ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4268/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 316 din 7 iunie 2010 a Tribunalului Iași, a fost condamnat inculpatul B.C. (studii 8 clase, muncitor necalificat, fără antecedente penale) în baza art. 174, 175 lit. i) și 176 lit. a) C. pen. la 22 ani închisoare și 8 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Codul penal. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 3 februarie 2010 la zi. Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 15.000 RON, despăgubiri civile și 50.000 RON, daune morale către părțile civile F.T.I., F.I.

și F.E. S-a luat act că F.R. și F.S.D. nu s-au constituit părți civile. S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra autoturismului D. Break nr. IS-XX-XXX și restituirea unui cuțit către inculpat. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că inculpatul B.C. a avut o relație de prietenie cu victima F.I.A., în vara anului 2009, și că cei doi intenționau să se căsătorească, inculpatul mutându-se cu victima în domiciliul părinților acesteia. Pe parcursul timpului, între cei doi tineri și părinții victimei au intervenit neînțelegeri, împrejurări în care inculpatul a părăsit domiciliul victimei, mutându-se la un cămin. Conform declarațiilor inculpatului, relațiile cu victima au continuat fără știrea rudelor.

Din luna ianuarie între cei doi au apărut disensiuni, ca urmare a intenției victimei de a pleca la muncă în Italia și pe fondul manifestărilor posesive ale inculpatului, care aflând că victima vrea să îl părăsească, a început să o amenințe cu moartea. Așa fiind, de la jumătatea lunii ianuarie 2010, victima a început să îl evite pe inculpat, nerăspunzând la telefon sau refuzând să îl întâlnească. Aceste împrejurări au rezultat din declarația martorului P.A., căruia victima i-a mărturisit că e urmărită de inculpat, cât și din mesajele salvate pe computerul victimei, în care aceasta se plângea surorii inculpatului că este urmărită și amenințată cu moartea de către B.C. și că îi este teamă că el ar putea pune în aplicare amenințările.

În după-amiaza zilei de 3 februarie 2010, victima a plecat de la apartamentul său cu intenția comunicată părinților de a cumpăra anumite bunuri care îi erau necesare, de la magazinul din apropiere. Pe traseu s-a întâlnit cu inculpatul, care a invitat-o să urce în mașina acestuia, cu nr. IS-XX-XXX și împreună cu plecat spre fostele sere „D.” din comuna H., județul Iași, oprind într-o parcare din dreptul locuinței martorului N.D. Inculpatul a încercat să o determine pe victimă să nu plece în Italia, însă datorită refuzului victimei, a început să o lovească întâi cu pumnii, iar apoi, văzând intenția victimei de a fugi, el a coborât din mașină, a luat o piatră de aproximativ 3 kg, s-a urcat cu picioarele pe pieptul victimei după care a început să o lovească în cap, mai ales în zona feței, în mod ritmic, fără a se opri la intervenția celor veniți la locul faptei, pe o durată de mai multe minute, martorii apreciind între 30 - 60 minute.

Ca urmare a leziunilor grave suferite, victima a decedat. Martorul N.D. a anunțat Serviciul de urgență 112 și în circa 5 - 10 minute la fața locului a sosit un echipaj SMURD care, dându-și seama de intensitatea loviturilor aplicate de inculpat și de poziția victimei, că aceasta nu mai trăia, s-a oprit la distanță de locul unde inculpatul agresa victima. Imediat după aceasta, a sosit un echipaj de la Postul de Poliție H., unul dintre polițiști somându-l pe inculpat să înceteze să mai lovească, dar acesta a continuat până în momentul în care lucrătorii de poliție i-au pulverizat în față spray iritant și au reușit să îl imobilizeze. S-a constatat în urma cercetărilor efectuate existența pe cadavrul victimei a unor leziuni multiple, fragmente de os, cutia craniană distrusă, fizionomia complet mutilată.

În habitaclul autoturismului au fost găsite fragmente biologice (creier, eschile, sânge) aparținând victimei. Lângă mașină s-a găsit un cuțit care nu s-a probat că ar fi fost folosit la agresarea victimei. Potrivit raportului de expertiză medico-legală moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutive unui politraumatism cu: traumatism cranio-facial (fracturi cominutive multieschiloase de calotă craniană, baza de craniu și masiv facial cu eviscerare de substanță cerebrală, enucleerea globilor oculari, detașare de piramidă nazală și maxilar superior, fractură de ram mandibular stg.), traumatism al membrelor superioare (fracturi deschise falangă proximală deget II mâna stângă și carpian III mâna stângă).

Aspectul și tipologia leziunilor pledează pentru posibilitatea producerii lor prin loviri active repetate cu obiecte contondente. În cauză a fost efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică, stabilindu-se că inculpatul prezintă „tulburare de personalitate de tip instabil exploziv” și că fapta pentru care este cercetat a fost comisă cu discernământ. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului-verbal de cercetare la fața locului și a planșelor foto, a procesului-verbal și a planșelor foto de examinare a inculpatului și a îmbrăcămintei sale, a rapoartelor medico-legale arătate, a declarațiilor martorilor G.M.I., T.V., N.D., Z.V., R.V., F.S., P.A., P.I.B., M.I.

și M.A., audiați cu privire la faptă, a declarațiilor martorilor A.C. și B.I.A. audiați în latură civilă și a declarațiilor inculpatului care a recunoscut omorul săvârșit. S-a apreciat că fapta inculpatului de a lovi în loc public victima mai întâi cu pumnii și apoi cu o piatră de dimensiuni considerabile având circa 3 kg, în zona capului, în mod repetat, pe o durată de aproximativ o oră, care a stârnit un sentiment de oroare martorilor asistenți, produs atât de atrocitatea cu care se săvârșea fapta, cât și de neputința de a opri comiterea ei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav comis prin cruzimi, prevăzută de art. 174, 175 lit. i) și 176 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei, instanța s-a orientat către maximul prevăzut de lege, având în vedere, potrivit art. 72 C. pen., pericolul social grav al faptei, împrejurările comiterii ei, în loc public și în văzul mai multor persoane oripilate de violența cu care a acționat făptuitorul, dar și persoana inculpatului, care este fără antecedente penale și a recunoscut săvârșirea omorului. Sub aspectul laturii civile s-a apreciat de către instanță ca sumele solicitate de părțile civile (frații și părinții victimei) sunt de natură a asigura o justă și integrală despăgubire pentru prejudiciul suferit material și moral. Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 146 din 21 septembrie 2010 a respins apelurile declarate de inculpatul B.C.

și de părțile civile F.I., F.E. și F.T.I., considerând ca nefondate criticile formulate în sensul greșitei individualizări a pedepsei și solicitările de reducere a acestei pedepse formulate de inculpat și de aplicare a detenției pe viață, formulate de părțile civile. Astfel, instanța de control judiciar a considerat că pedeapsa principală aplicată de 22 ani închisoare este conformă cu pericolul social al faptei, a fost individualizată înspre maximul prevăzut de lege și că nu se justifică reconsiderarea ei. Împotriva aceste decizii, în baza art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., au declarat recurs părțile civile F.I., F.E. și F.T.I. care au solicitat aplicarea detenției pe viață și inculpatul B.C., care a solicitat reducerea pedepsei.

Recursurile declarate nu sunt întemeiate. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului B.C. în săvârșirea, în seara zilei de 3 februarie 2010, în loc public și prin cruzimi, a infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) și 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

Probele administrate în cauză, evocate mai sus, au confirmat că la data arătată, pe fondul unei discuții cu victima F.I.A., prietena sa, care dorea să plece la muncă în Italia, lucru cu care inculpatul nu era de acord, acesta a aplicat victimei mai multe lovituri, cu pumnii, apoi cu o piatră grea de circa 3 kg., multiple și intense lovituri timp de aproximativ 60 de minute, în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice deosebit de grave și direct mortale, respectiv plăgi contuze cu lipsă facială a țesuturilor moi, fracturi ale cutii craniene cu eviscerarea totală a substanței cerebrale, enuclearea globilor oculari, detașarea de piramidă nazală și maxilar superior, fractura mandibulei stânga, fractura falangelor de la ambele mâini ridicate inițial de victimă într-un gest de apărare.

Din materialul probator al cauzei a rezultat pe plan subiectiv că inculpatul a acționat cu intenția directă de ucidere, el lovind cu obiectul arătat victima într-o zonă vitală, în mod repetat, expunând victima unor lungi și intense suferințe, stârnind în cugetul celor prezenți - care nu au putut interveni și al comunității - un sentiment de oroare, ceea ce caracterizează omorul deosebit de grav săvârșit prin cruzimi. Referitor la regimul sancționator, se constată că instanțele s-au orientat spre pedeapsa cu închisoarea și luată înspre maximul prevăzut de lege, având în vedere potrivit art. 72 C. pen., pericolul social deosebit de grav al faptelor, care au avut drept consecință curmarea vieții unei tinere de 22 de ani, împrejurările săvârșirii ei, modul de comitere, dar și persoana inculpatului care este lipsit de antecedente penale, a avut o conduită general bună în familie și societate și a recunoscut și regretat fapta săvârșită.

Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura potrivit art. 52 C. pen. constrângerea și reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a condamnatului. Întrucât au fost respectate dispozițiile legale menționate, solicitările formulate în recurs de către părțile civile în sensul aplicării unei pedepse mai severe și de către inculpat în sensul reducerii pedepsei nu pot fi primite. Față de considerentele ce preced, constatând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și că din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile F.I., F.E.

și F.T.I. și de inculpatul B.C. cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat. Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și al arestării preventive, de la 3 februarie 2010 la 29 noiembrie 2010, și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile F.T.I., F.I. și F.E. și de inculpatul B.C. împotriva Deciziei penale nr. 146 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive, de la 3 februarie 2010 la 29 noiembrie 2010. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentele-părțile civile la plata sumei de câte 50 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2010.