ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4100/2010

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 153 din 25 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 1521/2/2010 s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiționara I.C. împotriva Ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 1540/P/2009 din data de 10 decembrie 2009. A menținut ordonanța atacată. A obligat petiționara la plata cheltuielilor judiciare către stat și părți. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Intimata B.D. este avocat în Baroul București, iar în cadrul procesului aflat pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, Dosar nr. 32416/3/2008, i-a asistat pe numiții P.C., N.A., P.M.

și B.D., dar și Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București, în calitate de pârâți, în contradictoriu cu reclamanta I.C. La data de 31 martie 2009, ca urmare a solicitării instanței de la termenul din 18 martie 2009, a fost înregistrată și atașată la Dosarul nr. 32416/3/2008 o adresă emisă de Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București, cu nr. 15422/27 martie 2009, care a fost contestată de petenta I.C. și în legătură cu care aceasta a formulat plângerea penală soluționată prin ordonanța de netrimitere în judecată analizată în cauza pendinte. Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, precum și înscrisurile depuse în instanță de petenta, Curtea a constatat că în mod întemeiat s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata B.D.

pentru infracțiunile reclamate de petenta I.C. O primă observație care se impune este aceea că, atâta vreme cât în cauză nu a fost stabilit caracterul fals (în sensul legii penale) al înscrisului contestat, respectiv adresa cu nr. 15422/27 martie 2009, nu se putea dispune față de intimată decât o soluție de neîncepere a urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate, în condițiile în care toate au legătură cu respectivul înscris. Prin urmare, soluția dispusă de procuror este corectă. Însă, chiar și în măsura în care s-ar fi dovedit caracterul fals al înscrisului în discuție, pentru a putea fi atrasă răspunderea penală a intimatei era necesar să se demonstreze că aceasta a fost implicată, în orice fel, în realizarea acestuia, ori că s-a folosit de acest înscris în fața instanței, deși cunoștea caracterul său fals; or, acest lucru nu s-a demonstrat.

Astfel, sub un prim aspect, se reține că înscrisul nu emană de la intimată, ci de la Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București, iar probe care să demonstreze implicarea intimatei în falsificarea înscrisului ori în depunerea sa la dosar nu au fost administrate. Mai mult, înscrisul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București prin serviciul Registratură la data de 31 martie 2010 (vezi ștampila aplicată), deci anterior angajării intimatei ca avocat în cauză, de către pârâți. Astfel, contractul de asistență juridică nr. X încheiat de intimată cu pârâta Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București în cauza nr. 32416/3/2008 a Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, datează din 01 aprilie 2009, iar în ceea ce îi privește pe cei patru pârâți persoane fizice (P.C., N.A., P.M.

și B.D.), contractul de asistență juridică nr. Y a fost încheiat la data de 16 aprilie 2009. Fiind audiată, intimata B.D. a învederat aceleași aspecte, respectiv faptul că adresa respectivă nu a fost depusă de ea la dosar, la acea dată nefiind angajată în cauză de către pârâți. Pe de altă parte, probatoriul administrat nu a demonstrat că intimata ar fi avut cunoștință de conținutul nereal al adresei nr. 15422/27 martie 2009 a Direcției de Sănătate Publică a Municipiului București, în pofida susținerilor contrarii ale petentei. Astfel, petenta a susținut că „reaua-credință" a intimatei este dovedită de faptul că aceasta i-a mai asistat pe pârâți și în alte dosare anterioare comune, cunoscând, prin urmare, că cele consemnate în adresa menționată nu corespund adevărului.

În acest sens, a fost invocat înscrisul emis de Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București. Examinând acest înscris, Curtea constată, într-adevăr, că intimata a fost angajată de Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București pentru reprezentarea sa în toate cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești, însă doar cu privire la perioada 01 aprilie 2009 - 31 decembrie 2009, deci ulterior emiterii și depunerii la Dosarul nr. 32416/3/2008 al Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a adresei nr. 15422/27 martie 2009. De asemenea, contractul de asistență juridică nr. Z încheiat de intimată cu pârâții persoane fizice P.M., P.C. și B.D. pentru un alt dosar aflat pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, cu nr. 34690/3/2008 (la care face referire petenta), datează tot din 01 aprilie 2009. Nu lipsită de relevanță este împrejurarea că petenta I.C.

s-a mai adresat organelor de urmărire penală cu o plângere penală împotriva intimatei B.D. tot în legătură cu același Dosar, nr. 32416/3/2008 al Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, și tot pentru săvârșirea, printre altele, a infracțiunilor de fals în declarații și uz de fals, în legătură cu adresa nr. 15422/27 martie 2009 emisă de Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București (contestată în prezenta cauză), iar prin Ordonanța din 19 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cu nr. 363/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată sub aspectul infracțiunilor reclamate. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a declarat recurs petiționara I.C.

solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale față de intimata B.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 242 C. pen., art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. și art. 323 C. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în temeiul dispozițiilor art. 385 14 alin. (1) C. proc. pen. și art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Pentru a se putea începe urmărirea penală este necesară îndeplinirea a două condiții: Prima condiție constă în existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, caz în care organul de urmărire penală poate deține informațiile, fie direct din scrisoarea făcută, fie din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării.

Cea de a doua condiție necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut la lit. b 1 ) C. proc. pen. Întrucât actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză au stabilit în mod neechivoc, că intimata B.D. - avocat în cadrul Baroului București - a acționat în cadrul și cu respectarea legii, nesăvârșind vreo faptă de natură penală - asistându-i pe numiții P.C., N.A., P.M. și B.D. și Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București în calitate de pârâți în contradictoriu cu reclamanta I.C. (Dosar nr. 32416/3/2008 al Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal) - Înalta Curte constată că, soluția de netrimitere în judecată este corectă, neexistând temeiuri pentru desființarea acesteia.

Rezultă, din actele premergătoare efectuate în cauză, că la data de 31 martie 2010 prin Serviciul Registratură al Tribunalului București a fost depusă adresa nr. 15422/27 martie 2009 emisă de Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București pentru Dosarul nr. 32416/3/2008, înscris contestat de petiționara I.C. Rezultă, din conținutul acestuia că a fost identificată adresa nr. A762 din 28 martie 2008, emisă de I.N.M.A.S. și înregistrată în A.S.P.M.B. cu nr. 3518 din 28 martie 2008 - anexată în copie xerox și înaintată instanței - urmând a se constata că este emisă urmare a unei Note de Relații cu nr. 741 din 28 martie 2008 „primită din partea Directorului General al Spitalului de Urgențe Oftalmologice București, doamna doctor M.P.” căreia îi poate fi solicitată.

Astfel cum reține și instanța de fond, se impune a se constata, pe de o parte, că înscrisul contestat de petiționară nu a fost depusă de intimata B.D. ci prin Registratura instanței pe rolul căreia se afla în curs de soluționare Dosarul nr. 32416/3/2008 al Tribunalului București, iar pe de altă parte, contractul de asistență juridică încheiat de părți cu intimata prezintă o dată ulterioară depunerii înscrisului, respectiv 1 aprilie 2009 și 16 aprilie 2009. În aceste condiții, caracterul real sau nereal al datelor inserate în înscrisul contestat nu-i poate fi imputat intimatei, aceasta asigurând asistența juridică a părților în condiții de legalitate. În ipoteza în care se va constata ulterior că înscrisul este falsificat - prin ordonanța atacată procurorul a dispus disjungerea cauzei față de P.C., P.M., B.D., N.A.

și P.M. și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București în vederea continuării cercetărilor sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 242 C. pen., art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. și art. 323 C. pen. - petiționara are la dispoziție posibilitatea formulării unei noi plângeri în condițiile prevăzute de art. 278 1 alin. (1 1 ) C. proc. pen. Așa fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționara I.C. împotriva Sentinței penale nr. 153 din 25 mai 2010 a Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara I.C. împotriva Sentinței penale nr. 153 din 25 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la 500 RON cheltuieli judiciare către intimata B.D., reprezentând onorariul apărătorului ales redus prin apreciere. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2010.