ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 260/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 178 din 19 noiembrie

2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, a declinat competența de soluționare a plângerii întemeiată pe

dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., formulată de

petiționarul S.F. împotriva Rezoluției din 1 noiembrie 2005 în favoarea Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut, în esență, că petiționarul s-a adresat cu

plângere în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. împotriva rezoluției

procurorului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a mai reținut că,

din verificările efectuate, s-a constatat că plângerea petiționarului vizează

magistrați judecători de la Curtea de Apel Ploiești și un magistrat de la

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva

sus-menționatei sentințe, petiționarul a declarat recurs, arătând că a formulat

plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen., împotriva tuturor judecătorilor ce

aveau obligația să soluționeze corect dosarul său, susținând că pe parcursul

judecării cauzei au mai dispărut acte de la dosar, iar din 1992, de când a

înființat societatea și până în prezent, i s-au respins toate acțiunile.

Recursul este

inadmisibil.

Analizând sentința

atacată, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art. 42 alin. (4) C. proc.

pen., „hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului și nici

recursului”.

Pe cale de

consecință, hotărârea pronunțată într-o astfel de cauză este definitivă de la

lege, nefiind supusă niciunei căi de atac.

Cât privește motivele

de recurs invocate de petiționar, acestea vor fi analizate de instanța ce a

fost învestită cu soluționarea recursului pe fondul cauzei, în Dosarul nr.

862/42/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Așadar, recursul

declarat de petiționar este inadmisibil, urmând a se respinge ca atare, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. și a obliga

recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de petiționarul S.F. împotriva Sentinței penale nr. 178 din

19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă

recurentul-petiționar la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 26 ianuarie 2010.