ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4100/2010

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 153 din 25 mai 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în Dosarul nr. 1521/2/2010 s-a dispus respingerea, ca

nefondată, a plângerii formulată de petiționara I.C. împotriva Ordonanței

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 1540/P/2009 din data de 10

decembrie 2009.

A menținut ordonanța

atacată.

A obligat petiționara

la plata cheltuielilor judiciare către stat și părți.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Intimata B.D. este

avocat în Baroul București, iar în cadrul procesului aflat pe rolul

Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, Dosar

nr. 32416/3/2008, i-a asistat pe numiții P.C., N.A., P.M. și B.D., dar și

Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București, în calitate de pârâți,

în contradictoriu cu reclamanta I.C.

La data de 31 martie

2009, ca urmare a solicitării instanței de la termenul din 18 martie 2009, a

fost înregistrată și atașată la Dosarul nr. 32416/3/2008 o adresă emisă de

Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București, cu nr. 15422/27 martie

2009, care a fost contestată de petenta I.C. și în legătură cu care aceasta a

formulat plângerea penală soluționată prin ordonanța de netrimitere în judecată

analizată în cauza pendinte.

Analizând actele și

lucrările dosarului de urmărire penală, precum și înscrisurile depuse în

instanță de petenta, Curtea a constatat că în mod întemeiat s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimata B.D. pentru infracțiunile

reclamate de petenta I.C.

O primă observație

care se impune este aceea că, atâta vreme cât în cauză nu a fost stabilit

caracterul fals (în sensul legii penale) al înscrisului contestat, respectiv

adresa cu nr. 15422/27 martie 2009, nu se putea dispune față de intimată decât

o soluție de neîncepere a urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor reclamate, în condițiile în care toate au legătură cu

respectivul înscris. Prin urmare, soluția dispusă de procuror este corectă.

Însă, chiar și în

măsura în care s-ar fi dovedit caracterul fals al înscrisului în discuție,

pentru a putea fi atrasă răspunderea penală a intimatei era necesar să se

demonstreze că aceasta a fost implicată, în orice fel, în realizarea acestuia,

ori că s-a folosit de acest înscris în fața instanței, deși cunoștea caracterul

său fals; or, acest lucru nu s-a demonstrat.

Astfel, sub un prim

aspect, se reține că înscrisul nu emană de la intimată, ci de la Direcția de

Sănătate Publică a Municipiului București, iar probe care să demonstreze

implicarea intimatei în falsificarea înscrisului ori în depunerea sa la dosar

nu au fost administrate.

Mai mult, înscrisul a

fost înregistrat pe rolul Tribunalului București prin serviciul Registratură la

data de 31 martie 2010 (vezi ștampila aplicată), deci anterior angajării

intimatei ca avocat în cauză, de către pârâți. Astfel, contractul de asistență

juridică nr. X încheiat de intimată cu pârâta Direcția de Sănătate Publică a

Municipiului București în cauza nr. 32416/3/2008 a Tribunalului București,

secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, datează din 01 aprilie 2009,

iar în ceea ce îi privește pe cei patru pârâți persoane fizice (P.C., N.A.,

P.M. și B.D.), contractul de asistență juridică nr. Y a fost încheiat la data

de 16 aprilie 2009.

Fiind audiată,

intimata B.D. a învederat aceleași aspecte, respectiv faptul că adresa

respectivă nu a fost depusă de ea la dosar, la acea dată nefiind angajată în

cauză de către pârâți.

Pe de altă parte,

probatoriul administrat nu a demonstrat că intimata ar fi avut cunoștință de

conținutul nereal al adresei nr. 15422/27 martie 2009 a Direcției de Sănătate

Publică a Municipiului București, în pofida susținerilor contrarii ale

petentei. Astfel, petenta a susținut că „reaua-credință" a intimatei este

dovedită de faptul că aceasta i-a mai asistat pe pârâți și în alte dosare

anterioare comune, cunoscând, prin urmare, că cele consemnate în adresa

menționată nu corespund adevărului. În acest sens, a fost invocat înscrisul

emis de Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București. Examinând acest

înscris, Curtea constată, într-adevăr, că intimata a fost angajată de Direcția

de Sănătate Publică a Municipiului București pentru reprezentarea sa în toate

cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești, însă doar cu privire la

perioada 01 aprilie 2009 - 31 decembrie 2009, deci ulterior emiterii și

depunerii la Dosarul nr. 32416/3/2008 al Tribunalului București, secția a IX-a

contencios administrativ și fiscal, a adresei nr. 15422/27 martie 2009.

De asemenea,

contractul de asistență juridică nr. Z încheiat de intimată cu pârâții persoane

fizice P.M., P.C. și B.D. pentru un alt dosar aflat pe rolul Tribunalului

București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, cu nr. 34690/3/2008

(la care face referire petenta), datează tot din 01 aprilie 2009.

Nu lipsită de

relevanță este împrejurarea că petenta I.C. s-a mai adresat organelor de

urmărire penală cu o plângere penală împotriva intimatei B.D. tot în legătură

cu același Dosar, nr. 32416/3/2008 al Tribunalului București, secția a IX-a

contencios administrativ și fiscal, și tot pentru săvârșirea, printre altele, a

infracțiunilor de fals în declarații și uz de fals, în legătură cu adresa nr.

15422/27 martie 2009 emisă de Direcția de Sănătate Publică a Municipiului

București (contestată în prezenta cauză), iar prin Ordonanța din 19 octombrie

2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cu nr. 363/P/2009 s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată sub aspectul

infracțiunilor reclamate.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond, a declarat recurs petiționara I.C. solicitând

desființarea acesteia și trimiterea cauzei la parchet pentru începerea

urmăririi penale față de intimata B.D. pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 242 C. pen., art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C.

pen., art. 292 C. pen. și art. 323 C. pen.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul în temeiul dispozițiilor art. 385

14

alin. (1) C. proc. pen. și art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen.

constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Pentru a se putea

începe urmărirea penală este necesară îndeplinirea a două condiții:

Prima condiție constă

în existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să

considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, caz în care organul de

urmărire penală poate deține informațiile, fie direct din scrisoarea făcută,

fie din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării.

Cea de a doua condiție

necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. și

constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii

penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut la lit. b

1

)

C. proc. pen.

Întrucât actele premergătoare începerii urmăririi

penale efectuate în cauză au stabilit în mod neechivoc, că intimata B.D. -

avocat în cadrul Baroului București - a acționat în cadrul și cu respectarea

legii, nesăvârșind vreo faptă de natură penală - asistându-i pe numiții P.C.,

N.A., P.M. și B.D. și Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București în

calitate de pârâți în contradictoriu cu reclamanta I.C. (Dosar nr. 32416/3/2008

al Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal)

- Înalta Curte constată că, soluția de netrimitere în judecată este corectă,

neexistând temeiuri pentru desființarea acesteia.

Rezultă, din actele

premergătoare efectuate în cauză, că la data de 31 martie 2010 prin Serviciul

Registratură al Tribunalului București a fost depusă adresa nr. 15422/27 martie

2009 emisă de Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București pentru

Dosarul nr. 32416/3/2008, înscris contestat de petiționara I.C.

Rezultă, din

conținutul acestuia că a fost identificată adresa nr. A762 din 28 martie 2008,

emisă de I.N.M.A.S. și înregistrată în A.S.P.M.B. cu nr. 3518 din 28 martie

2008 - anexată în copie xerox și înaintată instanței - urmând a se constata că

este emisă urmare a unei Note de Relații cu nr. 741 din 28 martie 2008 „primită

din partea Directorului General al Spitalului de Urgențe Oftalmologice

București, doamna doctor M.P.” căreia îi poate fi solicitată.

Astfel cum reține și

instanța de fond, se impune a se constata, pe de o parte, că înscrisul

contestat de petiționară nu a fost depusă de intimata B.D. ci prin Registratura

instanței pe rolul căreia se afla în curs de soluționare Dosarul nr.

32416/3/2008 al Tribunalului București, iar pe de altă parte, contractul de

asistență juridică încheiat de părți cu intimata prezintă o dată ulterioară

depunerii înscrisului, respectiv 1 aprilie 2009 și 16 aprilie 2009.

În aceste condiții,

caracterul real sau nereal al datelor inserate în înscrisul contestat nu-i

poate fi imputat intimatei, aceasta asigurând asistența juridică a părților în

condiții de legalitate.

În ipoteza în care se

va constata ulterior că înscrisul este falsificat - prin ordonanța atacată

procurorul a dispus disjungerea cauzei față de P.C., P.M., B.D., N.A. și P.M.

și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă

Judecătoria sectorului 2 București în vederea continuării cercetărilor sub

aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 242 C. pen., art. 246 C.

pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. și art. 323 C. pen.

- petiționara are la dispoziție posibilitatea formulării unei noi plângeri în

condițiile prevăzute de art. 278

1

alin. (1

1

) C. proc.

pen.

Așa fiind, Înalta

Curte în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționara I.C.

împotriva Sentinței penale nr. 153 din 25 mai 2010 a Curții de Apel București,

secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara I.C. împotriva Sentinței penale nr.

153 din 25 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat și la 500 RON cheltuieli judiciare către intimata B.D., reprezentând

onorariul apărătorului ales redus prin apreciere.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 noiembrie 2010.