ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4556/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 93 din 7 ianuarie 2010 a rspins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții V.M., B.N., B.I., L.N., G.N., L.I., S.N.I., S.D.I., B.A., B.I., S.I., M.D., L.I., G.I.M., V.D., B.I., B.I.D., L.N., V.D., B.C., M.G.P., M.P.C., B.I., B.G., R.M., S.C., G.D., P.N., G.C., S.N., G.D. și B.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, având ca obiect anularea în parte a Ordinului nr. 295/2007, respectiv a dispozițiilor art. 3 alin. (2) din acest act administrativ emis de autoritatea pârâtă, privind obligativitatea vizării cererii de acordare a primei pe cap de ovină de către asociațiile crescătorilor de ovine/caprine constituite la nivel local.

S-a susținut de către reclamanți că dispoziția arătată, prin care se condiționează posibilitatea dobândirii primei pe cap de ovină de avizarea cererii care se adresează Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură de către organizații cu caracter privat încalcă prevederile exprese ale Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 în baza căruia Ordinul nr. 295/2007 a fost emis. În plus, în opinia reclamanților, condiția vizării cererii de plată a primei nu este stipulată de către regulamentul menționat, fiind o adăugare nepermisă și abuzivă la condițiile de exercitare a dreptului la primă acordat. Analizând dispozițiile atacate, prima instanță a apreciat că acestea nu conțin condiții restrictive sau abuzive, de natură a împiedica exercitarea dreptului la dobândirea de către reclamanți a primei pe cap de ovină.

S-a mai reținut că prin prevederile art. 3 alin. (2) nu se condiționează obținerea primei de avizul unor organizații cu caracter privat la nivel local, iar din norme nu rezultă instituirea vreunei taxe. În fine, s-a apreciat de prima instanță, în ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat cu referire la cerințele cuprinse în Regulamentul CE nr. 1782/2003, că nici acesta nu poate fi reținut în condițiile în care un act comunitar nu poate stabili în detaliu condițiile specifice de acordare a primelor în discuție, aceasta fiind în competența exclusivă a statului național, prin legislația specifică. 2. Motivele de recurs înfățișate de recurenții-reclamanți Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au promovat recurs reclamanții V.M., B.N., B.I., L.N., G.N., L.I., S.N.I., S.D.I., B.A., B.I., S.I., M.D., L.I., G.I.M., V.D., B.I., B.I.D., L.N., V.D., B.C., M.G.P., M.P.C., B.I., B.G., R.M., S.C., G.D., P.N., G.C., S.N., G.D.

și B.I., invocând în susținerea criticilor aduse hotărârii pronunțate de prima instanță motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții au susținut, în esență, că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât: - actul contestat, cu caracter normativ imune în mod expres, contrar celor reținute de instanță, condiția avizării cererii de acordare a primei pe cap de ovină/caprină de către asociațiile crescătorilor de ovine/caprine constituite la nivel local, astfel că exercitarea acestui drept este în mod necesar condiționată de o astfel de vizare, ce presupune și plata unei taxe prealabile, având loc o îngrădire a exercițiului dreptului consacrat; - prevederea atacată este nelegală și pentru că este contrară actelor comunitare, condiția vizării cererii de plată a primei nefiind stipulată de regulamentul comunitar indicat; - în fine, nelegalitatea pretinsă derivă și din împrejurarea că avizarea cererii de către o asociație de crescători impune și obligativitatea dobândirii calității de membru într-o asociație de tip privat, instituindu-se în acest mod o obligație de asociere, or în condițiile în care reclamanții nu sunt membrii nici unei asociații de crescători de ovine/caprine, nu își pot exercita dreptul la acordarea primei pe cap de animal, sus arătată.

3. Întâmpinarea formulată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Prin întâmpinarea depusă de intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale față de motivele de recurs ale recurenților-reclamanți, a fost invocată excepția lipsei de obiect a cererii reclamanților. În acest sens s-a arătat că ulterior pronunțării hotărârii primei instanțe, respectiv la data de 27 aprilie 2010, a fost emis Ordinul nr. 98/2010 prin care a fost abrogat expres Ordinul nr. 295/2007 (art. 3). Intimata a solicitat așadar respingerea recursului pe acest considerent, învederând că nu se mai poate susține un interes din partea recurenților câtă vreme norma atacată nu mai produce nici un fel de efecte juridice, încetându-și aplicabilitatea.

4. Considerentele și soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția lipsei de obiect a recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale potrivit art. 137 C. proc. civ. Înalta Curte reține că aceasta nu este întemeiată și nu poate fi primită în sensul arătat de către autoritatea pârâtă, față de cele în continuare arătate. După cum a statuat deja Înalta Curte în jurisprudența sa, abrogarea unui act administrativ normativ, cum este și cazul Ordinul nr. 295/2007 după declanșarea controlului judecătoresc de legalitate, nu lipsește de obiect acțiunea în contencios administrativ și ca atare nici recursul de față, pentru că legalitatea actului se cenzurează în raport cu prevederile legale în vigoare la data emiterii sau adoptării lui.

Examinând așadar sentința atacată în raport de motivele de recurs formulate, de prevederile legale incidente, incluzând art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondat recursul de față, întrucât nu subzistă nici un motiv de nelegalitate care să impună fie casarea, fie modificarea sentinței recurate. Astfel, independent de împrejurarea invocată de intimata-pârâtă vizând abrogarea expresă a normei atacate, care în prezent nu mai este generatoare de efecte juridice, Înalta Curte arată că în cuprinsul Legii nr. 554/2004, potrivit art. 1 alin. (1), art. 8 și art. 18, este reglementat un contencios subiectiv de plină jurisdicție în cadrul căruia instanța are de analizat nu numai conformitatea actului administrativ cu legea, ci și existența unei vătămări produse reclamanților, într-un drept ori într-un interes legitim, în lipsa căruia nu poate fi aplicată sancțiunea nulității.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a reținut, pe de o parte, că norma atacată nu impunea condiții restrictive și nici abuzive de natură a împiedica practic dobândirea primei pe cap de ovină, iar pe de alta, că nu s-a făcut dovada efectivă a unor vătămări produse reclamanților, simplele chitanțe depuse la dosarul de fond nefiind suficiente pentru a se putea concluziona în sensul încălcării dreptului la liberă asociere și al instituirii obligației de a achita taxa respectivă în scopul exclusiv al acordării primei. Nici în recurs reclamanții-recurenți nu au relevat împrejurări de fapt noi, de natură a demonstra producerea unei astfel de vătămări, până la data abrogării Ordinului nr. 297/2007 și a intrării în vigoare a noii reglementări, respectiv a Ordinului nr. 98/2010, publicat în M. Of.

nr. 271/27.04.2010. Față de cele arătate în temeiul art. 312 C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat și recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei de obiect invocată de intimată. Respinge recursul declarat de V.M., B.N., B.I., L.N., G.N., L.I., S.N.I., S.D.I., B.A., B.I., S.I., M.D., L.I., G.I.M., V.D., B.I., B.I.D., L.N., V.D., B.C., M.G.P., M.P.C., B.I., B.G., R.M., S.C., G.D., P.N., G.C., S.N., G.D. și B.I. împotriva sentinței nr. 93 din 07 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat . Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2010.