ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4268/2010

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 316 din 7 iunie 2010 a Tribunalului Iași, a fost condamnat

inculpatul B.C. (studii 8 clase, muncitor necalificat, fără antecedente penale)

în baza art. 174, 175 lit. i) și 176 lit. a) C. pen. la 22 ani închisoare și 8

ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) Codul penal.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a

și b) C. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din

pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 3 februarie 2010 la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 15.000 RON,

despăgubiri civile și 50.000 RON, daune morale către părțile civile F.T.I.,

F.I. și F.E.

S-a luat act că F.R. și F.S.D. nu s-au constituit părți

civile.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra

autoturismului D. Break nr. IS-XX-XXX și restituirea unui cuțit către inculpat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în

fapt că inculpatul B.C. a avut o relație de prietenie cu victima F.I.A., în vara

anului 2009, și că cei doi intenționau să se căsătorească, inculpatul

mutându-se cu victima în domiciliul părinților acesteia.

Pe parcursul timpului, între cei doi tineri și părinții

victimei au intervenit neînțelegeri, împrejurări în care inculpatul a părăsit

domiciliul victimei, mutându-se la un cămin.

Conform declarațiilor inculpatului, relațiile cu victima au

continuat fără știrea rudelor. Din luna ianuarie între cei doi au apărut

disensiuni, ca urmare a intenției victimei de a pleca la muncă în Italia și pe

fondul manifestărilor posesive ale inculpatului, care aflând că victima vrea să

îl părăsească, a început să o amenințe cu moartea.

Așa fiind, de la jumătatea lunii ianuarie 2010, victima a

început să îl evite pe inculpat, nerăspunzând la telefon sau refuzând să îl

întâlnească.

Aceste împrejurări au rezultat din declarația martorului

P.A., căruia victima i-a mărturisit că e urmărită de inculpat, cât și din

mesajele salvate pe computerul victimei, în care aceasta se plângea surorii

inculpatului că este urmărită și amenințată cu moartea de către B.C. și că îi

este teamă că el ar putea pune în aplicare amenințările.

În după-amiaza zilei de 3 februarie 2010, victima a plecat

de la apartamentul său cu intenția comunicată părinților de a cumpăra anumite bunuri

care îi erau necesare, de la magazinul din apropiere. Pe traseu s-a întâlnit cu

inculpatul, care a invitat-o să urce în mașina acestuia, cu nr. IS-XX-XXX și

împreună cu plecat spre fostele sere „D.” din comuna H., județul Iași, oprind

într-o parcare din dreptul locuinței martorului N.D.

Inculpatul a încercat să o determine pe victimă să nu plece

în Italia, însă datorită refuzului victimei, a început să o lovească întâi cu

pumnii, iar apoi, văzând intenția victimei de a fugi, el a coborât din mașină,

a luat o piatră de aproximativ 3 kg, s-a urcat cu picioarele pe pieptul

victimei după care a început să o lovească în cap, mai ales în zona feței, în

mod ritmic, fără a se opri la intervenția celor veniți la locul faptei, pe o

durată de mai multe minute, martorii apreciind între 30 - 60 minute. Ca urmare

a leziunilor grave suferite, victima a decedat.

Martorul N.D. a anunțat Serviciul de urgență 112 și în circa

5 - 10 minute la fața locului a sosit un echipaj SMURD care, dându-și seama de

intensitatea loviturilor aplicate de inculpat și de poziția victimei, că

aceasta nu mai trăia, s-a oprit la distanță de locul unde inculpatul agresa

victima.

Imediat după aceasta, a sosit un echipaj de la Postul de

Poliție H., unul dintre polițiști somându-l pe inculpat să înceteze să mai

lovească, dar acesta a continuat până în momentul în care lucrătorii de poliție

i-au pulverizat în față spray iritant și au reușit să îl imobilizeze.

S-a constatat în urma cercetărilor efectuate existența pe

cadavrul victimei a unor leziuni multiple, fragmente de os, cutia craniană

distrusă, fizionomia complet mutilată. În habitaclul autoturismului au fost

găsite fragmente biologice (creier, eschile, sânge) aparținând victimei. Lângă

mașină s-a găsit un cuțit care nu s-a probat că ar fi fost folosit la agresarea

victimei.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală moartea

victimei a fost violentă, ea datorându-se insuficienței cardio-respiratorii

acute, consecutive unui politraumatism cu: traumatism cranio-facial (fracturi

cominutive multieschiloase de calotă craniană, baza de craniu și masiv facial

cu eviscerare de substanță cerebrală, enucleerea globilor oculari, detașare de

piramidă nazală și maxilar superior, fractură de ram mandibular stg.),

traumatism al membrelor superioare (fracturi deschise falangă proximală deget

II mâna stângă și carpian III mâna stângă). Aspectul și tipologia leziunilor

pledează pentru posibilitatea producerii lor prin loviri active repetate cu

obiecte contondente.

În cauză a fost efectuată o expertiză medico-legală

psihiatrică, stabilindu-se că inculpatul prezintă „tulburare de personalitate

de tip instabil exploziv” și că fapta pentru care este cercetat a fost comisă

cu discernământ.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite

în baza procesului-verbal de cercetare la fața locului și a planșelor foto, a

procesului-verbal și a planșelor foto de examinare a inculpatului și a

îmbrăcămintei sale, a rapoartelor medico-legale arătate, a declarațiilor

martorilor G.M.I., T.V., N.D., Z.V., R.V., F.S., P.A., P.I.B., M.I. și M.A.,

audiați cu privire la faptă, a declarațiilor martorilor A.C. și B.I.A. audiați

în latură civilă și a declarațiilor inculpatului care a recunoscut omorul

săvârșit.

S-a apreciat că fapta inculpatului de a lovi în loc public

victima mai întâi cu pumnii și apoi cu o piatră de dimensiuni considerabile

având circa 3 kg, în zona capului, în mod repetat, pe o durată de aproximativ o

oră, care a stârnit un sentiment de oroare martorilor asistenți, produs atât de

atrocitatea cu care se săvârșea fapta, cât și de neputința de a opri comiterea

ei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de

grav comis prin cruzimi, prevăzută de art. 174, 175 lit. i) și 176 lit. a) C.

pen.

La individualizarea pedepsei, instanța s-a orientat către

maximul prevăzut de lege, având în vedere, potrivit art. 72 C. pen., pericolul

social grav al faptei, împrejurările comiterii ei, în loc public și în văzul

mai multor persoane oripilate de violența cu care a acționat făptuitorul, dar

și persoana inculpatului, care este fără antecedente penale și a recunoscut

săvârșirea omorului.

Sub aspectul laturii civile s-a apreciat de către instanță

ca sumele solicitate de părțile civile (frații și părinții victimei) sunt de

natură a asigura o justă și integrală despăgubire pentru prejudiciul suferit

material și moral.

Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori, prin Decizia penală nr. 146 din 21 septembrie 2010 a respins apelurile

declarate de inculpatul B.C. și de părțile civile F.I., F.E. și F.T.I.,

considerând ca nefondate criticile formulate în sensul greșitei individualizări

a pedepsei și solicitările de reducere a acestei pedepse formulate de inculpat

și de aplicare a detenției pe viață, formulate de părțile civile.

Astfel, instanța de control judiciar a considerat că

pedeapsa principală aplicată de 22 ani închisoare este conformă cu pericolul

social al faptei, a fost individualizată înspre maximul prevăzut de lege și că

nu se justifică reconsiderarea ei.

Împotriva aceste decizii, în baza art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 C. proc. pen., au declarat recurs părțile civile F.I., F.E. și

F.T.I. care au solicitat aplicarea detenției pe viață și inculpatul B.C., care

a solicitat reducerea pedepsei.

Recursurile declarate nu sunt întemeiate.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată

că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului B.C. în săvârșirea, în seara zilei de 3 februarie 2010, în loc

public și prin cruzimi, a infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de

art. 174, 175 alin. (1) lit. i) și 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

Probele administrate în cauză, evocate mai sus, au confirmat

că la data arătată, pe fondul unei discuții cu victima F.I.A., prietena sa,

care dorea să plece la muncă în Italia, lucru cu care inculpatul nu era de

acord, acesta a aplicat victimei mai multe lovituri, cu pumnii, apoi cu o

piatră grea de circa 3 kg., multiple și intense lovituri timp de aproximativ 60

de minute, în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice deosebit de grave și

direct mortale, respectiv plăgi contuze cu lipsă facială a țesuturilor moi,

fracturi ale cutii craniene cu eviscerarea totală a substanței cerebrale,

enuclearea globilor oculari, detașarea de piramidă nazală și maxilar superior,

fractura mandibulei stânga, fractura falangelor de la ambele mâini ridicate

inițial de victimă într-un gest de apărare.

Din materialul probator al cauzei a rezultat pe plan

subiectiv că inculpatul a acționat cu intenția directă de ucidere, el lovind cu

obiectul arătat victima într-o zonă vitală, în mod repetat, expunând victima

unor lungi și intense suferințe, stârnind în cugetul celor prezenți - care nu

au putut interveni și al comunității - un sentiment de oroare, ceea ce

caracterizează omorul deosebit de grav săvârșit prin cruzimi.

Referitor la regimul sancționator, se constată că instanțele

s-au orientat spre pedeapsa cu închisoarea și luată înspre maximul prevăzut de

lege, având în vedere potrivit art. 72 C. pen., pericolul social deosebit de

grav al faptelor, care au avut drept consecință curmarea vieții unei tinere de

22 de ani, împrejurările săvârșirii ei, modul de comitere, dar și persoana

inculpatului care este lipsit de antecedente penale, a avut o conduită general

bună în familie și societate și a recunoscut și regretat fapta săvârșită.

Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura

potrivit art. 52 C. pen. constrângerea și reeducarea inculpatului, prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a condamnatului.

Întrucât au fost respectate dispozițiile legale menționate,

solicitările formulate în recurs de către părțile civile în sensul aplicării

unei pedepse mai severe și de către inculpat în sensul reducerii pedepsei nu

pot fi primite.

Față de considerentele ce preced, constatând că motivele de

recurs invocate nu sunt întemeiate și că din examinarea actelor dosarului nu se

constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din

același cod, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile

civile F.I., F.E. și F.T.I. și de inculpatul B.C. cu obligarea acestora la

cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și al

arestării preventive, de la 3 februarie 2010 la 29 noiembrie 2010, și se va

stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile

civile F.T.I., F.I. și F.E. și de inculpatul B.C. împotriva Deciziei penale nr.

146 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii

și al arestării preventive, de la 3 februarie 2010 la 29 noiembrie 2010.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON,

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă recurentele-părțile civile la plata sumei de câte 50

RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2010.