ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1236/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1236/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată în Dosarul nr. 391/30/2007 al Tribunalului Timiș, reclamanta B.T. a invocat excepția de nelegalitate a adresei emisă de Ministerul Justiției privind numirea executorului bancar D.O. în contradictoriu cu pârâta
SC M.S. SA
Reșița, ca lichidator pentru B.I.R. S.A. –sucursala Z.R. În motivarea acțiunii reclamanta arată că, actul de numire al executorului bancar D.O. a fost dat cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 58/1998, republicată, privind activitatea bancară, motiv pentru care executarea silită împotriva sa a fost efectuată de către o persoană fără atribuții de executare potrivit dispozițiilor legale în materie. Curtea de Apel Timișoara, secția contencios, administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 113 din 24 aprilie 2007, a respins ca inadmisibilă cererea, în raport cu principiul neretroactivității legii civile, reprezentată de faptul că adresa invocată este anterioară apariției noii legi a contenciosului administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B.T., susținând în esență că aceasta a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Legii bancare nr. 58/1998, republicată a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. În al doilea motiv de casare se arată că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, întrucât se susține, pe de o parte că adresa nr. 1602/N/2004 nu mai poate fi atacată, iar pe de altă parte, că un act administrativ nelegal poate să rămână în funcție deoarece a fost emis înaintea apariției legii. Recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare. Procedura excepției de nelegalitate a fost reglementată expres prin dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispozițiilor acestui text de lege, „legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată „instanța de contencios administrativ competentă, suspen-dând cauza”. Potrivit regulei „tempus regit actum”, legea nouă reglementează numai situațiile ivite după intrarea ei în vigoare. Este de subliniat faptul că la data când a fost emisă adresa nr. 1602/N/2004 de către Ministerul Justiției, a cărei legalitate a fost contestată erau în vigoare prevederile Legii nr. 29/1990, care nu prevedea posibilitatea invocării excepției de nelegalitate a unui act administrativ.
Așa fiind și având în vedere dispozițiile art. 1 din C. civ. și ale art. 15 din Constituția României, potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, în mod corect prima instanță a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă. Pe cale de consecință recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de B.T. împotriva sentinței civile nr. 113 din 24 aprilie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2008 .
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.