ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1236/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1236/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată
în Dosarul nr. 391/30/2007 al Tribunalului Timiș, reclamanta
B.T. a invocat excepția
de nelegalitate a adresei emisă de Ministerul Justiției privind numirea executorului
bancar D.O. în contradictoriu cu pârâta
SC M.S. SA
Reșița, ca lichidator pentru B.I.R. S.A.
–sucursala Z.R.
În motivarea acțiunii
reclamanta arată că, actul de numire al executorului bancar D.O. a fost dat cu încălcarea
dispozițiilor Legii nr. 58/1998, republicată, privind activitatea bancară, motiv
pentru care executarea silită împotriva sa a fost efectuată de către o persoană
fără atribuții de executare potrivit dispozițiilor legale în materie.
Curtea de Apel Timișoara,
secția contencios, administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 113 din 24
aprilie 2007, a respins ca inadmisibilă cererea, în raport cu principiul neretroactivității
legii civile, reprezentată de faptul că adresa invocată este anterioară apariției
noii legi a contenciosului administrativ.
Împotriva acestei hotărâri
a declarat recurs reclamanta B.T., susținând în esență că aceasta a fost dată cu
încălcarea dispozițiilor Legii bancare nr. 58/1998, republicată a dispozițiilor
Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
În al doilea motiv de
casare se arată că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății,
întrucât se susține, pe de o parte că adresa nr. 1602/N/2004 nu mai poate fi atacată,
iar pe de altă parte, că un act administrativ nelegal poate să rămână în funcție
deoarece a fost emis înaintea apariției legii.
Recursul este nefondat
pentru considerentele expuse în continuare.
Procedura excepției de
nelegalitate a fost reglementată expres prin dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispozițiilor
acestui text de lege, „legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată
oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții
interesate. În acest caz, instanța constatând că de actul administrativ depinde
soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată „instanța de
contencios administrativ competentă, suspen-dând cauza”.
Potrivit regulei „tempus
regit actum”, legea nouă reglementează numai situațiile ivite după intrarea ei în
vigoare.
Este de subliniat faptul
că la data când a fost emisă adresa nr. 1602/N/2004 de către Ministerul Justiției,
a cărei legalitate a fost contestată erau în vigoare prevederile Legii nr. 29/1990,
care nu prevedea posibilitatea invocării excepției de nelegalitate a unui act administrativ.
Așa fiind și având în
vedere dispozițiile art. 1 din C. civ. și ale art. 15 din Constituția României,
potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, în mod corect prima instanță
a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă.
Pe cale de consecință
recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de B.T. împotriva sentinței civile nr. 113 din 24 aprilie 2007 a Curții de Apel
Timișoara, secția contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi
25 martie 2008
.