ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2362/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2362/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 2/MF din 07 februarie 2012 Tribunalul Argeș, a condamnat pe

inculpatul N.I.C. la 4 ani închisoare cu executare în condițiile art. 57, art. 71

raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a , lit. b) C. pen. și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut

starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă

perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 22 decembrie 2011

la zi.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001

raportat la art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpat suma de 440 RON.

A admis în parte acțiunea civilă promovată

de partea civilă M.C.G. și a obligat pe inculpat la plata sumei de 10.000 RON daune

morale.

A obligat pe inculpat la plata sumei de

400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 100 RON onorariu avocat oficiu

R.C. conform împuternicirii avocațiale din 13 ianuarie 2012.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul

a reținut că la data de 04 august 2011, BCCO Pitești - Serviciul de Combatere a

Traficului de Persoane s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numiții M.F.I.

și N.I.C. ambii din orașul M., în mod repetat, în perioada februarie-iunie 2011,

au racolat prin folosirea violenței mai multe minore, pe care le-au obligat să întrețină

raporturi sexuale cu diferiți bărbați, contra unor sume de bani în folosul celor

doi.

Prin rechizitoriul nr. 98D/P din 28

septembrie 2011 al D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Pitești a dispus trimiterea

în judecată a inculpatului M.F.I. și disjungerea cauzei în ceea ce-l privește pe

învinuitul N.I.C. și formarea unui nou dosar în vederea continuării cercetărilor

față de acesta.

În dosarul inițial, prin rezoluția nr.

75 din 06 septembrie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul

N.I.C. pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2011

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., iar prin rezoluția nr. 88 din 27 decembrie

2011 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracțiunea prev. de

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2011.

În fapt, s-a constatat că partea vătămată

M.G.C. și inculpatul N.I.C. se cunosc din copilărie și la începutul lunii febr.2011

s-au reîntâlnit, începând să aibă o relație de prietenie, întreținând chiar relații

sexuale.

Inculpatul a dat anunțuri în ziarul C.Z.,

indicând numerele de telefon pentru contact, părții vătămate înmânându-i 2 telefoane

mobile, urmând ca aceasta să se recomande cu numele de „J.", înțelegerea fiind

a se evita clienții din M. pentru a nu fi cunoscută.

Tot inculpatul a fost cel care a impus

părții vătămate tarifele pentru raporturile sexuale (50 RON pentru o partidă de

sex normal sau oral și 100 RON/oră), aceasta le comunica clienților, ca apoi, partea

vătămată să încaseze banii și să-i înmâneze inculpatului.

S-a reținut că inculpatul a avut o poziție

oscilantă pe parcursul urmăririi penale, iar în fața instanței a invocat și solicitat

aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen. recunoscând săvârșirea faptei

așa cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanței.

Traficul de persoane presupune comiterea

uneia dintre modalitățile alternative prin care se realizează latura obiectivă a

infracțiunii încriminate în art. 13 din Legea nr. 678/2001.

În speță, latura obiectivă s-a realizat

prin mai multe modalități, respectiv recrutarea și cazarea părții vătămate.

În plus, s-au reținut și circumstanțele

personale ale inculpatului, acesta având vârsta de aproximativ 20 ani la data faptei,

antecedentele penale, conduita bună în colectivitate, precum și afecțiunile medicale

pe care le prezintă, criterii care au îndreptățit instanța în aplicarea unei pedepsei

orientate spre limita minimă specială.

Tribunalul a constatat că pericolul pentru

ordinea publică rezidă din gradul de pericol social al faptei, modalitatea de comitere

a acesteia, multitudinea actelor materiale săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții

infracționale.

Cât privește acțiunea civilă, s-a constatat

că partea vătămată - minoră la data săvârșirii faptei, s-a constituit parte civilă

cu suma de 10.000 euro despăgubiri civile, din care 4.000 euro daune materiale reprezentând

sumele pe care le-a încasat de la clienți pentru serviciile prestate și 6.000 euro

daune morale.

Obligarea la practicarea prostituției a

unei persoane minore a fost susceptibilă de a compromite educația și să dăuneze

sănătății și dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale, sociale a părții civile.

Inculpatul a profitat de vulnerabilitatea victimei, datorate în primul rând relației

de prietenie cu aceasta, vârstei, lipsei experienței de viață și de educație, fapt

ce a determinat instanța să acorde acesteia suma de 10.000 RON daune morale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

inculpatul N.I.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

Apelantul-inculpat a arătat că a achitat

toate despăgubirile civile, astfel încât se impune ca instanța de apel să facă o

nouă individualizare judiciară a pedepsei, în sensul reducerii acesteia sub minimul

special prevăzut de lege, cu reținerea circumstanțelor atenuante.

Prin decizia nr. 43 din 4 mai 2012 Curtea

de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, a admis apelul

declarat de inculpatul N.I.C., aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței

penale nr. 2/MF din 07 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul

nr. 53/109/2012.

A desființat în parte sentința penală atacată

și rejudecând a redus pedeapsa cu închisoarea de la 4 ani la 3 ani și 4 luni.

A constatat acoperit prejudiciul moral

adus părții civile M.C.G.

În baza art. 383 alin. (1

1

)

C. proc. pen. rap. la art. 350 C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a

inculpatului N.I.C.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen.

a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive a inculpatului de la

data pronunțării sentinței penale atacate până la data pronunțării prezentei decizii.

A menținut în rest dispozițiile sentinței

penale atacate.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea

a constatat că, inculpatul N.I.C. i-a propus prietenei sale - partea vătămată M.G.C.

să se prostitueze pentru a obține venituri, sens în care acesta a închiriat o garsonieră

în orașul M. și a dat anunțuri în Ziarul C.Z., cu intenția de a invita clienții

din M., pentru a nu fi recunoscută.

Timp de 2-3 luni partea vătămată a practicat

prostituția în folosul inculpatului, având zilnic în medie 2-4 clienți.

Deși în cursul urmăririi penale inculpatul

a avut o poziție oscilantă, aceasta fiind reținută și în rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Pitești, ulterior, în termenul legal, acesta s-a prevalat de dispozițiile art. 320

1

Cod proc. pen., astfel încât instanța a aplicat reducerea prevăzută de alin. (7)

al acestui art.

La data de 02 februarie 2012, inculpatul

a invocat beneficiul recunoașterii vinovăției prevăzut de dispozițiile art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen.

Procedura simplificată implică excluderea

cercetării judecătorești clasice, adică administrarea probelor necesare rezolvării

cauzei de către instanță, iar judecata a avut loc numai pe baza probelor administrate

în faza de urmărire penală - art. 320

1

alin. (2) teza I C. proc. pen.

În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor

art. 74 C. pen., curtea a reținut că acordarea de circumstanțe atenuante nu reprezintă

o obligație pentru instanțele de judecată, putând fi aplicate în mod facultativ,

în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepselor aplicate se justifică

în raport cu scopul lor și cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 52

și respectiv art. 72 C. pen.

Spre deosebire de stările, situațiile și

împrejurările arătate de art. 73 C. pen. care, odată reținute, se impun judecătorului

ca circumstanțe atenuante legale, celelalte situații și împrejurări enumerate exemplificativ

de art. 74 C. pen., pot constitui circumstanțe atenuante judiciare numai atunci

când judecătorul constată că atitudinea infractorului reflectă efectiv un grad de

periculozitate scăzută a acestuia.

Cu privire la acțiunea civilă, curtea ă

a constatat acoperit prejudiciul moral adus părții civile M.C.G., fiind trimisă

prin mandat poștal acesteia suma de 10.000 RON și pentru care a confirmat primirea,

astfel cum rezultă din recipisa din 27 martie 2012.

Curtea a constatat că temeiurile care au

determinat arestarea subzistă în continuare, prin faptul că modalitățile și împrejurările

concrete de săvârșire a faptelor, minoritatea părții vătămate sunt criterii de natură

a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, ordinea publică trebuind

înțeleasă ca și reacție a cetățenilor la lăsarea în libertate a inculpatului.

Împotriva acestei decizii, în termen legal,

a declarat recurs, inculpatul N.I.C., invocând drept cazuri de casare dispozițiile

art. 385

9

alin. (1) pct. 4, 10, 14 și 17 C. proc. pen.

Examinând recursul declarat în cauză de

Înalta Curte de Casație și Justiție prin prisma motivelor invocate și din oficiu,

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., reține că recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Astfel printr-o judicioasă apreciere a

probelor administrate, instanța a stabilit o corectă situație de fapt și a dat o

corespunzătoare încadrare juridică faptei cercetate.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea

și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui

cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social

al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

În stabilirea unei pedepse care să reflecte

scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare,

este necesar a se examina cumulativ atât circumstanțele reale de comitere a faptei,

cât și circumstanțele personale ale inculpatului.

În ce privește gradul de pericol social

concret al infracțiunii săvârșite, curtea constată ca potrivit art. 74 C. pen.,

acordarea de circumstanțe atenuante nu reprezintă o obligație pentru instanțele

de judecată, decât în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepselor

aplicate se justifică în raport cu scopul lor și cu criteriile de individualizare

prevăzute de art. 52 și respectiv art. 72 C. pen.

În considerarea acestor argumente, curtea

nu va reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante, urmând ca la individualizarea

pedepsei să se aibă în vedere că acesta a achitat după pronunțarea sentinței penale

despăgubirile morale astfel cum au fost stabilite de instanța de fond.

Verificând toate circumstanțele reale și

personale ale comiterii faptei, instanța a aplicat o pedeapsă care asigură finalitatea

prev. de art. 52 C. pen.

O reindividualizare a pedepsei, astfel

cum solicită recurentul-inculpat nu se justifică, scopul pedepsei, astfel cum este

prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate

de instanța de apel, care corespunde sub aspectul naturii (privativă de libertate)

și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl

prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât și atitudinii acestuia de a se

îndrepta sub influența sancțiunii.

Referitor la cazul de casare prevăzut de

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 4 C. proc. pen., Curtea a constatat

că, în cauză acesta nu poate fi reținut deoarece dispozița Legii nr. 678/2011 nu

este imperativă, iar instanța o poate face numai în situația în care îndeplinirea

actelor de procedură sau alte chestiuni legate de desfășurarea cercetării judecătorești

ar pută aduce atingere unor interese de stat, morale, demnității sau vieții intime

a unei persoane.

Referitor la cel de al doilea motiv de

recurs și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate,

respectiv nu s-a pronunțat și sub aspectul individualizării prin reținerea circumstanțelor

atenuante potrivit art. 74 alin. (2) C. pen., esențiale pentru justa soluționare

a cauzei, caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 teza a II-a C. proc.

pen., Curtea constată că în considerentele hotărâri se face referire la dispozițiile

art. 74 C. pen. reținând că acordarea de circumstanțe atenuante nu reprezintă o

obligație pentru instanțele de judecată, decât în măsura în care o astfel de modalitate

de diminuare a pedepselor aplicate se justifică în raport cu scopul lor și cu criteriile

de individualizare prevăzute de art. 52 și respectiv art. 72 C. pen.

Referitor la cel de al treilea motiv de

recurs și anume că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică, alta decât cea

reținută în actul de sesizare - motiv de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., a ratat că instanța de apel a avut în vedere materialul probator

și a aplicat în mod corect dispozițiile legale.

Curtea constată că instanțele au reținut

corect situația de fapt creată prin activitatea infracționala desfășurată de inculpat,

dându-i o încadrare juridică corespunzătoare pentru care a și fost condamnat, respectiv

infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2011.

„Recrutarea, transportarea, transferarea,

găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea

de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea

unor drepturi".

Față de considerentele ce preced, urmează

ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul parțial apărătorului desemnat

din oficiu, în sumă de 50 RON, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul N.I.C. împotriva deciziei penale nr. 43 din 4 mai 2012 a Curții de

Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

N.I.C. durata măsurii arestării de la 22 decembrie 2011 la 04 iulie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 550 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON,

reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se avansează

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie

2012.