ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2928/2011

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 464 din 5 octombrie

2010 a Tribunalului Cluj a fost condamnat inculpatul P.C.A. (cetățean român,

studii 11 clase și școală profesională, stagiul militar nesatisfăcut,

necăsătorit, muncitor, fără antecedente penale) în baza art. 20 raportat la art.

174, 175 alin. (1) lit. i) cu aplicarea art. 73 lit. b) și a art. 74 lit. a),

b), c) C. pen. la 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

S-au aplicat

dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a C. pen. și s-a dispus obligarea

inculpatului la plata sumelor de 1.075,19 RON plus dobânzi legale către partea

civilă S.M. Turda și la 600 RON, cheltuieli judiciare către stat.

S-a constatat că

inculpatul a achitat daunele morale solicitate de partea civilă R.S.

Pentru a pronunța

astfel, instanța a reținut în fapt că la 19 martie 2009, în jurul orelor 17:00,

aflându-se într-un loc public, lângă restaurantul „M.” din Turda, i-a aplicat

numitului R.S. o lovitură cu cuțitul în zona abdominală, provocându-i o leziune

gravă, respectiv „plagă înjunghiată subombilicală penetrantă, profundă 10 - 11

cm”, care a necesitat un număr de 22 - 25 zile de îngrijiri medicale și care

i-a pus în primejdie viața.

S-a stabilit că,

anterior, partea vătămată a intervenit pentru a aplana conflictul dintre

martorii C.P. și M.C., că în aceste condiții i-a aplicat o lovitură lui C.P.,

prieten cu inculpatul.

În aceste momente,

tulburat de situația prietenului său, inculpatul i-a aplicat lovitura cu

cuțitul părții vătămate R.S., reținându-se că a acționat în condițiile art. 73

lit. b) C. pen.

Susținerea

inculpatului în sensul că ar fi acționat, în legitimă apărare, conform art. 44

alin. (3) C. pen. a fost înlăturată, reținându-se că apărarea inculpatului nu

mai avea caracter legitim, el devenind din autor al apărării prietenului său

C.P., un veritabil atacator.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza declarațiilor părții vătămate,

a declarațiilor martorilor G.B., C.L.M., P.M., V.R.Ș., C.G.D., G.V.I., C.P. și

M.V., a raportului de constatare medico-legală aflat în dosar, probe coroborate

cu declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Cluj,

secția penală și de minori, prin Decizia penală nr. 73/A/2011 din 4 aprilie

2011 a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, a

desființat sentința primei instanțe sub aspectul laturii penale și laturii

civile.

Ca urmare, Curtea a

dispus condamnarea inculpatului P.C.A., în baza art. 20 raportat la art. 174,

175 alin. (1) lit. i) C. pen. la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

S-au aplicat

dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și s-a dispus

obligarea inculpatului la plata sumei de 1.433,59 RON, cu dobânda legală către

partea civilă S.M. Turda.

În baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la

rămânerea definitivă a hotărârii pentru a fi înscris în S.N.D.G.J.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței și a fost respins apelul declarat de

inculpatul P.C.A. împotriva aceleiași hotărâri.

Pentru a decide

astfel, instanța de control judiciar, primind criticile din apelul declarat de

procuror, a considerat că, în cauză, nu sunt întrunite cerințele art. 73 lit.

b) C. pen., că inculpatul s-a îndreptat spre partea civilă fără a cere lămuriri

în legătură cu cele întâmplate și fără a încerca să aplaneze în alt mod

conflictul care se afla în desfășurare, a înjunghiat-o pe aceasta.

Având în vedere

pericolul social concret al faptei comise, modalitatea săvârșirii infracțiunii

și urmările produse, precum și persoana inculpatului care nu a mai suferit

condamnări penale, instanța de apel a stabilit pedeapsa la minimul prevăzut de

lege.

Referitor la soluționarea

laturii civile, instanța a considerat că inculpatul trebuie să acopere integral

prejudiciul cauzat părții civile S.M. Turda.

Privitor la apelul

declarat de inculpat, au fost constatate neîntemeiate criticile formulate în

sensul că a acționat în legitimă apărare și în subsidiar că s-ar impune

reducerea pedepsei și schimbarea modalității de executare.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul P.C.A., care invocând

dispozițiile art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen., a susținut că

soluția de condamnare este urmarea unei erori grave de fapt, în condițiile în

care a acționat în legitimă apărare, și în subsidiar că pedeapsa este prea

severă, solicitând reducerea ei sub minimul legal și aplicarea dispozițiilor

art. 86

1

C. pen.

Recursul declarat nu

este întemeiat.

actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanța de apel a stabilit în

mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului P.C.A. în săvârșirea

tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la

art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Probele administrate

în cauză, evocate mai sus, au confirmat că la data de 19 martie 2009

inculpatul, în loc public, i-a aplicat părții vătămate R.S. o lovitură cu

cuțitul într-o zonă vitală, respectiv cea abdominală, cauzându-i o plagă

înjunghiată subombilicală penetrantă, cu o profunzime 10 - 11 cm, leziuni care

au pus în primejdie viața victimei și care au necesitat 22 - 25 zile de

îngrijiri medicale.

Referitor la

susținerea din recurs, în sensul că inculpatul ar fi acționat în condițiile

art. 44 alin. (3) C. pen. prin depășirea limitelor legitimei apărări, aceasta

nu poate fi primită.

Pentru existența

legitimei apărări în sensul art. 44 alin. (2) C. pen. este necesar ca

inculpatul să se afle în fața unui atac material, direct, imediat și injust

îndreptat împotriva sa sau a altuia și care să pună în pericol grav persoana

sau drepturile celui atacat, iar conform art. 44 alin. (3) din același cod,

este în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a

depășit limitele unei apărări proporționale.

În cauză, materialul

probator nu a reliefat existența atacului material, direct, imediat și injust

al victimei, îndreptat contra unei persoane de natură a pune în pericol grav

persoana celui atacat și nicio stare de tulburare ori temere în care să se fi

aflat inculpatul și a cărui reacție să depășească limitele unei apărări

proporționale.

Din contră, a

rezultat că inculpatul a ieșit din restaurant, că s-a îndreptat spre partea

vătămată R.S. și, fără a-i cere lămuriri în legătură cu cele întâmplate și fără

a proceda la aplanarea incidentului, a înjunghiat acea persoană producându-i

vătămări periculoase pentru viață.

Ca atare, agresiunea

este imputabilă în totalitate inculpatului, cum în mod justificat a stabilit

instanța de apel.

În consecință, în

speță nu sunt incidente dispozițiile invocate care înlătură caracterul penal al

faptei și nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs prevăzută de

art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

pedeapsa principală, de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată de instanța de

apel, se constată că aceasta a fost individualizată în mod corect chiar la

minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen.,

pericolul social grav al faptei, împrejurările comiterii ei, consecințele la

care a fost expusă partea vătămată, a cărei viață a fost salvată ca urmare a

îngrijirilor medicale de specialitate prompt acordate, dar și persoana

inculpatului, care nu posedă antecedente penale, a recunoscut fapta și a

despăgubit victima infracțiunii.

Analizând actele și

materialul din dosarul cauzei, Curtea nu constată existența unor împrejurări

din cele prevăzute de art. 74 C. pen., cărora să le fie conferită semnificația

juridică a circumstanțelor atenuante și care să justifice coborârea pedepsei

principale sub minimul legal.

Datele pozitive care

caracterizează persoana inculpatului și invocate în recurs au fost avute în

vedere la individualizarea pedepsei de către instanța de apel.

Se mai constată că

pedeapsa aplicată este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen.,

constrângerea, reeducarea și integrarea în comunitate a inculpatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Întrucât au fost

respectate dispozițiile legale menționate și nu există temeiuri de

reconsiderare a cuantumului pedepsei, critica întemeiată pe dispozițiile art.

385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu poate fi primită.

considerentele ce preced, constatând neîntemeiate motivele de recurs invocate

și nerezultând existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din

același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul

P.C.A. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca

onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C.A. împotriva Sentinței penale nr.

73/A din 4 aprilie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 septembrie 2011.