ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3430/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 245/ R din 9 martie

2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în majoritate a fost

admis recursul declarat de pârâții G.E.M. și B.C.M. împotriva Deciziei civile

nr. 1195/ A din 6 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a

V-a civilă, în contradictoriu cu reclamanții C.I.A., M.O.M. și M.T., fiind

modificată decizia recurată în sensul admiterii apelurilor, schimbării în tot a

sentinței de fond și respingerii acțiunii ca nefondată.

Împotriva acestei

decizii reclamanții au formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., arătând că este potrivnică Sentinței civile nr.

6303/2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, cerere înregistrată

pe rolul instanței supreme la data de 24 iunie 2011, deși hotărârea atacată a

fost pronunțată la data de 9 martie 2011.

La termenul din 17

mai 2012, instanța a pus în discuția părților excepția tardivității căii de

atac declarate, iar apărătorul revizuenților a solicitat repunerea în termenul

de formulare a acestei căi de atac, motivat de faptul că decizia atacată a fost

redactată la data de 1 iunie 2011, iar dosarul s-a aflat în arhiva instanței

abia la data de 10 iunie 2011, când au solicitat eliberarea unei copii xerox

după hotărâre.

Examinând cu

prioritate cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, Înalta

Curte reține următoarele:

Potrivit art. 103

alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea

oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de

cazul când legea dispune altfel sau partea dovedește că a fost împiedicată

printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

În sensul dispoziției

legale menționate, împrejurarea mai presus de voința părții care justifică

repunerea în termen trebuie să fie una obiectivă, asimilabilă forței majore,

care nu putea fi prevăzută și nici depășită de parte, ceea ce nu este cazul în

speță.

Motivul invocat de

apărătorul revizuenților în justificarea împiedicării de a formula revizuire în

termenul prevăzut de lege nu îndeplinește cerințele art. 103 alin. (1) C. proc.

civ.

Astfel, avocatul

susține că decizia atacată a fost redactată la data de 1 iunie 2011, iar

dosarul s-a aflat în arhiva instanței abia la data de 10 iunie 2011, când au

solicitat eliberarea unei copii xerox după hotărâre.

În conformitate cu

art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună

și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de

la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de

instanța de recurs, după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile

prevăzute la punctul 7 alin. (2), de la pronunțarea ultimei hotărâri.

În speța de față,

împrejurarea că decizia atacată a fost redactată cu depășirea termenului de o

lună, respectiv la data de 1 iunie 2011, nu împiedica partea interesată să

formuleze cererea de revizuire, iar motivarea în drept să o depună ulterior

luării la cunoștință de conținutul considerentelor acesteia.

În consecință, în

cauză nu se poate reține îndeplinirea cerințelor art. 103 alin. (1) C. proc.

civ., astfel că cererea de repunere în termenul de declarare a revizuirii va fi

respinsă ca neîntemeiată.

Cu privire la

excepția tardivității cererii de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:

În cauză, hotărârea

pretins contradictorie, a cărei anulare se solicită, este decizia civilă nr.

245/ R din 9 martie 2011 a Curții de Apel București, secția IV civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

În raport de data

pronunțării acestei ultime hotărâri - 9 martie 2011, termenul legal de

revizuire, calculat potrivit regulii prescrise de art. 101 alin. (3) C. proc.

civ. pentru termenele statornicite pe luni, s-a împlinit la data de 9 aprilie

2011.

Cererea de revizuire

a fost, însă, înregistrată pe rolul instanței supreme la data de 24 iunie 2011,

conform mențiunilor din ștampila de înregistrare aplicată pe cerere, deci peste

termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Obligația de

exercitare a drepturilor procesuale în cadrul termenelor legale este expresia

aplicării principiului privind dreptul persoanelor la judecarea procesului în

mod echitabil și într-un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În speță, revizuenții

au încălcat prevederile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., deoarece au formulat

cererea cu depășirea termenului de o lună prevăzut de textul menționat,

împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de

tardivitate, celelalte aspecte subsumate motivului de revizuire prevăzut de

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu vor mai fi analizate, în conformitate cu

dispozițiile art. 137 alin. (1) din același cod, excepția tardivității cererii

fiind o excepție procesuală de procedură, absolută și dirimantă, peremptorie,

ce face de prisos analiza fondului.

Pentru aceste

considerente, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

repunere în termen.

Respinge ca tardivă

cererea de revizuire formulată de revizuenții M.T., M.O. și C.A.I. împotriva

deciziei civile nr. 245 R din 9 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a

IV a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2012.