ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4556/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Soluția primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 93 din 7 ianuarie 2010 a rspins ca neîntemeiată acțiunea formulată

de reclamanții V.M., B.N., B.I., L.N., G.N., L.I., S.N.I., S.D.I., B.A., B.I., S.I.,

M.D., L.I., G.I.M., V.D., B.I., B.I.D., L.N., V.D., B.C., M.G.P., M.P.C., B.I.,

B.G., R.M., S.C., G.D., P.N., G.C., S.N., G.D. și B.I., în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, având ca obiect anularea

în parte a Ordinului nr. 295/2007, respectiv a dispozițiilor art. 3 alin. (2) din

acest act administrativ emis de autoritatea pârâtă, privind obligativitatea vizării

cererii de acordare a primei pe cap de ovină de către asociațiile crescătorilor

de ovine/caprine constituite la nivel local.

S-a susținut de către

reclamanți că dispoziția arătată, prin care se condiționează posibilitatea dobândirii

primei pe cap de ovină de avizarea cererii care se adresează Agenției de Plăți și

Intervenție pentru Agricultură de către organizații cu caracter privat încalcă prevederile

exprese ale Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 în baza căruia Ordinul nr. 295/2007

a fost emis. În plus, în opinia reclamanților, condiția vizării cererii de plată

a primei nu este stipulată de către regulamentul menționat, fiind o adăugare nepermisă

și abuzivă la condițiile de exercitare a dreptului la primă acordat.

Analizând dispozițiile

atacate, prima instanță a apreciat că acestea nu conțin condiții restrictive sau

abuzive, de natură a împiedica exercitarea dreptului la dobândirea de către reclamanți

a primei pe cap de ovină.

S-a mai reținut că prin

prevederile art. 3 alin. (2) nu se condiționează obținerea primei de avizul unor

organizații cu caracter privat la nivel local, iar din norme nu rezultă instituirea

vreunei taxe.

În fine, s-a apreciat

de prima instanță, în ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat cu referire

la cerințele cuprinse în Regulamentul CE nr. 1782/2003, că nici acesta nu poate

fi reținut în condițiile în care un act comunitar nu poate stabili în detaliu condițiile

specifice de acordare a primelor în discuție, aceasta fiind în competența exclusivă

a statului național, prin legislația specifică.

înfățișate de recurenții-reclamanți

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, au promovat recurs reclamanții V.M., B.N., B.I., L.N., G.N., L.I.,

S.N.I., S.D.I., B.A., B.I., S.I., M.D., L.I., G.I.M., V.D., B.I., B.I.D., L.N.,

V.D., B.C., M.G.P., M.P.C., B.I., B.G., R.M., S.C., G.D., P.N., G.C., S.N., G.D.

și B.I., invocând în susținerea criticilor aduse hotărârii pronunțate de prima instanță

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții au susținut,

în esență, că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită

a legii, întrucât:

- actul contestat, cu

caracter normativ imune în mod expres, contrar celor reținute de instanță, condiția

avizării cererii de acordare a primei pe cap de ovină/caprină de către asociațiile

crescătorilor de ovine/caprine constituite la nivel local, astfel că exercitarea

acestui drept este în mod necesar condiționată de o astfel de vizare, ce presupune

și plata unei taxe prealabile, având loc o îngrădire a exercițiului dreptului consacrat;

- prevederea atacată este

nelegală și pentru că este contrară actelor comunitare, condiția vizării cererii

de plată a primei nefiind stipulată de regulamentul comunitar indicat;

- în fine, nelegalitatea

pretinsă derivă și din împrejurarea că avizarea cererii de către o asociație de

crescători impune și obligativitatea dobândirii calității de membru într-o asociație

de tip privat, instituindu-se în acest mod o obligație de asociere, or în condițiile

în care reclamanții nu sunt membrii nici unei asociații de crescători de ovine/caprine,

nu își pot exercita dreptul la acordarea primei pe cap de animal, sus arătată.

de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

Prin întâmpinarea depusă

de intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale față de motivele de recurs

ale recurenților-reclamanți, a fost invocată excepția lipsei de obiect a cererii

reclamanților.

În acest sens s-a arătat

că ulterior pronunțării hotărârii primei instanțe, respectiv la data de 27 aprilie

2010, a fost emis Ordinul nr. 98/2010 prin care a fost abrogat expres Ordinul

nr. 295/2007 (art. 3).

Intimata a solicitat așadar

respingerea recursului pe acest considerent, învederând că nu se mai poate susține

un interes din partea recurenților câtă vreme norma atacată nu mai produce nici

un fel de efecte juridice, încetându-și aplicabilitatea.

instanței de recurs

Examinând cu prioritate

excepția lipsei de obiect a recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale potrivit art. 137 C. proc. civ. Înalta Curte reține că aceasta

nu este întemeiată și nu poate fi primită în sensul arătat de către autoritatea

pârâtă, față de cele în continuare arătate.

După cum a statuat deja

Înalta Curte în jurisprudența sa, abrogarea unui act administrativ normativ, cum

este și cazul Ordinul nr. 295/2007 după declanșarea controlului judecătoresc de

legalitate, nu lipsește de obiect acțiunea în contencios administrativ și ca atare

nici recursul de față, pentru că legalitatea actului se cenzurează în raport cu

prevederile legale în vigoare la data emiterii sau adoptării lui.

Examinând așadar sentința

atacată în raport de motivele de recurs formulate, de prevederile legale incidente,

incluzând art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondat

recursul de față, întrucât nu subzistă nici un motiv de nelegalitate care să impună

fie casarea, fie modificarea sentinței recurate.

Astfel, independent de

împrejurarea invocată de intimata-pârâtă vizând abrogarea expresă a normei atacate,

care în prezent nu mai este generatoare de efecte juridice, Înalta Curte arată că

în cuprinsul Legii nr. 554/2004, potrivit art. 1 alin. (1), art. 8 și art. 18, este

reglementat un contencios subiectiv de plină jurisdicție în cadrul căruia instanța

are de analizat nu numai conformitatea actului administrativ cu legea, ci și existența

unei vătămări produse reclamanților, într-un drept ori într-un interes legitim,

în lipsa căruia nu poate fi aplicată sancțiunea nulității.

Din această perspectivă,

Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a reținut, pe de o parte,

că norma atacată nu impunea condiții restrictive și nici abuzive de natură a împiedica

practic dobândirea primei pe cap de ovină, iar pe de alta, că nu s-a făcut dovada

efectivă a unor vătămări produse reclamanților, simplele chitanțe depuse la dosarul

de fond nefiind suficiente pentru a se putea concluziona în sensul încălcării dreptului

la liberă asociere și al instituirii obligației de a achita taxa respectivă în scopul

exclusiv al acordării primei.

Nici în recurs reclamanții-recurenți

nu au relevat împrejurări de fapt noi, de natură a demonstra producerea unei astfel

de vătămări, până la data abrogării Ordinului nr. 297/2007 și a intrării în vigoare

a noii reglementări, respectiv a Ordinului nr. 98/2010, publicat în M. Of. nr. 271/27.04.2010.

Față de cele arătate în

temeiul art. 312 C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se

va respinge ca nefondat și recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei

de obiect invocată de intimată.

Respinge recursul declarat

de V.M., B.N., B.I., L.N., G.N., L.I., S.N.I., S.D.I., B.A., B.I., S.I., M.D., L.I.,

G.I.M., V.D., B.I., B.I.D., L.N., V.D., B.C., M.G.P., M.P.C., B.I., B.G., R.M.,

S.C., G.D., P.N., G.C., S.N., G.D. și B.I. împotriva sentinței nr. 93 din 07

ianuarie 2010 a Curții de Apel București,  secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat

.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 26 octombrie 2010.