ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3358/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 3 mai 2010,

I.T. a formulat în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 401 din 17 ianuarie 2010

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, prin care s-a admis recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva

deciziei nr. 71/A din 23 ianuarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă,

și pe cale de consecință: a fost modificată în parte decizia atacată, în sensul

admiterii apelului pârâtei și a fost schimbată în parte sentința nr. 339 din 31

martie 2008 a Tribunalului Sibiu, a fost înlăturată dispoziția de expropriere a

suprafeței de 1.631 m

2

în loc de suprafața de 640 m

2

; a fost

respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.T. împotriva aceleiași decizii.

Contestatorul a susținut

că obiectul recursului privind stabilirea suprafeței afectate prin expropriere nu

intră în competența instanței de judecată ci a comisiei de stabilire a exproprierii,

instanța și-a încălcat competența materială. Procedând astfel, instanța de recurs

nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de recurs, astfel încât se impune trimiterea

cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În legătură cu contestația

în anulare, se reține că, potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., aceasta

poate fi primită pentru încălcarea dispozițiilor de ordine publică, privitoare la

competență.

Din cuprinsul deciziei

atacate cu contestație în anulare, nu rezultă că au fost încălcate dispozițiile

textului de lege mai sus menționat.

Mai mult, din cuprinsul

dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 rezultă că se poate adresa

instanței judecătorești competente, în termenul prevăzut de la data comunicării

hotărârii de stabilire a despăgubirii, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii.

Rezultă deci, că este

vorba de instanța competentă și nu de comisia de stabilire a exproprierii așa cum

greșit susține contestatorul.

Așa fiind, se va respinge

contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată

contestația în anulare formulată de contestatorul I.T. împotriva deciziei nr. 401

din 27 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2011.