ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4254/2010

Deliberând, constată: Prin cererea înregistrată sub nr. 6351/1/2010 din 22 iulie 2010 pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, G.G.B. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 2470 din 22 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 12235/2/2009, temeiul invocat fiind dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat, în esență, că la termenul din data de 22 iunie 2010, data judecării recursului pe care l-a declarat împotriva Sentinței penale nr. 80 din 22 martie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală nu a fost citat de către instanța de recurs. Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul G.G.B., sub aspectul admisibilității în principiu, în conformitate cu disp.

art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă. Prin Decizia penală nr. 2470 din 22 iunie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 12235/2/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a respins ca nefondat recursul declarat de petiționarul G.G.B. -contestatorul din prezenta cauză - împotriva Sentinței penale nr. 80 din 22 martie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Contestația în anulare formulată în baza art. 386 lit. a) C. proc. pen. este întemeiată „când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii”. În conformitate cu dispozițiile art. 177 alin. (1) C. proc. pen. „învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului său de muncă, prin serviciul de personal al unității la care lucrează”.

Alineatul 9 al textului de lege sus-menționat prevede că, citarea altor persoane decât, învinuitul sau inculpatul se face potrivit dispozițiilor din art. 177 C. proc. pen. În cauză, recurentul petiționar G.G.B. - contestatorul din prezenta cauză - a fost citat la adresa din București, sector 1, C.V., adresă pe care acesta a indicat-o în cererea de recurs formulată împotriva Sentinței penale nr. 80 din 22 martie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare existentă la Dosarul nr. 12235/2/2009 al instanței de recurs. Rezultă că procedura de citare cu recurentul petiționar pentru termenul din data de 22 iunie 2010 când instanța de recurs a judecat cauza a fost legal îndeplinită, agentul procedural procedând la afișarea citației pe ușa principală a locuinței destinatarului deoarece nici o persoană nu a fost găsită, așa cum prevăd dispozițiile art. 179 alin. (4) C. proc.

pen. Prin urmare, motivul invocat de contestator - judecarea cauzei de către instanța de recurs în lipsa lui - nu este întemeiat, în cauză nefiind îndeplinite cerințele art. 386 lit. a) C. proc. pen. Așa fiind, contestația în anulare formulată de contestatorul G.G.B. împotriva Deciziei penale nr. 2470 din 22 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 12235/2/2009 se va respinge ca inadmisibilă, în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.G.B. împotriva Deciziei penale nr. 2470 din 22 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 12235/2/2009. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2010. Procesat de GGC - NN