ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3276/2009

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor și lucrărilor

dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 55 din 15 mai 2009 a Curții de Apel

Suceava pronunțată în Dosarul nr. 534/39/2009 a fost respinsă ca nefondată

plângerea formulată de petiționara C.M., împotriva rezoluțiilor nr. 109/P/2008

din data de 22 decembrie 2008 și nr. 51/II/2009 din data de 26 februarie 2009

ale Pachetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, intimat fiind B.B.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut că prin plângerea adresată instanței și înregistrată

sub nr. 543/39/2009 la data de 09 aprilie 2009, petenta C.M. a solicitat

desființarea rezoluțiilor nr. 109/P/2008 din data de 22 decembrie 2008 și nr.

51/II/2009 din data de 26 februarie 2009 ale Pachetului de pe lângă Curtea de

Apel Suceava, intimat fiind B.B.

În motivarea plângerii, petenta a

arătat că intimatul în complicitate cu alți magistrați de la Judecătoria

Rădăuți și de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, prin trafic de

influență, au tergiversat soluționarea unei cauze.

Astfel, în extrasul din Sentința

penală nr. 613 din 17 octombrie 2007 a Judecătoriei Rădăuți care i-a fost

comunicat în termen legal nu s-a făcut referire la solicitarea sa de a se face

cercetări și față de numiții B.D. și N.T. Sentința fiindu-i favorabilă, nu a

declarat recurs, însă aceasta a fost redactată cu întârziere, iar din dosar

i-au fost sustrase probe ce îi erau favorabile.

A mai susținut că recursul declarat

de partea adversă a fost înregistrat la președinta Judecătoriei Rădăuți, care a

judecat aceleași fapte săvârșite de aceiași făptuitori, în același loc și timp,

aceasta pronunțând o soluție de condamnare a soțului său, deși faptele nu erau

reale și nu existau probe la dosar. În aceste condiții afirmă petenta că doamna

președinte I.L. a tergiversat soluționarea cauzei până la împlinirea termenului

de prescripție a răspunderii penale.

A solicitat, admiterea plângerii,

desființarea rezoluțiilor și cercetarea intimatului sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

Instanța a constatat că la data de

23 aprilie 2009, petenta C.M. a formulat o plângere penală împotriva

intimatului B.B. - judecător la Judecătoria Rădăuți, constând în aceea că ar fi

judecat cu rea-credință Dosarul nr. 3920/285/2007, deoarece i-a admis în parte

plângerea împotriva soluției formulate, deși ar fi conținut elemente suficiente

pentru a fi reținută în cauză la instanță în vederea judecării faptelor

săvârșite de partea adversă, iar că față de ceilalți făptuitori se impunea

începerea urmăririi penale. Totodată, a mai arătat că sus-numitul a redactat cu

întârziere Sentința penală nr. 613 din 17 octombrie 2007, aducându-i

prejudicii.

Prin Rezoluția nr. 109/P/2009 din 11

decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimatul B.B. în baza art. 228 alin. (4)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 246 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei soluții a formulat

plângere petenta, plângere ce a fost respinsă de Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin Rezoluția nr. 51/II/2/2009

din data de 26 februarie 2009.

Nemulțumită de modul de soluționare

al plângerilor sale, petenta C.M. s-a adresat în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., instanței de judecată, care a considerat că magistratul a

pronunțat sentința penală cu respectarea dispozițiilor procedurale în materie,

motivându-și soluția adoptată, iar redactarea cu întârziere s-a datorat

volumului mare de activitate al instanței.

În ceea ce privește dispariția

probelor de la dosar nu a fost dovedită în vreun fel de către petentă.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, a declarat recurs petiționara C.M., solicitând casarea sentinței

Curții de Apel Suceava, desființarea rezoluțiilor emise de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Suceava și trimiterea dosarului la Parchet în vederea

continuării cercetărilor conform procedurilor.

În motivarea scrisă a recursului se

arată că întârzierea redactării sentinței a fost bine stabilită, cu

posibilitatea făptuitorului în tergiversarea cauzei până la prescripția faptei.

În ceea ce privește probele dispărute (3 înscrisuri și 3 planșe foto) dovada

existenței acestora se poate face cu înregistrarea ședinței efectuată în sistem

audio, cât și cu declarațiile apărătorului și ale mandatarului său.

Înalta Curte verificând recursul

prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:

Începerea urmăririi penale este

condiționată de existența unor temeiuri suficiente care să confirme că o

anumită persoană se face culpabilă de săvârșirea unei infracțiuni.

Totodată trebuie să se constate că

nu există vreunul din cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen., în care

punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

Întrucât actele premergătoare de

începerea urmăririi penale efectuate în cauză au stabilit în mod neechivoc, că

judecătorul B.B. a acționat în modul și cu respectarea legii, nesăvârșind vreo

faptă cu conotații penale, Înalta Curte constată că soluția de neîncepere a

urmăririi penale este legală și temeinică.

Împrejurarea că petiționara este

nemulțumită de soluția pronunțată în Dosar nr. 3920/285/2007 nu poate conduce

la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii pe care

aceasta le-a criticat în plângerea formulată.

Legalitatea și temeinicia

hotărârilor pronunțate se verifică de către instanțele de control judiciar,

competente material să aprecieze, inclusiv asupra respectării normelor

procedurale ce asigură exercitarea dreptului la un proces echitabil și nu pot

constitui fapte penale în funcție de nemulțumirea părților căzute în pretenții

civile.

A admite această posibilitate ar

însemna să se poată cenzura pe cale penală principiul consfințit în art. 124

alin. (3) din Constituție României „judecătorii sunt independenți și se supun

numai legii”, ceea ce ar reprezenta atingere adusă statului de drept.

Faptul că judecătorul a redactat cu

întârziere sentința nu poate constata temei pentru tragerea sa la răspundere

penală, atâta timp cât acest lucru a fost determinat de împrejurări obiective.

În cazul în care s-ar fi dovedit că

acest lucru s-a datorat relei conduite, ar fi atras răspunderea sa disciplinară

și nicidecum răspunderea penală.

Susținerile petentei cu privire la

sustragerea de acte din dosar, nu au fost învederate în plângerea inițială

nefăcându-se dovada dispariției probelor de la dosar.

Față de cele reținute, conform art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul

petiționarei C.M.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., obligă recurenta petentă la plata sumei de 600 RON

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petenta C.M. împotriva Sentinței penale nr. 55 din 15 mai 2009 a

Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petentă la plata

sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 octombrie 2009.