ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5048/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 22 mai 2009,

reclamanta O.L.N. a chemat în judecată Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului,

solicitând anularea Ordinului din 2 februarie 2009, reintegrarea în funcția publică

deținută, de șef serviciu în cadrul Direcției Generale Promovare Turistică și plata

drepturilor salariale cuvenite.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că s-a dispus în mod abuziv suspendarea sa din funcția de conducere

susmenționată, motivat de existența unui proces penal pe rolul Judecătoriei sectorului

1 București, pârâtul încălcând prezumția de nevinovăție prevăzută atât de legislația

internă, cât și de normele comunitare.

Prin cererea depusă la

9 februarie 2010, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând și suspendarea executării

actului administrativ atacat până la pronunțarea unei sentințe penale definitive,

în care sens a invocat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea

nr. 554/2004.

Prin sentința civilă

nr. 709 din 9 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, a dispus respingerea cererii de suspendare ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că ordinul atacat, prin care s-a dispus suspendarea

reclamantei din funcția publică deținută, este legal, urmare a trimiterii în judecată

pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual. În acest

sens, instanța a invocat dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999

republicată, care instituie un caz de suspendare de drept a raportului de serviciu

al funcționarului public.

Referitor la cererea de

suspendare a executării ordinului, instanța a constatat că a rămas fără obiect,

în raport de soluționarea capătului principal de acțiune.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta O.L.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a învederat

că instanța nu s-a pronunțat prin dispozitivul hotărârii asupra petitului principal,

de anulare a ordinului, iar referitor la cererea de suspendare a executării nu a

analizat în ce măsură sunt sau nu îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și

a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Astfel, deși în considerentele

hotărârii, sunt prezentate motivele pentru care instanța apreciază ca neîntemeiată

cererea de anulare a ordinului de suspendare a reclamantei din funcția publică deținută,

în dispozitiv omite a se pronunța asupra acestui petit.

Referitor la solicitarea

de suspendare a executării actului administrativ atacat, instanța a respins acest

capăt de cerere, motivând exclusiv prin faptul că a rămas fără obiect, urmare a

soluționării petitului principal al acțiunii, fără a analiza aplicabilitatea prevederilor

art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere dispozițiile

art. 304 pct. 6 și 7 C. proc. civ., Curtea, constatând recursul întemeiat, îl va

admite și va casa sentința cu trimitere spre rejudecarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de O.L.N. împotriva sentinței civile nr. 709 din 9 februarie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 noiembrie 2010.