ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4271/2010

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 1 MF din 20 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș,

a fost condamnat inculpatul U.C.M. la 1 an și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2)

C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) și 109 C. pen. și la 2 ani și 6 luni

închisoare pentru tentativă la infracțiunea de viol prevăzută de art. 20

raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3)

și 109 C. pen.

Conform art. 33 și 34 C. pen., au fost contopite pedepsele

aplicate inculpatului, acesta urmând a executa sancțiunea cea mai grea de 2 ani

și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

Prin aceeași sentință a mai fost condamnat și inculpatul

D.C.V. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) cu aplicarea art. 99

alin. (3) și art. 109 C. pen., pedeapsă suspendată condiționat.

Sub aspectul laturii civile, în baza art. 14, 346 C. pen.,

art. 998 C. civ. și 1000 alin. (1) și (2) C. civ., inculpatul U.C.M. a fost

obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente, U.C. și U.M., la plata

sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale către partea civilă G.A.M.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a

reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Partea vătămată, minora G.A.M., în vârstă de 13 ani,

locuiește în comuna B., județul Argeș, împreună cu bunica sa, G.F.

În seara zilei de 16 mai 2009, partea vătămată a fost

condusă acasă de prietenul ei, martorul D.A., însă în fața casei a fost atacată

de cei doi inculpați care au bruscat-o și au încercat să o rețină. Datorită

intervenției martorului D.A., inculpații au permis părții vătămate să intre în

curtea casei, după care au plecat spre locuințele lor.

În aceeași noapte, în jurul orelor 23:30, inculpații au

revenit la domiciliul victimei, au pătruns fără drept în curtea și în camera în

care aceasta locuia, de unde, prin folosirea forței, au scos-o afară. Din acest

moment inculpatul D.C.V. s-a retras și a renunțat să-l mai însoțească pe

inculpatul U.C.M.

În continuare, inculpatul U.C.M. a forțat-o pe minoră să se

urce pe scuter, s-a deplasat în direcția satului G.D. și, într-un loc izolat,

neiluminat, a culcat-o pe iarbă, a început să o dezbrace folosind forța, deși

partea vătămată plângea și afirma repetat că este virgină.

Întrucât victima a opus rezistență și pentru că s-a apropiat

un autoturism, inculpatul U.C.M. a renunțat la intenția de a o viola, după care

a condus-o până în apropierea locuinței, iar el s-a întors acasă.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. X/2008 al

Serviciului de Medicină Legală Argeș, partea vătămată a prezentat leziuni

traumatice produse fie prin lovire cu sau de corp dur, ce pot data din 16 mai

2008, leziuni ce au necesitat 3 - 4 zile îngrijiri medicale.

La rândul său și inculpatul a prezentat leziuni ce au

necesitat 4 - 5 zile îngrijiri medicale, ce pot data din noaptea de 16 - 17 mai

2008 (conform raportului de expertiză medico-legală nr. Y/2008 întocmit de

Serviciul de Medicină Legală Argeș), leziuni produse ca urmare a rezistenței

opuse de victimă.

Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza

proceselor-verbale încheiate de organele de urmărire penală, depozițiilor

martorilor G.A., G.F., D.A., D.L., T.C. și L.M., probe coroborate cu

declarațiile celor doi inculpați care au recunoscut infracțiunile pentru care

au fost trimiși în judecată.

Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, prin decizia penală nr. 64A din 17 iunie 2010, a admis

apelul părții civile și l-a obligat pe inculpatul U.C.M., în solidar cu părțile

responsabile civilmente și la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare la

instanța de fond.

Apelul formulat de inculpatul U.C.M. a fost respins ca

nefondat, apel ce a vizat modalitatea de executare a pedepsei.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul

U.C.M. a declarat recurs, prin care a solicitat, în principal, în temeiul art.

380 C. proc. pen., trimiterea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi

penale întrucât aceasta este lovită de nulitate absolută, fiind încheiată cu

nerespectarea dispozițiilor art. 171 C. proc. pen., neasigurându-se asistența

juridică a inculpatului.

În subsidiar, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita

individualizare a pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Instanțele de fond și de apel au stabilit o situație de fapt

corectă, în concordanță cu probele administrate și au încadrat just faptele

comise de inculpatul U.C.M. în textele de lege mai sus menționate.

Primul motiv de recurs formulat de inculpat, cel prevăzut de

art. 385

9

pct. 6 C. proc. pen., motiv care nu a fost invocat cu

ocazia judecării în fond sau în apel, urmează a fi respins.

Este adevărat că inculpatul U.C.M. a dat mai multe

declarații în fața organelor de cercetare penală, fără a fi asistat de

apărător, însă aceste declarații au fost luate în faza actelor premergătoare și

asistența juridică de specialitate nu era necesară.

Cu toate acestea, inculpatului i s-au adus la cunoștință

drepturile sale, inclusiv dreptul de a fi asistat de un avocat din oficiu sau

de un avocat ales, însă inculpatul a refuzat de fiecare dată, menționând că „nu

solicită apărător ales sau din oficiu în această fază a urmăririi penale” și că

dorește să fie asistat de tatăl său.

Ascultarea învinuitului sau inculpatului constituie o

obligație procesuală atât pentru organul de urmărire penală, cât și pentru

instanță, iar pentru inculpat această ascultare, în condițiile legii,

constituie un drept, a cărui exercitare îi dă posibilitatea de a-și face

apărările necesare.

Fiind un drept procedural, se pune problema dacă poate

renunța la el și adopta poziția de a nu da nicio explicație și de a nu fi

asistat de un apărător.

Prin modificarea adusă în anul 1990 dispozițiilor art. 6 C.

proc. pen., s-a prevăzut obligația organelor judiciare de a încunoștința pe

învinuit sau pe inculpat, înainte de a i se lua prima declarație, despre

dreptul de a fi asistat de un apărător, consemnându-se aceasta în

procesul-verbal de ascultare, iar prin modificarea art. 70 alin. (2) C. proc.

pen. s-a întărit această garanție a dreptului la apărare, creându-se astfel

posibilitatea pentru acesta de a lua contact cu apărătorul înainte de a face

orice declarație organului judiciar, orice încălcare a acestui drept atrăgând

nulitatea declarației făcute în lipsa apărătorului, dacă asistența solicitată a

fost respinsă.

În speță, organul de cercetare penală nu a respins o

asemenea solicitare, dimpotrivă, i-a pus în vedere inculpatului dreptul de a fi

asistat de un apărător ales sau din oficiu, drept refuzat conștient de

inculpat.

Exercitarea sau neexercitarea unui asemenea drept constituie

o garanție a dreptului la exprimare, garanție de care inculpatul a uzat cu

ocazia audierii sale de către organul de cercetare penală, poziția sa fiind

consemnată în declarațiile și procesele-verbale de aducere la cunoștință a

învinuirii și a dreptului la apărare. Nici cu ocazia cercetării judecătorești,

nici cu ocazia judecării în fond a cauzei și nici în calea de atac a apelului

inculpatul nu a criticat modul de desfășurare a urmăririi penale, nefiind

posibilă invocarea propriei culpe procesuale ulterior în calea de atac a

recursului, atâta vreme cât, conștient, a refuzat dreptul de a fi asistat de

apărător, drept asupra căruia i s-a atras atenția de către organul de cercetare

penală.

Cu privire la individualizarea pedepsei, aspect sub care hotărârea

este criticată prin cel de-al doilea motiv de recurs, Înalta Curte constată că

este, de asemenea, nefondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea

pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de

limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de persoana inculpatului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța de fond a analizat aceste criterii de

individualizare a pedepsei, iar instanța de apel a reverificat toate elementele

de circumstanțiere ale faptei și inculpatului.

Pericolul social concret al faptelor comise este unul

deosebit de ridicat datorită împrejurărilor în care infracțiunile au fost

comise, respectiv faptul că inculpatul a revenit în locuința victimei noaptea, așteptând

ca minora și bunica sa să adoarmă, a folosit forța pentru a o lua pe partea

vătămată, a dus-o într-un loc izolat și a încercat să o violeze, intenție

nefinalizată din motive independente de voința sa, fiind insensibil la

rugămințile minorei de a fi lăsată să se întoarcă acasă, cauzându-i o traumă

psihică cu consecințe pentru viitor.

Cu privire la profilul moral al inculpatului, din probele

aflate la dosar, se reține că acesta nu s-a preocupat de pregătirea școlară, a

avut media generală 5,20 în anul școlar 2007 - 2008, nota 7 la purtare și 289

absențe, promovând în clasa a XII-a în sesiunea august - septembrie deoarece în

sesiunea iunie - iulie a avut situația neîncheiată la 12 discipline.

În raport de aceste elemente de circumstanțiere ale faptelor

și făptuitorului, scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins

numai prin executarea în condiții de detenție a pedepsei rezultante, așa cum

bine a stabilit instanța de fond și confirmat de instanța de apel.

Ca atare, recursul formulat de inculpat nu este fondat și,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

U.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 64/A din 17 iunie 2010 a Curții de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 250 RON,

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2010.