ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4254/2010

Deliberând, constată:

Prin cererea înregistrată sub nr. 6351/1/2010

din 22 iulie 2010 pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, G.G.B. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale

nr. 2470 din 22 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în

Dosarul nr. 12235/2/2009, temeiul invocat fiind dispozițiile art. 386 lit. a)

C. proc. pen.

În motivarea

contestației în anulare, contestatorul a arătat, în esență, că la termenul din

data de 22 iunie 2010, data judecării recursului pe care l-a declarat împotriva

Sentinței penale nr. 80 din 22 martie 2010 a Curții de Apel București, secția I

penală nu a fost citat de către instanța de recurs.

Examinând contestația

în anulare formulată de contestatorul G.G.B., sub aspectul admisibilității în

principiu, în conformitate cu disp. art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte constată

că este inadmisibilă.

Prin Decizia penală

nr. 2470 din 22 iunie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 12235/2/2009 al Înaltei

Curți de Casație și Justiție, s-a respins ca nefondat recursul declarat de

petiționarul G.G.B. -contestatorul din prezenta cauză - împotriva Sentinței

penale nr. 80 din 22 martie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Contestația în

anulare formulată în baza art. 386 lit. a) C. proc. pen. este întemeiată „când

procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii”.

În conformitate cu

dispozițiile art. 177 alin. (1) C. proc. pen. „învinuitul sau inculpatul se

citează la adresa unde locuiește, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa

locului său de muncă, prin serviciul de personal al unității la care lucrează”.

Alineatul 9 al

textului de lege sus-menționat prevede că, citarea altor persoane decât,

învinuitul sau inculpatul se face potrivit dispozițiilor din art. 177 C. proc.

pen.

În cauză, recurentul

petiționar G.G.B. - contestatorul din prezenta cauză - a fost citat la adresa

din București, sector 1, C.V., adresă pe care acesta a indicat-o în cererea de

recurs formulată împotriva Sentinței penale nr. 80 din 22 martie 2010 a Curții

de Apel București, secția I penală, astfel cum rezultă din dovada de

îndeplinire a procedurii de citare existentă la Dosarul nr. 12235/2/2009 al

instanței de recurs.

Rezultă că procedura

de citare cu recurentul petiționar pentru termenul din data de 22 iunie 2010

când instanța de recurs a judecat cauza a fost legal îndeplinită, agentul

procedural procedând la afișarea citației pe ușa principală a locuinței

destinatarului deoarece nici o persoană nu a fost găsită, așa cum prevăd

dispozițiile art. 179 alin. (4) C. proc. pen.

Prin urmare, motivul

invocat de contestator - judecarea cauzei de către instanța de recurs în lipsa

lui - nu este întemeiat, în cauză nefiind îndeplinite cerințele art. 386 lit.

a) C. proc. pen.

Așa fiind,

contestația în anulare formulată de contestatorul G.G.B. împotriva Deciziei

penale nr. 2470 din 22 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în Dosarul nr. 12235/2/2009 se va respinge ca inadmisibilă, în

conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de 200 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.G.B.

împotriva Deciziei penale nr. 2470 din 22 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție - secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 12235/2/2009.

Obligă recurentul

contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 noiembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN