ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4567/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 70/A/MF din 9 iulie 2010 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondate apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș și ale inculpaților S.M.V., R.P.C., T.G. și P.C. împotriva Sentinței penale nr. 4/MF din 9 martie 2010 a Tribunalului Argeș, motivat de aspectul că probele cauzei au demonstrat că inculpații au săvârșit faptele de care sunt acuzați prin violență și constrângerea părții vătămate și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, încadrarea juridică a faptelor fiind corect stabilită de către prima instanță, iar individualizarea juridică a pedepselor a respectat întocmai criticile impuse de art. 72 C. pen.

De asemenea, și latura civilă a cauzei a fost stabilită corespunzător, despăgubirile civile acordate părții civile pentru suferința fizică și psihică la care a fost supusă fiind stabilite în cuantumul suficient. În termen legal, au exercitat calea ordinară de atac a recursului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, cât și inculpații. Parchetul critică hotărârile pentru nelegalitate și netemeinicie, în motivele scrise invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 9, 14 și 18 C. proc. pen. pentru ca oral, procurorul de ședință să susțină numai critica privind netemeinicia hotărârilor în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, considerându-le extrem de blânde, iar daunele morale trebuiau separat stabilite, din moment ce inculpații T.G.

și P.C. nu au participat la fapta de viol din august 2009. Inculpatul R.P.C. neagă săvârșirea tuturor faptelor, iar în subsidiar solicită reîncadrarea juridică a acestora și reindividualizarea pedepsei în raport de circumstanțele atenuante. Deși nu au respectat termenul imperativ impus de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) și (2) C. proc. pen., inculpatul P.C. critică hotărârile pentru nelegalitate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen., din moment ce nu a desfășurat nicio activitate materială care să se concretizeze în infracțiunea de complicitate prevăzută de art. 26 C. pen., în timp ce inculpatul T.G. invocă cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 18 C. proc.

pen., în sensul că s-a comis o eroare gravă de fapt de către instanțe, el nefăcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunii de viol, neexistând nicio probă care să-l incrimineze. În subsidiar, solicită diminuarea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. Examinând criticile în raport cu actele și lucrările dosarului, hotărârile atacate, cât și sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru motivele ce vor fi expuse în continuare. Inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați în prima instanță și în apel sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen.

(2 infracțiuni) inculpatul S.M.V., o singură infracțiune prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. și art. 26 raportat la art. 197 alin. (1) și alin. (3) C. pen., inculpatul R.P.C.; o infracțiune prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., inculpatul T.G. și o infracțiune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., inculpatul P.C., la pedepse privative de libertate, cu excepția ultimului inculpat, față de care s-a dispus executarea acesteia în condițiile art. 86 1 C. pen. Așa cum reiese din întreg materialul probator al cauzei și cum corect au reținut ambele instanțe, în seara zilei de 13 - 14 august 2008, partea vătămată minoră M.M.D., care se afla în autoturismul condus de martorul B.R., a fost trasă cu forța din mașină de către inculpații S.M.V.

și R.P.C., după ce în prealabil aceștia au blocat în trafic autoturismul O. al martorului. Au urcat-o cu forța și contra voinței ei în autoturismul lor, între timp la locul faptei ajungând pe un scuter și inculpatul T.G. Apoi, au transportat-o pe minoră într-o zonă izolată de case din satul G. al comunei B., unde au obligat-o să întrețină cu fiecare câte un raport sexual normal, iar inculpatul T.G. a mai întreținut și un raport sexual oral cu aceasta. Deși inculpatul T.G. nu a recunoscut niciodată săvârșirea faptei, în depozițiile inițiale coinculpații S.M.V. și R.P.C. au susținut că și el a avut raporturi sexuale cu partea vătămată, confirmând astfel susținerile acesteia. În plus, la testul cu aparatul poligraf - deși nerecunoscut ca procedeu probator în legislația procesuală penală, însă utilizat pe scară largă în anchetele judiciare complexe - la întrebările relevante s-au constatat reacțiile specifice comportamentului simulat al inculpatului.

Inculpații au amenințat-o pe partea vătămată că dacă va dezvălui fapta o vor ucide și ca atare a ținut-o secretă, însă a rămas însărcinată, trebuind să întrerupă sarcina. În ziua de 25 noiembrie 2008, în timp ce se afla în stația de maxi-taxi alături de martora D.D.I., inculpații S.M.V., R.P.C. și P.C. au oprit autoturismul și-au luat-o pe sus, cu forța, pe partea vătămată minoră, ducând-o pe un drum forestier în punctul D., unde inculpatul S.M.V., după ce a dezbrăcat-o, a lovit-o cu palmele și a obligat-o la un raport sexual normal. Deși înțelegerea dintre inculpați era ca fiecare să aibă raporturi sexuale cu minora, în urma telefonului primit de către inculpatul R.P.C. de la mama sa, care l-a anunțat că minora era căutată de poliție, aceștia au renunțat la a pune în practică hotărârea infracțională de a o viola.

Deși inculpatul S.M.V. a susținut că raportul sexual a avut la bază consimțământul minorei, declarațiile sale sunt contrazise de partea vătămată și martorii D.D.I. și D.I., care au relatat modul în care minora a fost luată de mâini și de picioare și aruncată din stația de maxi-taxi de către inculpat în mașina lor contra voinței acesteia. Chiar și inculpatul P.C. a confirmat în declarațiile sale comportamentul extrem de violent al inculpatului S.M.V. și obligarea acesteia la raport sexual. În plus, la examenul medico-legal, pe corpul minorei s-au constatat leziuni produse prin zgâriere, pentru care a necesitat zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. În primele declarații, situația de fapt reținută de primele două instanțe este confirmată inclusiv de inculpatul R.P.C.

Motivele de recurs atât ale parchetului, cât și ale inculpaților, reprezintă o reluare a motivelor de apel care au fost analizate și respinse motivat și de către instanța de prim control judiciar. Astfel, în ceea ce privește majorarea pedepselor și executarea prin privare de libertate a pedepsei de către inculpatul P.C., nu poate fi primită în raport cu circumstanțele reale în care au fost faptele comise, dar și cele personale ce-i caracterizează pe inculpați și pe partea vătămată. Nu în ultimul rând au fost avute în vedere funcțiile pedepsei, așa cum sunt reglementate în art. 52 C. proc. pen., în condițiile în care inculpatul P.C. a înțeles să aibă o conduită procesuală corectă, iar nu oscilantă ca ceilalți inculpați, vârsta fragedă a sa, dar și posibilitățile lui de reeducare.

Pretinsul alibi indicat de către inculpatul T.G. nu este confirmat de nicio probă a cauzei. În raport cu modalitatea de săvârșire a faptei și comportamentul procesual nu pot fi reținute circumstanțe juridice atenuante în favoarea inculpatului T.G. Sub aspectul despăgubirilor morale critica parchetului nu este neîntemeiată, acestea fiind corect acordate global, în funcție de suferințele fizice și psihice ale părții vătămate minore. Soluțiile fiind legale și temeinice, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse ca nefondate. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de inculpații S.M.V., R.P.C., T.G. și P.C. Împotriva Deciziei penale nr. 70/A/MF din 9 iulie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, S.M.V., R.P.C., durata reținerii și arestării preventive de la 26 noiembrie 2008 la 16 decembrie 2010, și de la 21 aprilie 2009 la 16 decembrie 2010 pentru inculpatul T.G. Obligă recurenții-inculpați S.M.V., R.P.C. la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții-inculpați T.G. și P.C. la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, pentru acest inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2010.