ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2177/2010

Asupra recursului de

față ;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 12/F din 8 februarie

2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.C. împotriva

Ordonanței nr. 770/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov,

confirmată prin Ordonanța nr. 907/II/2/2009 a Procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de apel Brașov, dispunându-se menținerea

ordonanței atacate.

A fost obligat

petentul să plătească statului suma de 100 RON, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin plângerea înregistrată

sub nr. 770/P/24 februarie 2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov,

petentul B.C. a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorilor G.V.,

G.M. și G.V.O. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals, fals în

declarații, mărturie mincinoasă, abuz de încredere și înșelăciune, având în

vedere modalitatea nelegală în care familia G. a dobândit în proprietate bunuri

imobile aflate anterior în patrimoniul defunctului B.N.

În plângerea penală

și ulterior, în declarația dată la parchet, petentul a susținut că se fac

vinovați de săvârșirea unor fapte penale și notarii publici, precum și

judecătorii Judecătoriei Făgăraș, care ar fi întocmit în mod nelegal

testamentul autentificat din 09 ianuarie 1996, contractul de vânzare-cumpărare

autentificat din 27 iunie 1995 și au pronunțat Sentința civilă nr. 1246 din 29

mai 1995 a Judecătoriei Făgăraș (Dosar 1641/1995).'

În motivarea

plângerii, petentul a arătat că notarii publici au întocmit nelegal cele două

acte notariale, deoarece la datele autentificării acestora defunctul B.N. era

grav bolnav, aflându-se într-o stare de sănătate în care nu își putea exprima

în mod conștient consimțământul. Judecătorii care au pronunțat hotărârea

judecătorească au săvârșit un abuz, apreciind drept nelegală Sentința nr. 1246

din 29 mai 1995 a Judecătoriei Făgăraș.

Prin Ordonanța nr.

770/P/2009 din data de 23 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Brașov s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitele P.D. și S.K.E.,

notari publici, relativ la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și

289 C. pen., neînceperea urmăririi penale față de numiții P.P. și M.V.,

judecători în cadrul Judecătoriei Făgăraș, relativ la săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen. Totodată, s-a dispus disjungerea și declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă

Judecătoria Făgăraș, în vederea efectuării de cercetări față de numiții G.V.,

G.M., G.V.O. și G.I., relativ la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

288 alin. (1) C. pen., 291 C. pen., 292 C. pen., 260 C. pen., 213 C. pen. și

215 alin. (1) - (3) C. pen.

În considerentele

ordonanței, s-a arătat că pentru faptele reclamate de petent în privința

notarilor publici și judecătorilor, împotriva cărora a formulat plângere

penală, a intervenit prescripția răspunderii penale, fiind incidente

dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Prin Ordonanța nr.

907/II/2/2009, din data de 12 noiembrie 2009 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a fost respinsă plângerea

formulată de petentul B.C. împotriva ordonanței procurorului din data de 23

iunie 2009, care a fost menținută.

În motivarea acestei

ordonanțe s-a arătat că plângerea petentului a fost tardiv introdusă, nefiind

respectat termenul de 20 de zile de la comunicare. În subsidiar, s-a arătat că

soluția atacată este corectă, termenul de prescripție a răspunderii penale

fiind, într-adevăr, împlinit în cauză.

Împotriva soluției de

neîncepere a urmăririi penale față notarii publici P.D. și S.K.E. și

judecătorii P.P. și M.V., petentul B.C. a formulat plângere, conform art. 278

1

C. proc. pen., care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov.

În motivarea plângerii, petentul a susținut că nu

s-a împlinit termenul prescripției răspunderii penale, infracțiunile ce fac

obiectul plângerii fiind pedepsite cu închisoarea de la 5 la 20 de ani, iar

cursul prescripției a fost întrerupt în anul 2000, când a inițiat plângeri la

toate instituțiile, inclusiv la Judecătoria Făgăraș. A mai arătat că plângerea

împotriva rezoluției de netrimitere în judecată a fost atacată la procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov în termenul legal.

Examinând actele și

lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că actele notariale la care

face referire petentul în plângerea sa au fost autentificate în datele de 27

iunie 1995 și 09 ianuarie 1996, iar hotărârea judecătorească pronunțată de

judecătorii împotriva cărora a formulat plângere petentul, Sentința civilă nr.

1246/1995 a Judecătoriei Făgăraș, a fost pronunțată în data de 29 mai 1995.

Față de aceste date

și limitele de pedeapsă pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. proc. pen. și de fals

intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., care s-ar putea circumscrie stării

de fapt descrisă de petent, încadrarea juridică fiind dată faptei de către

organul de cercetare penală, respectiv de către instanța de judecată, iar nu de

către parte, se poate observa că s-a împlinit termenul de prescripție specială

prevăzut de art. 124 C. proc. pen.

Instanța de fond a

mai reținut că petentul, în motivarea plângerii sale, a arătat că termenul de

prescripție a fost întrerupt prin inițierea demersurilor sale în anul 2000,

însă prescripția specială înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar

interveni, astfel că soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale este

corectă.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, în termen legal, petentul a declarat recurs, susținând în

esență prin motivele scrise de recurs că soluționarea cauzei de către s-a făcut

cu lipsă de procedură, pentru termenele de judecată din 11 ianuarie 2010 și 25

ianuarie 2010 primind citațiile ulterior acestor date.

Înalta Curte,

examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, sub

toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3)

C. proc. pen., constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru

considerentele următoare:

Din examinarea

actelor dosarului, rezultă că soluționarea cauzei de către instanța de fond s-a

făcut fără ca petentul B.C. să fie legal citat, împrejurare care atrage

incidența cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct.

21 C. proc. pen.

Astfel, deși prin Încheierea de ședință din 25

ianuarie 2010 s-a dispus ca pentru termenul din 8 februarie 2010, când s-a

soluționat cauza, petentul să fie citat la domiciliul său din București, I.R.,

prin agent procedural, la dosar aflându-se citația și respectiv dovada

transmiterii prin fax a citației, emisă pentru termenul respectiv, cu mențiunea

solicitării de a se transmite instanței de fond dovada de citare, la dosarul

cauzei nu se regăsește această dovadă, aflându-se dovada de citare pentru

termenul anterior, din 25 ianuarie 2010.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., va admite recursul declarat de petentul B.C. împotriva Sentinței penale

nr. 12/F din 8 februarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori, va casa sentința penală atacată și va trimite cauza spre

rejudecare la instanța de fond.

Conform art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de petentul B.C. împotriva Sentinței penale nr. 12/F din 8 februarie

2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează sentința

penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Brașov

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 iunie 2010.