ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3861/2011

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție-

secția contencios

administrativ și fiscal, reclamanții P.V. și P.A.

au solicitat în

contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari București, anularea parțială

a unor acte emise de pârâtă și obligarea acesteia la despăgubiri materiale și

morale.

In motivarea acțiunii, reclamanții arată că actele a

căror anulare parțială o solicită, tară a le indica expres, sunt frauduloase,

cu cauză ilicită și imorală

și dolosive,

invocând totodată aplicarea cu prioritate a prevederilor Convenției

europene a Drepturilor Omului și a legislației

comunitare.

In drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile

art. 52 alin. (1) din Constituția României, art. 8 alin. (1)-(2) coroborat cu

art. 18 alin. (1)-(4) din Legea nr. 554/2004.

In dovedirea cererii,

reclamanții au depus înscrisuri.

Analizând cererea de chemare în judecată, prin prisma

obiectului acesteia și a dispozițiilor Legii nr. 554/2004, Înalta Curte

constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al

său ori într-un interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată".

Din economia acestor dispoziții legale rezultă

condițiile de

admisibilitate ale acțiunii

în contencios administrativ și anume:

-

actul atacat să

fie act administrativ în formă tipică sau asimilată;

- actul atacat să emane de la o

autoritate publică;

- actul atacat să vatăme un drept recunoscut de lege

sau un interes legitim.

Pe de altă parte, dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ definesc actul

administrativ ca fiind: „actul unilateral cu caracter

individual sau normativ emis de o autoritate publică,

în regim de putere publică, în vedere organizării executării legii sau a

executării în concret a

legii, care dă

naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

Analizând demersul judiciar al reclamanților, se

constată că niciuna

dintre condițiile de admisibilitate

enumerate mai sus nu sunt îndeplinite.

Astfel, reclamanții invocă nelegalitatea unor acte

emise de pârâta

Asociația de Proprietari București,

fără a indica, în mod

concret, care sunt aceste acte, astfel încât nu

există obiectul cercetării judecătorești.

Emitenta „actelor" a căror anulare se solicită

este, în mod evident, o

persoană juridică

de drept privat, și nu o autoritate publică, ceea ce exclude

caracterul

administrativ al actelor adoptate de aceasta. Prin urmare, statutul

aceste asociații pârâte și implicit a actelor

emise de acestea sunt guvernate de

normele dreptului privat, atacarea

acestora pe calea contenciosului administrativ nefiind posibilă, iar o

eventuală vătămare a vreunui drept sau interes legitim al reclamanților poate

fi invocată de aceștia pe calea dreptului comun (civil).

In concluzie, având în vedere că pârâta nu este

autoritate publică în

sensul Legii nr.

554/2004, iar actele acesteia nu sunt emise în regim de putere publică, având

caracter de act juridic civil, iar nu administrativ, se constată că

prezenta acțiune nu îndeplinește niciuna dintre

condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, urmând

a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de P.V. și P.A., în

contradictoriu cu Asociația de Proprietari București,

ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2011.