ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 260/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 260/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 178 din 19 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declinat competența de soluționare a plângerii întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., formulată de petiționarul S.F. împotriva Rezoluției din 1 noiembrie 2005 în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că petiționarul s-a adresat cu plângere în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. împotriva rezoluției procurorului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. S-a mai reținut că, din verificările efectuate, s-a constatat că plângerea petiționarului vizează magistrați judecători de la Curtea de Apel Ploiești și un magistrat de la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Împotriva sus-menționatei sentințe, petiționarul a declarat recurs, arătând că a formulat plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen., împotriva tuturor judecătorilor ce aveau obligația să soluționeze corect dosarul său, susținând că pe parcursul judecării cauzei au mai dispărut acte de la dosar, iar din 1992, de când a înființat societatea și până în prezent, i s-au respins toate acțiunile. Recursul este inadmisibil. Analizând sentința atacată, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art. 42 alin. (4) C. proc. pen., „hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului și nici recursului”. Pe cale de consecință, hotărârea pronunțată într-o astfel de cauză este definitivă de la lege, nefiind supusă niciunei căi de atac.
Cât privește motivele de recurs invocate de petiționar, acestea vor fi analizate de instanța ce a fost învestită cu soluționarea recursului pe fondul cauzei, în Dosarul nr. 862/42/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Așadar, recursul declarat de petiționar este inadmisibil, urmând a se respinge ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. și a obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul S.F. împotriva Sentinței penale nr. 178 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurentul-petiționar la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 26 ianuarie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.