ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2529/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 martie 2012 Curtea de Apel Craiova. secția

contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Decretul-lege 118/1990, raportat la art. 20 alin.

(1), art. 24 alin. (1) și 21 din Constituția României, apreciind că nu

îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 10 ianuarie 2012,

reclamanta G.I. a invocat excepția de neconstituționalitate raportată la art. 20

alin. (1), art. 24 alin. (1) și art. 21 din Constituția României .

Susținând în fapt și în drept

excepția invocată, reclamanta a arătat că a solicitat, în temeiul art. 8 din Decretul-lege

118/1990 recunoașterea unor drepturi, pentru autorii V.I. și V.O., în calitate

de deportați în Bărăgan, în perioada 1951-1955, precizând că, la data intrării

în vigoare a actului normativ, autorii nu au beneficiat de drepturile recunoscute

de acest act, întrucât erau decedați.

Prin precizarea motivelor în fapt și

în drept depusă la dosar în data de 08 martie 2012, reclamanta a arătat că la

baza solicitării sale de recunoaștere a drepturilor conferite de Decretul-lege

1198/1990 stau disp. art. 2 alin. (2), cu aplicarea art. 1 alin.. (1) lit. d)

și e), precum și art. 1 alin. (4) și nu disp. art. 5 alin. (4) și respectiv art.

10 alin. (3) din același act normativ.

Invocând vocația succesorală, precum

și beneficiul reprezentării succesorale, reclamanta a arătat că dispozițiile art.

2 alin. (2) din Decretul-lege 118/1990 se aplică ca normă specială și

derogatoriu de la normele de drept civil, cu efectul că, unii descendenți, deși

nu au fost dislocați sau deportați, ori strămutați, alături de autorii lor, au

fost considerați că nu au origine sănătoasă alături de familie.

Reclamanta a criticat decizia nr. 12

din 19 mai 2011, privind refuzul acordării unor drepturi recunoscute de Decretul-lege

118/1990, reținându-se, în motivele actului administrativ, faptul că nu sunt

îndeplinite dispozițiile art. 5 din actul normativ.

Cererea de acordare a drepturilor

este formulată în calitate de urmaș al autorilor V.I. și V.O., strămutați în

Bărăgan.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Decretul-lege

118/1990, text la care se raportează susținerile reclamantei, în cazul

persoanelor indicate în art. 1 și decedate (la data intrării în vigoare a

actului normativ), urmașii acestora au dreptul la pensie de urmaș în condițiile

legii, cu luarea în calcul a vechimilor stabilite potrivit Decretului–lege.

Curtea de Apel a mai reținut că

recurenta-reclamantă nu indică premisele de neconstituționalitate invocate, nu

arată în ce sens prin art. 2 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 se

încalcă prevederile constituționale pe care doar le enumeră. Astfel, deși i-a

fost acordat termen pentru lămurirea excepției de neconstituționalitate,

recurenta-reclamantă a revenit cu aspecte de fapt fără să indice în ce mod și

față de ce prevederi constituționale concrete invocă vătămari ale drepturilor

fundamentale. Prin urmare, nu poate fi analizată admisibilitatea cererii de

sesizare în lipsa unor argumente pertinente de neconstituționalitate aduse Decretul-lege

118/1990, De asemenea, nu este identificabilă în concret nici legătura normelor

apreciate de către reclamantă ca obiect al controlului de neconstituționalitate

prin raportare față de fondul cauzei.

Împotriva Încheierii din data de 21

martie 2012 a Curții de Apel Craiova, reclamanta G.I. a declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că,

potrivit art. 21 și art. 24 alin. (1) din Constituție, orice persoană își poate

apăra drepturile și interesele sale în justiție, acest drept fiind garantat printr-un

proces echitabil, astfel, nici o lege nu poate îngrădi acest drept.

Considerând că aceste drepturi

constituționale i-au fost încălcate, reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate

pentru următoarele motive în fapt și în drept:

Fiind urmașul lui V.I. și V.O.,

persoane persecutate politic, conform art. 1 alin.. (1) lit. d) și e) și alin..

(4) din Decretul-lege nr. 118/1990, dislocați de la locul de domiciliu com. Hinova,

jud. Mehedinți în Bărăgan în baza Decretul-lege nr. 6/1951 fiind considerați

exploatatori, am cerut prin petitul său în condițiile art. 2 alin. (2) și art. 8

alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 (Republicat, prin renumerotare art. 10

alin.. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990) acordarea drepturilor prevăzute de art.

4, în virtutea căruia, un moștenitor legal vine la drepturile decedatului,

numită reprezentant, pe care le-ar fi cules în cazul în care aceștia s-ar fi

aflat în viață la data adoptării prezentului decret lege.

Pentru aplicarea corectă a acestor

dispoziții legale a indicat că, art. 8 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990

a fost declarat neconstituțional de Curtea Constituțională, iar așa cum prevede

art. 31 alin. (1) din legea nr. 47/1992 dispozițiile dintr-un act normativ

declarat neconstituțional de Curte printr-o decizie, și prin publicarea

acesteia în M. Of., a devenit definitivă și obligatorie.

Decizia, prin care art. 8 alin. (3)

declarat neconstituțional, fiind nr. 148/2001 pronunțată de Curtea

Constituțională prin care s-a dispus inexistența termenului de solicitarea

drepturilor și pentru ceilalți beneficiari ai acestor drepturi, astfel, vechile

efecte juridice ale art. 8 alin. (3) au încetat, iar o altă decizie de modificarea

deciziei învederate neexistând, a solicitat acordarea drepturilor în temeiul art.

4 din Decretul-lege nr. 118/1990 raportat la dispozițiile deciziei nr. 148/2001.

Situație în care instanța de fond

s-a pronunțat pe vechile efecte juridice ale art. 8 alin. (3) din Decretul-lege

nr. 118/1990 ce se referă la acordarea acestor drepturi doar soțului sau soției

celui decedat, iar petenta nu intru sub această incidență legislativă, neluând

în considerare noile efecte juridice ale art. 8 alin. (3) din Decretul-lege nr.

118/1990 modificate prin decizia Curții Constituționale, a respins cererea.

Examinând cauza și sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente

pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție Înalta

Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

republicată, „1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în

fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei

în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. 2) Excepția

poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către

instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi

ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care

participă. 3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind

neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale”.

Din interpretarea logico-juridică a

prevederilor art. 29 alin.. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că

pentru sesizarea Curții constituționale cu o excepție de neconstituționalitate

trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

- excepția să fie invocată în cadrul

unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- excepția să aibă ca obiect

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- norma vizată de excepție să aibă

legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constată ca fiind

neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Condiția relevanței excepției, care

impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei

respective, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de

tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul

instanței.

Astfel se impune o analiză

riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării

excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual

și a stadiului concret în care se află litigiul.

Din perspectiva interesului

procesual, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită cerința

legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

De asemenea, Înalta Curte constată

că instanța de fond în mod corect a reținut că recurenta-reclamantă nu indică

argumente pertinente de neconstituționalitate prin raportare la fondul cauzei.

Astfel fiind, Înalta Curte constată

că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite,

iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de G.I.,

împotriva Încheierii din 21 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 22 mai 2012.