ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2928/2011

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 464 din 5 octombrie 2010 a Tribunalului Cluj a fost condamnat inculpatul P.C.A. (cetățean român, studii 11 clase și școală profesională, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, muncitor, fără antecedente penale) în baza art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) cu aplicarea art. 73 lit. b) și a art. 74 lit. a), b), c) C. pen. la 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a C. pen. și s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumelor de 1.075,19 RON plus dobânzi legale către partea civilă S.M.

Turda și la 600 RON, cheltuieli judiciare către stat. S-a constatat că inculpatul a achitat daunele morale solicitate de partea civilă R.S. Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut în fapt că la 19 martie 2009, în jurul orelor 17:00, aflându-se într-un loc public, lângă restaurantul „M.” din Turda, i-a aplicat numitului R.S. o lovitură cu cuțitul în zona abdominală, provocându-i o leziune gravă, respectiv „plagă înjunghiată subombilicală penetrantă, profundă 10 - 11 cm”, care a necesitat un număr de 22 - 25 zile de îngrijiri medicale și care i-a pus în primejdie viața. S-a stabilit că, anterior, partea vătămată a intervenit pentru a aplana conflictul dintre martorii C.P. și M.C., că în aceste condiții i-a aplicat o lovitură lui C.P., prieten cu inculpatul.

În aceste momente, tulburat de situația prietenului său, inculpatul i-a aplicat lovitura cu cuțitul părții vătămate R.S., reținându-se că a acționat în condițiile art. 73 lit. b) C. pen. Susținerea inculpatului în sensul că ar fi acționat, în legitimă apărare, conform art. 44 alin. (3) C. pen. a fost înlăturată, reținându-se că apărarea inculpatului nu mai avea caracter legitim, el devenind din autor al apărării prietenului său C.P., un veritabil atacator. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza declarațiilor părții vătămate, a declarațiilor martorilor G.B., C.L.M., P.M., V.R.Ș., C.G.D., G.V.I., C.P. și M.V., a raportului de constatare medico-legală aflat în dosar, probe coroborate cu declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin Decizia penală nr. 73/A/2011 din 4 aprilie 2011 a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, a desființat sentința primei instanțe sub aspectul laturii penale și laturii civile. Ca urmare, Curtea a dispus condamnarea inculpatului P.C.A., în baza art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1.433,59 RON, cu dobânda legală către partea civilă S.M.

Turda. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la rămânerea definitivă a hotărârii pentru a fi înscris în S.N.D.G.J. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost respins apelul declarat de inculpatul P.C.A. împotriva aceleiași hotărâri. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar, primind criticile din apelul declarat de procuror, a considerat că, în cauză, nu sunt întrunite cerințele art. 73 lit. b) C. pen., că inculpatul s-a îndreptat spre partea civilă fără a cere lămuriri în legătură cu cele întâmplate și fără a încerca să aplaneze în alt mod conflictul care se afla în desfășurare, a înjunghiat-o pe aceasta. Având în vedere pericolul social concret al faptei comise, modalitatea săvârșirii infracțiunii și urmările produse, precum și persoana inculpatului care nu a mai suferit condamnări penale, instanța de apel a stabilit pedeapsa la minimul prevăzut de lege.

Referitor la soluționarea laturii civile, instanța a considerat că inculpatul trebuie să acopere integral prejudiciul cauzat părții civile S.M. Turda. Privitor la apelul declarat de inculpat, au fost constatate neîntemeiate criticile formulate în sensul că a acționat în legitimă apărare și în subsidiar că s-ar impune reducerea pedepsei și schimbarea modalității de executare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul P.C.A., care invocând dispozițiile art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., a susținut că soluția de condamnare este urmarea unei erori grave de fapt, în condițiile în care a acționat în legitimă apărare, și în subsidiar că pedeapsa este prea severă, solicitând reducerea ei sub minimul legal și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen.

Recursul declarat nu este întemeiat. 1. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanța de apel a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului P.C.A. în săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Probele administrate în cauză, evocate mai sus, au confirmat că la data de 19 martie 2009 inculpatul, în loc public, i-a aplicat părții vătămate R.S. o lovitură cu cuțitul într-o zonă vitală, respectiv cea abdominală, cauzându-i o plagă înjunghiată subombilicală penetrantă, cu o profunzime 10 - 11 cm, leziuni care au pus în primejdie viața victimei și care au necesitat 22 - 25 zile de îngrijiri medicale.

Referitor la susținerea din recurs, în sensul că inculpatul ar fi acționat în condițiile art. 44 alin. (3) C. pen. prin depășirea limitelor legitimei apărări, aceasta nu poate fi primită. Pentru existența legitimei apărări în sensul art. 44 alin. (2) C. pen. este necesar ca inculpatul să se afle în fața unui atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa sau a altuia și care să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, iar conform art. 44 alin. (3) din același cod, este în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale. În cauză, materialul probator nu a reliefat existența atacului material, direct, imediat și injust al victimei, îndreptat contra unei persoane de natură a pune în pericol grav persoana celui atacat și nicio stare de tulburare ori temere în care să se fi aflat inculpatul și a cărui reacție să depășească limitele unei apărări proporționale.

Din contră, a rezultat că inculpatul a ieșit din restaurant, că s-a îndreptat spre partea vătămată R.S. și, fără a-i cere lămuriri în legătură cu cele întâmplate și fără a proceda la aplanarea incidentului, a înjunghiat acea persoană producându-i vătămări periculoase pentru viață. Ca atare, agresiunea este imputabilă în totalitate inculpatului, cum în mod justificat a stabilit instanța de apel. În consecință, în speță nu sunt incidente dispozițiile invocate care înlătură caracterul penal al faptei și nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs prevăzută de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

2. Privitor la pedeapsa principală, de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată de instanța de apel, se constată că aceasta a fost individualizată în mod corect chiar la minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen., pericolul social grav al faptei, împrejurările comiterii ei, consecințele la care a fost expusă partea vătămată, a cărei viață a fost salvată ca urmare a îngrijirilor medicale de specialitate prompt acordate, dar și persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale, a recunoscut fapta și a despăgubit victima infracțiunii. Analizând actele și materialul din dosarul cauzei, Curtea nu constată existența unor împrejurări din cele prevăzute de art. 74 C. pen., cărora să le fie conferită semnificația juridică a circumstanțelor atenuante și care să justifice coborârea pedepsei principale sub minimul legal.

Datele pozitive care caracterizează persoana inculpatului și invocate în recurs au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei de către instanța de apel. Se mai constată că pedeapsa aplicată este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., constrângerea, reeducarea și integrarea în comunitate a inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Întrucât au fost respectate dispozițiile legale menționate și nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei, critica întemeiată pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu poate fi primită. 3. Față de considerentele ce preced, constatând neîntemeiate motivele de recurs invocate și nerezultând existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.C.A. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C.A. împotriva Sentinței penale nr. 73/A din 4 aprilie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 septembrie 2011.