ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3344/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 132 din 02 februarie

2010, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis contestația formulată

de contestatorii I.G. și I.C.N., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București

prin Primarul General și a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție prin care

să acorde măsuri reparatorii prin echivalent reclamanților pentru imobilul situat

în București, strada A., compus din teren în suprafață de 220 m.p. și construcție

demolată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că prin notificarea nr. AA/2001 formulată în baza Legii

nr. 10/2001, contestatorii au solicitat restituirea prin echivalent a imobilului

situat în București, strada A., compus din teren în suprafață de 220 m.p. și construcție

demolată.

Prin actul de partaj voluntar

autentificat sub nr. NN/1938, I.N. a primit în proprietate lotul 1 compus din teren

în suprafață de 220 m.p. și construcția existentă pe acesta, imobil situat în București,

strada A.

Din istoricul fiscal rezultă

că I.N. și I.I. figurează ca proprietari ai imobilului până în anul 1952, iar după

decesul lui I.N. au figurat ca proprietari I.I., în calitate de soție a defunctului

și I.G. și I.M., în calitate de fii ai defunctului.

Din situația juridică

rezultă că imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr. EE/1983 pentru ridicarea

ansamblului de locuințe „A.”, clădirea aflată pe teren fiind demolată - poziția

54.162, anexă la decret.

Prin certificatele de

moștenitor nr. a și nr. b/1997

contestatorii au făcut dovada calității de moștenitori ai

autorilor lor I.N. și I.I., proprietarii imobilului ce au făcut obiectul notificării,

persoane îndreptățite în sensul art. 3 alin. (1) lit. a din Legea nr. 10/2001, astfel

cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009.

În această situație, Tribunalul

a constatat că prin actele mai sus menționate contestatorii au făcut dovada atât

a faptului că sunt persoane îndreptățite în conformitate cu dispozițiile art. 4

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, modificată și republicată, cât și dreptului de

proprietate asupra imobilului conform art. 23 din acest act normativ.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat apel pârâtul Municipiul București prin Primarul General iar prin decizia

civilă nr. 309 din 12 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă,

s-a respins ca nefondat apelul pârâtului pentru următoarele considerente:

Prin dispoziția din 28

iulie 2009 s-a respins notificarea reclamanților pentru nedovedirea dreptului de

proprietate a antecesorului lor asupra imobilului solicitat.

Or, reține instanța de

apel, reclamanții au făcut dovada acestui drept prin Decretul de expropriere din

11 noiembrie 1980 al Consiliului de Stat anexa 26 la acest decret, așa cum de altfel

bine a reținut instanța de fond.

Cum, pârâtul nu și-a motivat

apelul declarat împotriva hotărârii instanței de fond, cauza a fost examinată de

instanța de apel prin prisma probelor și apărărilor formulate în fond, reținând

că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primarul General, solicitând

în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea ei în sensul admiterii apelului

și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantului.

Astfel se susține că hotărârea

recurată este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât

contestatorii nu și-au

dovedit

nici dreptul de proprietate și nici calitatea de persoane

îndreptățite la măsuri

reparatorii.

Se mai susține că actele

doveditoare privind calitatea de persoană îndreptățită și cea privind dreptul de

proprietate trebuiau depuse o dată cu notificarea și nu în instanță și că reclamanții

nu au depus dovezi în ce privește primirea unor despăgubiri pentru imobilul demolat.

Examinând hotărârea instanței

de apel prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Finalitatea reparatorie

a Legii nr. 10/2001 presupune interpretarea acesteia în favoarea celor îndreptățiți

și potrivit principiului constituțional al protejării și garantării dreptului de

proprietate.

În conformitate cu prevederile

art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 23 din Legea nr. 10/2001, sarcina probei proprietății,

a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de

persoană îndreptățită revine persoanei care pretinde dreptul.

Astfel noțiunea de „acte

doveditoare” la care face referire art. 23 din Legea nr. 10/2001 a fost precizată

prin Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007, în art. 23 lit. a) -

h), în care sunt enumerate înscrisurile cu valoare probantă în dovedirea dreptului

de proprietate de către persoana îndreptățită (acte translative de proprietate,

acte care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, sau orice alte înscrisuri

de care înțelege să se folosească persoana îndreptățită.

Or, din perspectiva celor

expuse, calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în

temeiul Legii nr. 10/2001 cât și calitatea de proprietar al antecesorului lor și

dovada preluării abuzive rezultă fără posibilitate de echivoc din Decretul de expropriere

din 11 decembrie 1983 și anexa 26 la acest decret.

De altfel instanța de

apel a reținut aceste aspecte, cercetând cauza și prin prisma dispozițiilor

art. 295 C. proc. civ., în condițiile în care apelul nu a fost motivat.

Astfel față de cele expuse,

susținerile recurentei sunt nefondate și nefiind incidente dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei

nr. 309A din 12 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul pârât

la plata sumei de 620 RON cheltuieli de judecată către intimații reclamanți I.G.

și I.C.N.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2011.