ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4968/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 564 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A.C.C. și A.D.S., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și Ministerul Finanțelor Publice, dispunându-se obligarea pârâților la plata sumei de 3.159 RON către reclamanți, cu titlu de preț al imobilului situat în București, sector 2. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții au dreptul la restituirea prețului plătit pentru imobilul menționat, în condițiile art. 50 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001, întrucât contractul de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, a fost constatat nul prin hotărâre judecătorească.

Împotriva sentinței menționate, au declarat apel atât reclamanții, care au arătat că erau îndreptățiți la valoarea prețului de piață al imobilului, instanța restrângând greșit aplicarea art. 50 1 din Legea nr. 10/2001, cât și pârâții, care au reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că nu au fost parte a contractului încheiat în baza Legii nr. 112/1995, iar prețul a fost stabilit în ROL. Prin decizia civilă nr. 553 A din 27 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-au respins ambele apeluri, ca nefondate. În privința apelului reclamanților, s-a constatat că, prin decizia civilă nr. 1051/2006 a Curții de Apel Oradea s-a statuat irevocabil asupra nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanți în baza Legii nr. 112/1995, astfel că, în mod corect prima instanță a acordat prețul actualizat, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 50 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001.

Au fost respinse criticile referitoare la nerespectarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, cu motivarea că, în lipsa protecției bunei credințe, reclamanții au fost despăgubiți cu prețul actualizat al imobilului. Apelul pârâților a fost respins cu motivarea că pârâții au calitate procesual pasivă prin efectul legii, respectiv prin dispozițiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. S-a constatat că prin încheierea de îndreptare eroare materială din 04 noiembrie 2009, suma la care au fost obligați pârâții a fost stabilită în RON. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, invocând incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea acestei căi de atac, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale a acestuia și respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a susținut că nu a avut calitatea de parte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, Ministerul Finanțelor fiind doar un terț depozitar al fondului extrabugetar în care se varsă sumele încasate din vânzări de Primăria Municipiului București. Pe de altă parte, s-a susținut că art. 50 din Legea nr. 10/2001 nu-și găsește aplicabilitatea în speță de vreme ce în cauză ar fi trebuit instituită răspunderea vânzătorului pentru evicțiune, conform art. 1337 C. civ., această dispoziție de drept comun neputând fi înlăturată prin nicio dispoziție specială contrară.

Prin cererea de recurs, recurentul nu a formulat critici pe fondul cauzei. Recursul este nefondat pentru considerentele care succed: Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au indicat ca temei de drept prevederile art. 50 din Legea nr. 10/2001, învederând instanței faptul că au încheiat cu Primăria Municipiului București, prin mandatar SC A. SA, un contract de vânzare-cumpărare în baza Legii nr. 112/1995, care, prin decizia civilă nr. 1051 din 10 octombrie 2006 a Curții de Apel Oradea, a fost desființat, constatându-se nulitatea acestuia. Ori, nulitatea absolută a unui contract de vânzare-cumpărare, încheiat cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995, constatată prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, are ca efect lipsirea în tot a actului juridic, de efectele în vederea cărora a fost încheiat, din cauza nesocotirii dispozițiilor legale edictate pentru perfectarea sa valabilă.

Cum nulitatea operează cu efect retroactiv (ex tunc), principiul restabilirii situației anterioare ce guvernează efectele nulității, impune restituirea prestațiilor efectuate în baza actului desființat . Potrivit art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului actualizat al imobilelor, restituire ce se efectuează de Ministerul Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.

Astfel, în mod corect instanța de apel a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor, față de prevederile legii speciale care statuează și cu privire la persoana juridică obligată la restituirea prețului actualizat. Critica recurentului referitoare la antrenarea răspunderii vânzătorului pentru evicțiune, conform art. 1337 și urm. C. civ., de asemenea, urmează a fi înlăturată ca nefondată, întrucât premisa acestui tip de răspundere (care este una contractuală), presupune valabilitatea contractului de vânzare cumpărare și pierderea posesiei de către cumpărător, urmare a drepturilor preferabile invocate de un terț asupra obiectului vânzării.

Cum dispozițiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, prevăd că restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, Înalta Curte constată că decizia recurată este dată cu corecta aplicare a legii.

Este real că restituirea prestațiilor reciproce, expresie a principiului restitutio in integrum ce cârmuiește efectele nulității actului juridic civil, potrivit dreptului comun, operează între părțile contractante, însă, potrivit normei anterior citate, legea specială derogă de la această regulă, instituind, prin textul anterior citat, o subrogație legală a persoanei debitorului (vânzătorul obligat la restituirea prețului). Această prevedere legală își are rațiunea în respectarea unei simetrii între destinația finală a sumelor încasate de vânzător (unitatea administrativ teritorială) cu titlu de preț de la chiriașii cumpărători și sursa fondurilor pentru restituirea prețului actualizat către aceștia, pentru cazul desființării contractului, în ambele situații - fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.

Așadar, prin dispozițiile speciale ale Legii nr. 10/2001, reluate și extinse în dispozițiile Legii nr. 1/2009, se prevede în mod expres că plata sumelor, reprezentând prețul reactualizat, plătit de către chiriași ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se face de către Ministerul Finanțelor Publice, din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, astfel încât legitimarea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice rezultă ope legis (în virtutea legii) și această normă specială derogă de la normele generale ale C. civ.

privind efectele nulității și restituirea prestațiilor de către vânzătorul care se presupune ca ar fi încasat prețul. Față de cele ce preced, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. a mun. București, împotriva deciziei civile nr. 553 A din 27 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 iunie 2011.