ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5048/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 22 mai 2009, reclamanta O.L.N. a chemat în judecată Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, solicitând anularea Ordinului din 2 februarie 2009, reintegrarea în funcția publică deținută, de șef serviciu în cadrul Direcției Generale Promovare Turistică și plata drepturilor salariale cuvenite. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a dispus în mod abuziv suspendarea sa din funcția de conducere susmenționată, motivat de existența unui proces penal pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, pârâtul încălcând prezumția de nevinovăție prevăzută atât de legislația internă, cât și de normele comunitare.

Prin cererea depusă la 9 februarie 2010, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând și suspendarea executării actului administrativ atacat până la pronunțarea unei sentințe penale definitive, în care sens a invocat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Prin sentința civilă nr. 709 din 9 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus respingerea cererii de suspendare ca rămasă fără obiect. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că ordinul atacat, prin care s-a dispus suspendarea reclamantei din funcția publică deținută, este legal, urmare a trimiterii în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual.

În acest sens, instanța a invocat dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 republicată, care instituie un caz de suspendare de drept a raportului de serviciu al funcționarului public. Referitor la cererea de suspendare a executării ordinului, instanța a constatat că a rămas fără obiect, în raport de soluționarea capătului principal de acțiune. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta O.L.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a învederat că instanța nu s-a pronunțat prin dispozitivul hotărârii asupra petitului principal, de anulare a ordinului, iar referitor la cererea de suspendare a executării nu a analizat în ce măsură sunt sau nu îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Astfel, deși în considerentele hotărârii, sunt prezentate motivele pentru care instanța apreciază ca neîntemeiată cererea de anulare a ordinului de suspendare a reclamantei din funcția publică deținută, în dispozitiv omite a se pronunța asupra acestui petit. Referitor la solicitarea de suspendare a executării actului administrativ atacat, instanța a respins acest capăt de cerere, motivând exclusiv prin faptul că a rămas fără obiect, urmare a soluționării petitului principal al acțiunii, fără a analiza aplicabilitatea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere dispozițiile art. 304 pct. 6 și 7 C. proc. civ., Curtea, constatând recursul întemeiat, îl va admite și va casa sentința cu trimitere spre rejudecarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de O.L.N. împotriva sentinței civile nr. 709 din 9 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2010.