ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4120/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 249 din 24 iunie 2009 Tribunalul Constanța a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul N.Ș. împotriva Sentinței penale nr. 239 din 23 mai 2006 a aceleiași instanțe. Revizuentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut că, în motivarea cererii sale, revizuentul condamnat N.Ș. a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., susținând că au fost descoperite fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. În acest sens, a arătat că partea vătămată a afirmat, când l-a văzut în cursul urmăririi penale, că nu știe dacă și el a participat la comiterea faptei, aceasta susținând că fapta a fost săvârșită de coinculpatul R.M.

Asemenea, susține că, aflându-se în clădirea Postului de poliție din comuna Ion Corvin, a auzit cum inculpatul R.M. era bătut pentru a declara că și el a participat la faptă. Ulterior, în Penitenciarul Poarta Albă, deținutul A.A. i-a spus că ei sunt nevinovați, comandantul care i-a cercetat procedând în același fel și cu alți condamnați și, în fine, că numitul S.S. s-a întâlnit cu mama inculpatului R.M., spunându-i că el știe cine sunt autorii faptei, fără a-i preciza vreun nume. Relativ la cercetarea efectuată în cauză, revizuentul a susținut că nu s-au făcut analize pentru a stabili că lichidul seminal nu-i aparține. Din actele și lucrările dosarului s-a reținut că prin Sentința penală nr. 239 din 23 mai 2006, a cărei revizuire se cere, Tribunalul Constanța i-a condamnat pe inculpații N.Ș.

și R.M. la câte 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol și la câte 12 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, dispunând executarea pedepsei de 12 ani închisoare de către fiecare inculpat, parte vătămată fiind numita M.S., în vârstă de 70 ani. Prin Decizia penală nr. 74 din 24 aprilie 2007 Curtea de Apel Constanța a admis apelurile inculpaților și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. i-a achitat, constatând că faptele nu au fost comise de inculpații din cauză. Recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța a fost admis prin Decizia penală nr. 4880 din 19 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu opinie separată, casând decizia pronunțată în apel și menținând hotărârea instanței de fond.

Pentru a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, instanța a constatat că revizuentul nu a invocat nicio faptă sau împrejurare nouă, care să nu fi fost cunoscută și examinată de instanțe la soluționarea cauzei. Apărările inculpatului, în sensul nevinovăției sale, au fost avute în vedere și analizate de instanțe, fiind înlăturate ca nefondate și cu privire la acestea nu se mai poate relua judecata. Susținerile revizuentului, potrivit cărora S.S. i-ar cunoaște pe adevărații făptuitori, nu sunt pertinente atât pentru că sunt contrazise de probele administrate în cauză, cât și lipsei de verosimilitate a acestora. În privința cererii de ascultare a numitului A.A., instanța a constatat că aceasta nu este utilă, câtă vreme martorul propus a făcut afirmații generale, fără legătură cu faptele săvârșite de revizuent.

Hotărârea sus-menționată a fost atacată cu apel de către revizuent, solicitând admiterea cererii, precum și de către condamnatul R.M. Prin Decizia penală nr. 80 din 1 octombrie 2009 Curtea de Apel Constanța a respins apelul revizuentului N.Ș. ca nefondat. Asemenea, a luat act de retragerea apelului de către condamnatul R.M. Instanța de control judiciar a constatat că hotărârea atacată este legală și temeinică, neexistând motive de desființare a acesteia. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către revizuent, solicitând casarea acesteia și în rejudecare, admiterea cererii de revizuire. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Pentru a putea fi admisă cererea de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., este necesar, pe de o parte, să fie descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei iar, pe de altă parte, ca pe baza acestor fapte sau împrejurări noi să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare - în cazul de față. Faptele și împrejurările arătate prin cerere de către revizuentul condamnat nu au relevanța cerută de prevederile art. 394 alin. (2) C. proc. pen., respectiv aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, nefiind concludente și utile. Susținerile sale, potrivit cărora partea vătămată ar fi avut atitudine ezitantă în a-l indica autor al faptelor, alături de celălalt inculpat și că inculpatul R.M.

ar fi fost bătut în cursul anchetei pentru a susține participarea și a revizuentului la săvârșirea acestor infracțiuni, sunt chestiuni care au făcut obiectul judecății la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere. Cererea condamnatului revizuent de ascultare a unor persoane pentru a dovedi faptele și împrejurările noi, invocate, a fost justificat respinsă întrucât ceea ce se pretinde că aceștia ar cunoaște, respectiv conduita în general abuzivă a anchetatorului sau anumite informații despre identitatea adevăraților autori, reprezintă date cu caracter general și ipoteze, fără elemente de fapt concrete, care să aibă concludență în cauză. De altfel, în referire doar la pretinsa conduită abuzivă a lucrătorului de poliție în cursul cercetării, urmează a se observa că această împrejurare este prevăzută sub cazul de revizuire arătat de art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., care, însă, poate fi dovedit numai în modalitățile prevăzute de art. 395 din același cod, ceea ce nu s-a realizat. Față de cele ce preced, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, recursul revizuentului N.Ș. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul N.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 80 din 1 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul condamnat la 260 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2009.