ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3358/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 3 mai 2010, I.T. a formulat în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 401 din 17 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin care s-a admis recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 71/A din 23 ianuarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, și pe cale de consecință: a fost modificată în parte decizia atacată, în sensul admiterii apelului pârâtei și a fost schimbată în parte sentința nr. 339 din 31 martie 2008 a Tribunalului Sibiu, a fost înlăturată dispoziția de expropriere a suprafeței de 1.631 m 2 în loc de suprafața de 640 m 2 ; a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.T.

împotriva aceleiași decizii. Contestatorul a susținut că obiectul recursului privind stabilirea suprafeței afectate prin expropriere nu intră în competența instanței de judecată ci a comisiei de stabilire a exproprierii, instanța și-a încălcat competența materială. Procedând astfel, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de recurs, astfel încât se impune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În legătură cu contestația în anulare, se reține că, potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., aceasta poate fi primită pentru încălcarea dispozițiilor de ordine publică, privitoare la competență. Din cuprinsul deciziei atacate cu contestație în anulare, nu rezultă că au fost încălcate dispozițiile textului de lege mai sus menționat.

Mai mult, din cuprinsul dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 rezultă că se poate adresa instanței judecătorești competente, în termenul prevăzut de la data comunicării hotărârii de stabilire a despăgubirii, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii. Rezultă deci, că este vorba de instanța competentă și nu de comisia de stabilire a exproprierii așa cum greșit susține contestatorul. Așa fiind, se va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul I.T. împotriva deciziei nr. 401 din 27 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2011.