ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2013/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2798/2009 pronunțată

la data de 30 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta

Societatea Română de Televiziune în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național

al Audiovizualului, și a anulat decizia nr. 30/2009 emisă de pârât, respingând

cererea de publicare a hotărârii ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a concluzionat că în sarcina reclamantei,

prin decizia nr. 30/1009 a Consiliului Național al Audiovizualului s-a reținut

că în cadrul emisiunii „O.M.” din data de 01 noiembrie 2008 a prezentat opinii preponderent

negative cu privire la activitatea preotului din comuna Plătărești radiodifuzorul

prin modalitatea în care a prezentat ambele opinii, nefiind în măsură să asigure

un echilibru și nici să ofere publicului posibilitatea de a-și forma singur

opinia în legătură cu problema dezbătută.

A reținut instanța

de fond că pretenția intimatului ca în reportaj să apară tot atâtea opinii

pozitive, cât și cele negative, este nejustificată în condițiile în care

nu s-a reținut că opiniile pozitive ar fi fost în aceeași măsură exprimate

ca și cele negative.

Echilibrul „opiniilor”

aflate în opoziție nu presupune o egalitate a numărului de persoane care susțin

cele două opinii, ci posibilitatea susținătorilor celor două opinii de a-și

prezenta argumentele pentru punctul lor de vedere, iar publicul nu-și formează

opiniile pe baza unei analize cantitative a opiniilor, ci pe baza unei analize calitative

a acestora.

Deci, reține instanța

de fond, preotul care a fost audiat a avut posibilitatea să-și exprime punctul

de vedere și să combată criticile ce i se aduc, asigurând astfel echilibrul

și dând posibilitatea telespectatorilor să discearnă între cele două opinii.

Cât privește capătul

de cerere referitor la obligarea pârâtei de a publica pe cheltuiala sa decizia instanței,

instanța de fond a apreciat-o ca neîntemeiată, anularea deciziei constituind

prin ea însăși o modalitate de reparare a consecințelor actului nelegal.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs intimatul Consiliul Național al Audiovizualului, invocând

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. și solicitând admiterea

recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii

ca neîntemeiată, cu menținerea și a deciziei contestate ca fiind temeinică

și legală.

Prin motivele de recurs

formulate, recurentul-pârât susține în esență că motivarea sentinței

este deficitară, instanța de fond însușindu-și practic concluziile

intimatei-reclamante fără a proceda la o minimă cercetare a probelor deduse judecății

și interpretând greșit normele juridice incidente în cauză.

Intimata-reclamantă, susține

recurentul-pârât, a fost în mod corect sancționată cu somație publică,

deoarece, alegând să difuzeze un material cu o astfel de temă, postul avea obligația

să fie imparțial și să prezinte telespectatorilor situația de fapt,

așa cum rezultă din opiniile exprimate de enoriași și de preot, ori

acesta în finalul emisiunii a concluzionat în mod subiectiv, partizan și tranșant

în sensul că există conflict între enoriași și preotul din comunitatea

lor, fără a lăsa pe telespectatori să-și formeze singuri o opinie în legătură

cu existența sau nu a unui astfel de conflict.

Modalitatea în care intimata-reclamantă

a încercat să prezinte punctele de vedere ale părților, susține în continuare

recurentul-pârât, a fost una lipsită de imparțialitate în condițiile în

care pe tot parcursul emisiunii au fost prezentate opinii preponderent negative

ale unor enoriași, iar concluzia neechivocă a acesteia a fost că „enoriașii

din Plătărești sunt nemulțumiți de activitatea preotului”.

Lipsa de imparțialitate

reținută în sarcina intimatei-reclamante prin decizia de sancționare,

susține recurentul-pârât, a fost apreciată prin prisma faptului că prezentarea

mai multor opinii negative a acelorași enoriași, în raport cu cele pozitive,

nu poate fi reprezentativă pentru comunitatea respectivă, pentru că nu oferea publicului

telespectator posibilitatea de a-și forma singur părerea cu privire la subiectul

emisiunii și nu-i conferea dreptul intimatei-reclamante de a conchide că între

enoriașii din comună și preot există un conflict, motiv pentru care biserica

va fi închisă.

S-a solicitat admiterea

recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul

respingerii acțiunii formulată de intimata-reclamantă, menținându-se astfel

decizia Consiliului Național al Audiovizualului nr. 30 din 20 ianuarie 2009

prin care a fost sancționată cu somație publică.

Recursul este fondat și

urmează a fi admis potrivit art. 312 C. proc. civ., în raport de considerentele

ce vor fi arătate în continuare:

Potrivit deciziei nr.

30 din 10 ianuarie 2009, Consiliul Național al Audiovizualului a sancționat

postul de televiziune cu somație publică, întrucât în cadrul emisiunii „O.M.”

difuzată în data de 19 noiembrie 2008, nu au fost asigurate imparțialitatea,

echilibrul și favorizarea liberei formări a opiniilor, fapt ce contravine prevederilor

art. 71 alin. (1) lit. a) din decizia Consiliului Național al Audiovizualului

nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările

și completările ulterioare.

Decizia atacată are la

bază raportul întocmit de Direcția monitorizare, în baza reclamației din

22 decembrie 2008, privind emisiunea „O.M.” difuzată în data de 19 noiembrie 2008.

Potrivit art. 71

alin. (1) din Codul audiovizualului „În programele de știri și dezbateri

informarea în probleme de interes public, de natură politică, economică, socială

și culturală, trebuie să respecte următoarele principii:

a) asigurarea imparțialității,

echilibrului și favorizarea liberei formări a opiniilor, prin prezentarea principalelor

puncte de vedere aflate în opoziție, în perioada în care problemele sunt în

dezbatere publică”.

Așa cum corect susține

recurentul-pârât, aceste principii nu au fot respectate de către radiodifuzor, modalitatea

în care au fost difuzate punctele de vedere ale unor enoriași din comuna Plătărești,

cu privire la activitatea preotului acestei localități, nefiind în măsură să

asigure un echilibru și nici să ofere publicului posibilitatea de a-și

forma singur opinia în legătură cu problema dezbătută.

Din raportul de monitorizare

întocmit de Serviciul de monitorizare TV din cadrul Consiliului Național al

Audiovizualului rezultă că chiar de la începutul emisiunii, prin modalitatea în

care a fost prezentat cazul a fost înfrânt principiul imparțialității,

formula folosită în debutul emisiunii de către radiodifuziune fiind următoarea:

„Astăzi O.M. vă invită

să aflați de ce amenință enoriașii din Plătărești că vor închide

biserica și că nu-i vor mai permite preotului să slujească aici”.

În continuare au fost

prezentate opiniile negative ale multor enoriași cu privire la conduita preotului

din comună, în secvențe diferite, alternativ cu poziția și apărările

formulate de preot și numai în finalul emisiunii a fost prezentat punctul de

vedere a doi enoriași care au apreciat ca pozitive activitatea și conduita

preotului.

Modalitatea în care au

fost difuzate ambele puncte de vedere ale părților aflate în opoziție,

așa cum susține în mod corect și recurentul-pârât, nu a fost în măsură

să asigure un echilibru și nici nu a oferit publicului posibilitatea de a-și

forma singur opinia în legătură cu problema dezbătură, mai ales că cele zece opinii

negative exprimate nu pot fi reprezentative pentru o comunitate de 600 familii ortodoxe

din totalul unei populații de aproximativ 4000 de locuitori, aspect cu care

radiodifuzorul nu a informat publicul.

Echilibrul opiniilor aflate

în opoziție nu presupune, într-adevăr, o egalitate a numărului de persoane

care susțin cele două opinii, dar nici nu trebuie să existe o disproporție

vădită între numărul opiniilor negative și cele pozitive, pentru că astfel

publicul ar fi lipsit de posibilitatea de a-și forma o opinie proprie corectă.

Consiliul Național

al Audiovizualului nu pretinde nici el un număr egal de opinii, de o parte și

de alta, dar susține că modalitatea în care sunt prezentate să fie în măsură

să asigure un echilibru și să dea publicului posibilitatea să-și formeze

o opinie în legătură cu problema dezbătută.

Nici ideea că publicul

își poate forma opinia pe baza unei analize calitative a opiniilor, îmbrățișată

de instanța de fond, nu poate fi susținută, în primul rând pentru că în

cuprinsul deciziei contestate nu s-a pus această problemă, iar în al doilea rând

pentru că legiuitorul nu are în vedere nici cantitatea nici calitatea opiniilor,

ci doar exprimarea în mod imparțial a acestora.

Motivarea instanței

de fond în sensul că opinia enoriașilor mulțumiți de activitatea

preotului nu ar fi fost utilă, dat fiind că aceștia nu se aflau în conflict

cu preotul, este una deficitară, astfel cum corect susține recurentul-pârât,

pentru respectarea principiului imparțialității și pentru ca publicul

să-și formeze o opinie corectă, fiind absolut necesar a fi prezentate atât

opinii pozitive, cât și negative legat de conduita preotului din comună.

Așadar, în condițiile

în care pe tot parcursul emisiunii s-au prezentat opinii preponderent negative ale

unor enoriași, iar concluzia neechivocă a intimatei-reclamante a fost că „enoriașii

din Plătărești” sunt nemulțumiți de activitatea preotului, nu se

poate vorbi de prezentarea imparțială a situației de fapt pusă în discuție

în emisiunea respectivă.

În realitate, nu toți

enoriașii din comună erau în conflict cu preotul din comunitatea lor, ci numai

o parte din acești enoriași.

Dar, de fapt așa

cum corect precizează și recurentul-pârât, radiodifuzorul nici nu trebuia să

tragă o astfel de concluzie, el având obligația de a prezenta doar opiniile

enoriașilor din comuna Plătărești, în legătură cu activitatea preotului,

publicul fiind acela care trebuie să ajungă la o concluzie în sensul existenței

sau nu a unui conflict.

Ca o consecință a

celor expuse, se constată că instanța de fond a dat o interpretare greșită

normelor juridice aplicabile în speță, intimata-reclamantă încălcând dispozițiile

art. 71 alin. (1) lit. a) din decizia Consiliul Național al Audiovizualului

nr. 187/2006 și fiind astfel corect sancționată cu somație publică.

Recursul declarat de pârâtul

Consiliul Național al Audiovizualului se privește astfel ca fondat și,

în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi admis, iar sentința instanței

de fond modificată în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulată

de reclamanta Societatea Română de Televiziune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Consiliul Național al Audiovizualului împotriva sentinței civile

nr. 2798 din 30 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 aprilie 2010.