ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4968/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 564 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția

a V-a civilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A.C.C.

și A.D.S., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice, și Ministerul Finanțelor Publice, dispunându-se

obligarea pârâților la plata sumei de 3.159 RON către reclamanți, cu titlu

de preț al imobilului situat în București, sector 2.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții au

dreptul la restituirea prețului plătit pentru imobilul menționat, în condițiile

art. 50 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001, întrucât contractul de vânzare-cumpărare

încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, a fost constatat nul prin hotărâre judecătorească.

Împotriva sentinței

menționate, au declarat apel atât reclamanții, care au arătat că erau

îndreptățiți la valoarea prețului de piață al imobilului, instanța

restrângând greșit aplicarea art. 50

1

din Legea nr. 10/2001, cât

și pârâții, care au reiterat excepția lipsei calității procesuale

pasive, cu motivarea că nu au fost parte a contractului încheiat în baza Legii

nr. 112/1995, iar prețul a fost stabilit în ROL.

Prin decizia civilă

nr. 553 A din 27 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, s-au respins ambele apeluri, ca nefondate. În privința apelului reclamanților,

s-a constatat că, prin decizia civilă nr. 1051/2006 a Curții de Apel Oradea

s-a statuat irevocabil asupra nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat

de reclamanți în baza Legii nr. 112/1995, astfel că, în mod corect prima instanță

a acordat prețul actualizat, în cauză fiind incidente dispozițiile

art. 50 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001. Au fost respinse criticile referitoare

la nerespectarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, cu

motivarea că, în lipsa protecției bunei credințe, reclamanții au

fost despăgubiți cu prețul actualizat al imobilului.

Apelul pârâților

a fost respins cu motivarea că pârâții au calitate procesual pasivă prin efectul

legii, respectiv prin dispozițiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

S-a constatat că prin încheierea de îndreptare eroare materială din 04 noiembrie

2009, suma la care au fost obligați pârâții a fost stabilită în RON.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, invocând

incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea

acestei căi de atac, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii excepției

lipsei calității procesuale a acestuia și respingerea acțiunii ca fiind introdusă

împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

În dezvoltarea motivelor

de recurs, recurentul a susținut că nu a avut calitatea de parte la încheierea contractului

de vânzare-cumpărare, Ministerul Finanțelor fiind doar un terț depozitar al fondului

extrabugetar în care se varsă sumele încasate din vânzări de Primăria Municipiului

București.

Pe de altă parte, s-a

susținut că art. 50 din Legea nr. 10/2001 nu-și găsește aplicabilitatea în speță

de vreme ce în cauză ar fi trebuit instituită răspunderea vânzătorului pentru evicțiune,

conform art. 1337 C. civ., această dispoziție de drept comun neputând fi înlăturată

prin nicio dispoziție specială contrară.

Prin cererea de recurs,

recurentul nu a formulat critici pe fondul cauzei.

Recursul este nefondat

pentru considerentele care succed:

Prin cererea de chemare

în judecată, reclamanții au indicat ca temei de drept prevederile art. 50 din Legea

nr. 10/2001, învederând instanței faptul că au încheiat cu Primăria Municipiului

București, prin mandatar SC A. SA, un contract de vânzare-cumpărare în baza Legii

nr. 112/1995, care, prin decizia civilă nr. 1051 din 10 octombrie 2006 a Curții

de Apel Oradea, a fost desființat, constatându-se nulitatea acestuia.

Ori, nulitatea absolută

a unui contract de vânzare-cumpărare, încheiat cu încălcarea prevederilor Legii

nr. 112/1995, constatată prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă,

are ca efect lipsirea în tot a actului juridic, de efectele în vederea cărora a

fost încheiat, din cauza nesocotirii dispozițiilor legale edictate pentru perfectarea

sa valabilă. Cum nulitatea operează cu efect retroactiv (ex tunc), principiul restabilirii

situației anterioare ce guvernează efectele nulității, impune restituirea prestațiilor

efectuate în baza actului desființat

.

Potrivit art. 50

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare,

încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare,

au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul

la restituirea prețului actualizat al imobilelor, restituire ce se efectuează de

Ministerul Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul

art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.

Astfel, în mod corect

instanța de apel a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului

Român prin Ministerul Finanțelor, față de prevederile legii speciale care statuează

și cu privire la persoana juridică obligată la restituirea prețului actualizat.

Critica recurentului referitoare

la antrenarea răspunderii vânzătorului pentru evicțiune, conform art. 1337 și urm.

C. civ., de asemenea, urmează a fi înlăturată ca nefondată, întrucât premisa acestui

tip de răspundere (care este una contractuală), presupune valabilitatea contractului

de vânzare cumpărare și pierderea posesiei de către cumpărător, urmare a drepturilor

preferabile invocate de un terț asupra obiectului vânzării.

Cum dispozițiile art.

50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, prevăd că restituirea prețului

actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate

cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările și completările ulterioare,

au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face

de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul

art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, Înalta Curte

constată că decizia recurată este dată cu corecta aplicare a legii.

Este real că restituirea

prestațiilor reciproce, expresie a principiului restitutio in integrum ce cârmuiește

efectele nulității actului juridic civil, potrivit dreptului comun, operează între

părțile contractante, însă, potrivit normei anterior citate, legea specială derogă

de la această regulă, instituind, prin textul anterior citat, o subrogație legală

a persoanei debitorului (vânzătorul obligat la restituirea prețului).

Această prevedere legală

își are rațiunea în respectarea unei simetrii între destinația finală a sumelor

încasate de vânzător (unitatea administrativ teritorială) cu titlu de preț de la

chiriașii cumpărători și sursa fondurilor pentru restituirea prețului actualizat

către aceștia, pentru cazul desființării contractului, în ambele situații - fondul

extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu

modificările ulterioare.

Așadar, prin dispozițiile

speciale ale Legii nr. 10/2001, reluate și extinse în dispozițiile Legii nr. 1/2009,

se prevede în mod expres că plata sumelor, reprezentând prețul reactualizat, plătit

de către chiriași ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu nerespectarea

prevederilor Legii nr. 112/1995, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile, se face de către Ministerul Finanțelor Publice, din fondul

extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu

modificările ulterioare, astfel încât legitimarea procesuală pasivă a Ministerului

Finanțelor Publice rezultă ope legis (în virtutea legii) și această normă specială

derogă de la normele generale ale C. civ. privind efectele nulității și restituirea

prestațiilor de către vânzătorul care se presupune ca ar fi încasat prețul.

Față de cele ce preced,

recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. a

mun. București, împotriva deciziei civile nr. 553 A din 27 septembrie 2010 a Curții

de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 09 iunie 2011.