ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2529/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 21 martie 2012 Curtea de Apel Craiova. secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Decretul-lege 118/1990, raportat la art. 20 alin. (1), art. 24 alin. (1) și 21 din Constituția României, apreciind că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 10 ianuarie 2012, reclamanta G.I.

a invocat excepția de neconstituționalitate raportată la art. 20 alin. (1), art. 24 alin. (1) și art. 21 din Constituția României . Susținând în fapt și în drept excepția invocată, reclamanta a arătat că a solicitat, în temeiul art. 8 din Decretul-lege 118/1990 recunoașterea unor drepturi, pentru autorii V.I. și V.O., în calitate de deportați în Bărăgan, în perioada 1951-1955, precizând că, la data intrării în vigoare a actului normativ, autorii nu au beneficiat de drepturile recunoscute de acest act, întrucât erau decedați. Prin precizarea motivelor în fapt și în drept depusă la dosar în data de 08 martie 2012, reclamanta a arătat că la baza solicitării sale de recunoaștere a drepturilor conferite de Decretul-lege 1198/1990 stau disp.

art. 2 alin. (2), cu aplicarea art. 1 alin.. (1) lit. d) și e), precum și art. 1 alin. (4) și nu disp. art. 5 alin. (4) și respectiv art. 10 alin. (3) din același act normativ. Invocând vocația succesorală, precum și beneficiul reprezentării succesorale, reclamanta a arătat că dispozițiile art. 2 alin. (2) din Decretul-lege 118/1990 se aplică ca normă specială și derogatoriu de la normele de drept civil, cu efectul că, unii descendenți, deși nu au fost dislocați sau deportați, ori strămutați, alături de autorii lor, au fost considerați că nu au origine sănătoasă alături de familie. Reclamanta a criticat decizia nr. 12 din 19 mai 2011, privind refuzul acordării unor drepturi recunoscute de Decretul-lege 118/1990, reținându-se, în motivele actului administrativ, faptul că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 5 din actul normativ.

Cererea de acordare a drepturilor este formulată în calitate de urmaș al autorilor V.I. și V.O., strămutați în Bărăgan. Potrivit art. 2 alin. (2) din Decretul-lege 118/1990, text la care se raportează susținerile reclamantei, în cazul persoanelor indicate în art. 1 și decedate (la data intrării în vigoare a actului normativ), urmașii acestora au dreptul la pensie de urmaș în condițiile legii, cu luarea în calcul a vechimilor stabilite potrivit Decretului–lege. Curtea de Apel a mai reținut că recurenta-reclamantă nu indică premisele de neconstituționalitate invocate, nu arată în ce sens prin art. 2 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 se încalcă prevederile constituționale pe care doar le enumeră.

Astfel, deși i-a fost acordat termen pentru lămurirea excepției de neconstituționalitate, recurenta-reclamantă a revenit cu aspecte de fapt fără să indice în ce mod și față de ce prevederi constituționale concrete invocă vătămari ale drepturilor fundamentale. Prin urmare, nu poate fi analizată admisibilitatea cererii de sesizare în lipsa unor argumente pertinente de neconstituționalitate aduse Decretul-lege 118/1990, De asemenea, nu este identificabilă în concret nici legătura normelor apreciate de către reclamantă ca obiect al controlului de neconstituționalitate prin raportare față de fondul cauzei. Împotriva Încheierii din data de 21 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, reclamanta G.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că, potrivit art. 21 și art. 24 alin. (1) din Constituție, orice persoană își poate apăra drepturile și interesele sale în justiție, acest drept fiind garantat printr-un proces echitabil, astfel, nici o lege nu poate îngrădi acest drept. Considerând că aceste drepturi constituționale i-au fost încălcate, reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate pentru următoarele motive în fapt și în drept: Fiind urmașul lui V.I. și V.O., persoane persecutate politic, conform art. 1 alin.. (1) lit. d) și e) și alin.. (4) din Decretul-lege nr. 118/1990, dislocați de la locul de domiciliu com.

Hinova, jud. Mehedinți în Bărăgan în baza Decretul-lege nr. 6/1951 fiind considerați exploatatori, am cerut prin petitul său în condițiile art. 2 alin. (2) și art. 8 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 (Republicat, prin renumerotare art. 10 alin.. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990) acordarea drepturilor prevăzute de art. 4, în virtutea căruia, un moștenitor legal vine la drepturile decedatului, numită reprezentant, pe care le-ar fi cules în cazul în care aceștia s-ar fi aflat în viață la data adoptării prezentului decret lege. Pentru aplicarea corectă a acestor dispoziții legale a indicat că, art. 8 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 a fost declarat neconstituțional de Curtea Constituțională, iar așa cum prevede art. 31 alin. (1) din legea nr. 47/1992 dispozițiile dintr-un act normativ declarat neconstituțional de Curte printr-o decizie, și prin publicarea acesteia în M. Of., a devenit definitivă și obligatorie.

Decizia, prin care art. 8 alin. (3) declarat neconstituțional, fiind nr. 148/2001 pronunțată de Curtea Constituțională prin care s-a dispus inexistența termenului de solicitarea drepturilor și pentru ceilalți beneficiari ai acestor drepturi, astfel, vechile efecte juridice ale art. 8 alin. (3) au încetat, iar o altă decizie de modificarea deciziei învederate neexistând, a solicitat acordarea drepturilor în temeiul art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990 raportat la dispozițiile deciziei nr. 148/2001. Situație în care instanța de fond s-a pronunțat pe vechile efecte juridice ale art. 8 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 ce se referă la acordarea acestor drepturi doar soțului sau soției celui decedat, iar petenta nu intru sub această incidență legislativă, neluând în considerare noile efecte juridice ale art. 8 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 modificate prin decizia Curții Constituționale, a respins cererea.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, „1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. 3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale”.

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin.. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ: - excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; - excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; - norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul. Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită cerința legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. De asemenea, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că recurenta-reclamantă nu indică argumente pertinente de neconstituționalitate prin raportare la fondul cauzei. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de G.I., împotriva Încheierii din 21 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 mai 2012.