ÎCCJ, Secția penală

Asupra

revizuirii de față;

În baza

actelor din dosar constată următoarele;

Prin decizia

nr.3406 din 30 septembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 2181/1/2009 de către Înalta

Curte de Casație și Justiție a fost respinsă, ca nefondată, contestația la

executare formulată de contestatoarea L.V. împotriva deciziei penale nr. 352

din 3 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 388/45/2008.

A obligat

contestatoarea la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut:

Prin cererea

intitulată „contestație la executare" contestatoarea petentă L.V., a

solicitat casarea sentinței penale nr. 352 din 3 februarie 2009 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 388/45/2008, motivat de

faptul că există riscul să se pună în executare o hotărâre care nu este

definitivă.

Prin sentința

penală nr. 352 din 3 februarie 2009 - Secția Penală a Înaltei Curți de Casație

și Justiție a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție și intimații P.A. și L.A.L. împotriva sentinței penale

nr. 101 din 2 octombrie 2008 pronunțată de Secția Penală de la Curtea de Apel

Iași și a casat sentința cu reținerea pentru rejudecare.

Rejudecând

cauza s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta L.V. împotriva

rezoluției nr. 336/P/2007 din 15 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Oradea pe care a menținut-o, hotărâre rămasă definitivă.

Nemulțumită de

soluție petenta a formulat contestație la executare.

Potrivit art.

461 lit. a) C. proc. pen. hotărârile judecătorești definitive pot fi supune

contestației la executare, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire

la cea civilă.

Înalta Curte a

constatat că petenta se referă la situații ce țin de fondul cauzei, care au

fost stabilite cu autoritate de lucru judecat prin hotărâre judecătorească

definitivă și care nu poate fi combătută pe calea contestației la executare și,

pe cale de consecință, contestația la executare formulată de petiționara L.V. a

fost respinsă ca fiind nefondată în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

La data de 19

noiembrie 2010 revizuenta L.V. a transmis prin fax, Înaltei Curți de Casație și

Justiție o cerere de revizuire a deciziei penale nr. 3406 din 30 septembrie

2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în

dosarul nr. 2181/1/2009, fără însă a fi motivată.

Prin sentința

nr. 739 din 16 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. 9579/1/2010, Înalta Curte de

Casație și Justiție a trimis cererea de revizuire formulată de revizuenta L.V.

împotriva deciziei penale sus arătate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

La data de 31

august 2011 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a

înaintat în temeiul art. 399 alin. final și art. 401 C. proc. pen. spre competentă

soluționare, cererea de revizuire formulată de L.V. împreună cu concluziile

scrise depuse, solicitând respingerea cererii de

revizuire ca inadmisibilă, sens în care s-a format prezentul dosar.

Examinând

revizuirea formulată, Înalta Curte, constată că

aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi expuse.

Potrivit art.

393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile

judecătorești

definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la

latura penală,

cât și cu privire la latura civilă.

Potrivit art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută

când:a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei;b) un martor, un expert sau un interpret a

săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se

cere; c) un înscris care a

servit ca temei

al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat

fals; d) un

membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte

de cercetare penală a comis o

infracțiune

în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când

două sau mai

multe hotărâri judecătorești nu se pot concilia.

Potrivit art.

403C. proc. pen., admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță,

în camera de consiliu, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

Instanța

examinează dacă cererea de

revizuire este făcută cu condițiile

prevăzute

de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării

efectuate de procuror rezultă suficiente probe

pentru admiterea în

principiu.

Cererea de revizuire a fost formulată împotriva

unei hotărâri

definitive prin care a

fost soluționată o contestație în executare,

nefiind motivată în fapt și

drept.

Revizuirea

este o cale de atac extraordinară, care are ca obiect numai hotărârile

definitive, trecute în puterea lucrului judecat, scopul fiind acela de reparare

a erorilor judiciare, de anulare a hotărârilor care au consacrat eroarea

judiciară și pronunțarea unei hotărâri care să reflecte adevărul.

Cum revizuirea este un remediu procesual menit să

înlăture

erorile de fapt pe care le

conțin hotărârile judecătorești, nu pot fi

supuse revizuirii decât

hotărârile prin care s-a rezolvat fondul cauzei, instanța soluționând atât

acțiunea penală, pronunțând o hotărâre de condamnare, de achitare sau de

încetare a procesului penal, cât și acțiunea civilă alăturată raportului

juridic de drept penal.

Față de

împrejurarea că, revizuirea formulată de L.V., nu vizează o hotărâre prin care

s-a soluționat fondul cauzei ci o contestație la executare, Înalta Curte în

baza art. 403 alin. (3) teza finală raportat la art. 393 alin. (1) C. proc.

pen. o va respinge, ca inadmisibilă.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga revizuenta la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienta L.V. împotriva

deciziei penale nr. 3406 din 30 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2181/1/2009.

Obligă

revizuienta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 23 ianuarie 2012.