ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4567/2010

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 70/A/MF din 9 iulie

2010 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins ca nefondate apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul

Argeș și ale inculpaților S.M.V., R.P.C., T.G. și P.C. împotriva Sentinței penale

nr. 4/MF din 9 martie 2010 a Tribunalului Argeș, motivat de aspectul că probele

cauzei au demonstrat că inculpații au săvârșit faptele de care sunt acuzați

prin violență și constrângerea părții vătămate și profitând de imposibilitatea

acesteia de a se apăra, încadrarea juridică a faptelor fiind corect stabilită

de către prima instanță, iar individualizarea juridică a pedepselor a respectat

întocmai criticile impuse de art. 72 C. pen. De asemenea, și latura civilă a

cauzei a fost stabilită corespunzător, despăgubirile civile acordate părții

civile pentru suferința fizică și psihică la care a fost supusă fiind stabilite

în cuantumul suficient.

În termen legal, au

exercitat calea ordinară de atac a recursului Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Pitești, cât și inculpații.

Parchetul critică

hotărârile pentru nelegalitate și netemeinicie, în motivele scrise invocând

cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 9, 14 și 18

C. proc. pen. pentru ca oral, procurorul de ședință să susțină numai critica

privind netemeinicia hotărârilor în ceea ce privește individualizarea judiciară

a pedepselor aplicate inculpaților, considerându-le extrem de blânde, iar

daunele morale trebuiau separat stabilite, din moment ce inculpații T.G. și

P.C. nu au participat la fapta de viol din august 2009.

Inculpatul R.P.C.

neagă săvârșirea tuturor faptelor, iar în subsidiar solicită reîncadrarea

juridică a acestora și reindividualizarea pedepsei în raport de circumstanțele

atenuante.

Deși nu au respectat

termenul imperativ impus de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) și (2)

C. proc. pen., inculpatul P.C. critică hotărârile pentru nelegalitate, invocând

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen., din moment ce nu a desfășurat nicio activitate materială care să

se concretizeze în infracțiunea de complicitate prevăzută de art. 26 C. pen.,

în timp ce inculpatul T.G. invocă cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 și 18 C. proc. pen., în sensul că s-a comis o eroare gravă de

fapt de către instanțe, el nefăcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunii de

viol, neexistând nicio probă care să-l incrimineze. În subsidiar, solicită

diminuarea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare

prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Examinând criticile

în raport cu actele și lucrările dosarului, hotărârile atacate, cât și sub

aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform

dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte

constată că sunt nefondate pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Inculpații au fost

trimiși în judecată și condamnați în prima instanță și în apel sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. (2

infracțiuni) inculpatul S.M.V., o singură infracțiune prevăzută de art. 197

alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. și art. 26 raportat la art.

197 alin. (1) și alin. (3) C. pen., inculpatul R.P.C.; o infracțiune prevăzută

de art. 197 alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., inculpatul T.G. și o

infracțiune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) și

alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen.,

inculpatul P.C., la pedepse privative de libertate, cu excepția ultimului

inculpat, față de care s-a dispus executarea acesteia în condițiile art. 86

1

C. pen.

Așa cum reiese din

întreg materialul probator al cauzei și cum corect au reținut ambele instanțe,

în seara zilei de 13 - 14 august 2008, partea vătămată minoră M.M.D., care se

afla în autoturismul condus de martorul B.R., a fost trasă cu forța din mașină

de către inculpații S.M.V. și R.P.C., după ce în prealabil aceștia au blocat în

trafic autoturismul O. al martorului.

Au urcat-o cu forța

și contra voinței ei în autoturismul lor, între timp la locul faptei ajungând

pe un scuter și inculpatul T.G. Apoi, au transportat-o pe minoră într-o zonă

izolată de case din satul G. al comunei B., unde au obligat-o să întrețină cu

fiecare câte un raport sexual normal, iar inculpatul T.G. a mai întreținut și un

raport sexual oral cu aceasta.

Deși inculpatul T.G.

nu a recunoscut niciodată săvârșirea faptei, în depozițiile inițiale

coinculpații S.M.V. și R.P.C. au susținut că și el a avut raporturi sexuale cu

partea vătămată, confirmând astfel susținerile acesteia. În plus, la testul cu

aparatul poligraf - deși nerecunoscut ca procedeu probator în legislația

procesuală penală, însă utilizat pe scară largă în anchetele judiciare complexe

- la întrebările relevante s-au constatat reacțiile specifice comportamentului

simulat al inculpatului.

Inculpații au

amenințat-o pe partea vătămată că dacă va dezvălui fapta o vor ucide și ca

atare a ținut-o secretă, însă a rămas însărcinată, trebuind să întrerupă

sarcina.

În ziua de 25

noiembrie 2008, în timp ce se afla în stația de maxi-taxi alături de martora

D.D.I., inculpații S.M.V., R.P.C. și P.C. au oprit autoturismul și-au luat-o pe

sus, cu forța, pe partea vătămată minoră, ducând-o pe un drum forestier în

punctul D., unde inculpatul S.M.V., după ce a dezbrăcat-o, a lovit-o cu palmele

și a obligat-o la un raport sexual normal.

Deși înțelegerea

dintre inculpați era ca fiecare să aibă raporturi sexuale cu minora, în urma

telefonului primit de către inculpatul R.P.C. de la mama sa, care l-a anunțat

că minora era căutată de poliție, aceștia au renunțat la a pune în practică

hotărârea infracțională de a o viola.

Deși inculpatul

S.M.V. a susținut că raportul sexual a avut la bază consimțământul minorei,

declarațiile sale sunt contrazise de partea vătămată și martorii D.D.I. și D.I.,

care au relatat modul în care minora a fost luată de mâini și de picioare și

aruncată din stația de maxi-taxi de către inculpat în mașina lor contra voinței

acesteia.

Chiar și inculpatul

P.C. a confirmat în declarațiile sale comportamentul extrem de violent al

inculpatului S.M.V. și obligarea acesteia la raport sexual.

În plus, la examenul

medico-legal, pe corpul minorei s-au constatat leziuni produse prin zgâriere,

pentru care a necesitat zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

În primele declarații,

situația de fapt reținută de primele două instanțe este confirmată inclusiv de

inculpatul R.P.C.

Motivele de recurs

atât ale parchetului, cât și ale inculpaților, reprezintă o reluare a motivelor

de apel care au fost analizate și respinse motivat și de către instanța de prim

control judiciar.

Astfel, în ceea ce

privește majorarea pedepselor și executarea prin privare de libertate a

pedepsei de către inculpatul P.C., nu poate fi primită în raport cu

circumstanțele reale în care au fost faptele comise, dar și cele personale ce-i

caracterizează pe inculpați și pe partea vătămată.

Nu în ultimul rând au

fost avute în vedere funcțiile pedepsei, așa cum sunt reglementate în art. 52

C. proc. pen., în condițiile în care inculpatul P.C. a înțeles să aibă o

conduită procesuală corectă, iar nu oscilantă ca ceilalți inculpați, vârsta

fragedă a sa, dar și posibilitățile lui de reeducare.

Pretinsul alibi

indicat de către inculpatul T.G. nu este confirmat de nicio probă a cauzei.

În raport cu

modalitatea de săvârșire a faptei și comportamentul procesual nu pot fi

reținute circumstanțe juridice atenuante în favoarea inculpatului T.G.

Sub aspectul

despăgubirilor morale critica parchetului nu este neîntemeiată, acestea fiind

corect acordate global, în funcție de suferințele fizice și psihice ale părții

vătămate minore.

Soluțiile fiind

legale și temeinice, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursurile vor fi respinse ca nefondate.

Văzând și prevederile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești și de inculpații S.M.V., R.P.C., T.G. și P.C.

Împotriva Deciziei

penale nr. 70/A/MF din 9 iulie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpaților, S.M.V., R.P.C., durata reținerii și arestării preventive

de la 26 noiembrie 2008 la 16 decembrie 2010, și de la 21 aprilie 2009 la 16

decembrie 2010 pentru inculpatul T.G.

Obligă

recurenții-inculpați S.M.V., R.P.C. la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă

recurenții-inculpați T.G. și P.C. la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând

onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, pentru acest inculpat,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 noiembrie 2010.