată.

Legalitatea și temeinicia hotărârilor pronunțate se verifică de către instanțele de control judiciar, competente material să aprecieze, inclusiv asupra respectării normelor procedurale ce asigură exercitarea dreptului la un proces echitabil și nu pot constitui fapte penale în funcție de nemulțumirea părților căzute în pretenții civile. A admite această posibilitate ar însemna să se poată cenzura pe cale penală principiul consfințit în art. 124 alin. (3) din Constituție României „judecătorii sunt independenți și se supun numai legii”, ceea ce ar reprezenta atingere adusă statului de drept. Faptul că judecătorul a redactat cu întârziere sentința nu poate constata temei pentru tragerea sa la răspundere penală, atâta timp cât acest lucru a fost determinat de împrejurări obiective.

În cazul în care s-ar fi dovedit că acest lucru s-a datorat relei conduite, ar fi atras răspunderea sa disciplinară și nicidecum răspunderea penală. Susținerile petentei cu privire la sustragerea de acte din dosar, nu au fost învederate în plângerea inițială nefăcându-se dovada dispariției probelor de la dosar. Față de cele reținute, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul petiționarei C.M. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta petentă la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta C.M. împotriva Sentinței penale nr. 55 din 15 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petentă la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2009.