ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1236/2008

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată

în Dosarul nr. 391/30/2007 al Tribunalului Timiș, reclamanta

B.T. a invocat excepția

de nelegalitate a adresei emisă de Ministerul Justiției privind numirea executorului

bancar D.O. în contradictoriu cu pârâta

SC M.S. SA

Reșița, ca lichidator pentru B.I.R. S.A.

–sucursala Z.R.

În motivarea acțiunii

reclamanta arată că, actul de numire al executorului bancar D.O. a fost dat cu încălcarea

dispozițiilor Legii nr. 58/1998, republicată, privind activitatea bancară, motiv

pentru care executarea silită împotriva sa a fost efectuată de către o persoană

fără atribuții de executare potrivit dispozițiilor legale în materie.

Curtea de Apel Timișoara,

secția contencios, administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 113 din 24

aprilie 2007, a respins ca inadmisibilă cererea, în raport cu principiul neretroactivității

legii civile, reprezentată de faptul că adresa invocată este anterioară apariției

noii legi a contenciosului administrativ.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta B.T., susținând în esență că aceasta a fost dată cu

încălcarea dispozițiilor Legii bancare nr. 58/1998, republicată a dispozițiilor

Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

În al doilea motiv de

casare se arată că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății,

întrucât se susține, pe de o parte că adresa nr. 1602/N/2004 nu mai poate fi atacată,

iar pe de altă parte, că un act administrativ nelegal poate să rămână în funcție

deoarece a fost emis înaintea apariției legii.

Recursul este nefondat

pentru considerentele expuse în continuare.

Procedura excepției de

nelegalitate a fost reglementată expres prin dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor

acestui text de lege, „legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată

oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții

interesate. În acest caz, instanța constatând că de actul administrativ depinde

soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată „instanța de

contencios administrativ competentă, suspen-dând cauza”.

Potrivit regulei „tempus

regit actum”, legea nouă reglementează numai situațiile ivite după intrarea ei în

vigoare.

Este de subliniat faptul

că la data când a fost emisă adresa nr. 1602/N/2004 de către Ministerul Justiției,

a cărei legalitate a fost contestată erau în vigoare prevederile Legii nr. 29/1990,

care nu prevedea posibilitatea invocării excepției de nelegalitate a unui act administrativ.

Așa fiind și având în

vedere dispozițiile art. 1 din C. civ. și ale art. 15 din Constituția României,

potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, în mod corect prima instanță

a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă.

Pe cale de consecință

recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.T. împotriva sentinței civile nr. 113 din 24 aprilie 2007 a Curții de Apel

Timișoara, secția contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

25 martie 2008

.