ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4120/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 249 din 24 iunie 2009 Tribunalul

Constanța a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de

condamnatul N.Ș. împotriva Sentinței penale nr. 239 din 23 mai 2006 a aceleiași

instanțe.

Revizuentul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut că, în motivarea

cererii sale, revizuentul condamnat N.Ș. a invocat cazul de revizuire prevăzut

de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., susținând că au fost descoperite

fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei.

În acest sens, a arătat că partea

vătămată a afirmat, când l-a văzut în cursul urmăririi penale, că nu știe dacă

și el a participat la comiterea faptei, aceasta susținând că fapta a fost

săvârșită de coinculpatul R.M.

Asemenea, susține că, aflându-se în

clădirea Postului de poliție din comuna Ion Corvin, a auzit cum inculpatul R.M.

era bătut pentru a declara că și el a participat la faptă.

Ulterior, în Penitenciarul Poarta

Albă, deținutul A.A. i-a spus că ei sunt nevinovați, comandantul care i-a

cercetat procedând în același fel și cu alți condamnați și, în fine, că numitul

S.S. s-a întâlnit cu mama inculpatului R.M., spunându-i că el știe cine sunt

autorii faptei, fără a-i preciza vreun nume.

Relativ la cercetarea efectuată în cauză,

revizuentul a susținut că nu s-au făcut analize pentru a stabili că lichidul

seminal nu-i aparține.

Din actele și lucrările dosarului

s-a reținut că prin Sentința penală nr. 239 din 23 mai 2006, a cărei revizuire

se cere, Tribunalul Constanța i-a condamnat pe inculpații N.Ș. și R.M. la câte

10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol și la câte 12 ani

închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, dispunând executarea pedepsei de 12

ani închisoare de către fiecare inculpat, parte vătămată fiind numita M.S., în

vârstă de 70 ani.

Prin Decizia penală nr. 74 din 24

aprilie 2007 Curtea de Apel Constanța a admis apelurile inculpaților și în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. i-a achitat,

constatând că faptele nu au fost comise de inculpații din cauză.

Recursul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Constanța a fost admis prin Decizia penală nr. 4880 din 19

octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu opinie separată,

casând decizia pronunțată în apel și menținând hotărârea instanței de fond.

Pentru a respinge cererea de

revizuire ca inadmisibilă, instanța a constatat că revizuentul nu a invocat

nicio faptă sau împrejurare nouă, care să nu fi fost cunoscută și examinată de

instanțe la soluționarea cauzei.

Apărările inculpatului, în sensul

nevinovăției sale, au fost avute în vedere și analizate de instanțe, fiind

înlăturate ca nefondate și cu privire la acestea nu se mai poate relua

judecata.

Susținerile revizuentului, potrivit

cărora S.S. i-ar cunoaște pe adevărații făptuitori, nu sunt pertinente atât

pentru că sunt contrazise de probele administrate în cauză, cât și lipsei de

verosimilitate a acestora.

În privința cererii de ascultare a

numitului A.A., instanța a constatat că aceasta nu este utilă, câtă vreme

martorul propus a făcut afirmații generale, fără legătură cu faptele săvârșite

de revizuent.

Hotărârea sus-menționată a fost

atacată cu apel de către revizuent, solicitând admiterea cererii, precum și de

către condamnatul R.M.

Prin Decizia penală nr. 80 din 1

octombrie 2009 Curtea de Apel Constanța a respins apelul revizuentului N.Ș. ca

nefondat.

Asemenea, a luat act de retragerea

apelului de către condamnatul R.M.

Instanța de control judiciar a

constatat că hotărârea atacată este legală și temeinică, neexistând motive de

desființare a acesteia.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către revizuent, solicitând casarea acesteia și în

rejudecare, admiterea cererii de revizuire.

Verificând hotărârea atacată pe baza

actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Pentru a putea fi admisă cererea de

revizuire întemeiată pe cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., este necesar, pe de o parte, să fie descoperite fapte sau împrejurări ce

nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei iar, pe de altă parte,

ca pe baza acestor fapte sau împrejurări noi să se poată dovedi netemeinicia

hotărârii de condamnare - în cazul de față.

Faptele și împrejurările arătate

prin cerere de către revizuentul condamnat nu au relevanța cerută de

prevederile art. 394 alin. (2) C. proc. pen., respectiv aptitudinea de a dovedi

netemeinicia hotărârii de condamnare, nefiind concludente și utile.

Susținerile sale, potrivit cărora

partea vătămată ar fi avut atitudine ezitantă în a-l indica autor al faptelor,

alături de celălalt inculpat și că inculpatul R.M. ar fi fost bătut în cursul

anchetei pentru a susține participarea și a revizuentului la săvârșirea acestor

infracțiuni, sunt chestiuni care au făcut obiectul judecății la instanța care a

pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Cererea condamnatului revizuent de

ascultare a unor persoane pentru a dovedi faptele și împrejurările noi,

invocate, a fost justificat respinsă întrucât ceea ce se pretinde că aceștia ar

cunoaște, respectiv conduita în general abuzivă a anchetatorului sau anumite

informații despre identitatea adevăraților autori, reprezintă date cu caracter

general și ipoteze, fără elemente de fapt concrete, care să aibă concludență în

cauză.

De altfel, în referire doar la

pretinsa conduită abuzivă a lucrătorului de poliție în cursul cercetării,

urmează a se observa că această împrejurare este prevăzută sub cazul de

revizuire arătat de art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., care, însă, poate

fi dovedit numai în modalitățile prevăzute de art. 395 din același cod, ceea ce

nu s-a realizat.

Față de cele ce preced, constatând

că hotărârea atacată este legală și temeinică, recursul revizuentului N.Ș.

urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuentul N.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 80 din 1 octombrie

2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Obligă recurentul condamnat la 260

RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

decembrie 2009.