ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2791/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 989/C din 27 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, în Dosar nr. 333/62/2009, s-a admis cererea formulată și precizată de reclamanta SC V.C. SRL în contradictoriu cu pârâta SC G. SRL. S-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți la data de 13 octombrie 2008 și s-a obligat pârâta să-și ridice centrala termică pe rumeguș și să restituie avansul achitat de 50.000 RON sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație până la restituirea efectivă. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 200.000 RON prejudiciu reactualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și 31.889,81 RON, cheltuieli de judecată.

A reținut Tribunalul că între părți s-a încheiat la data de 13 octombrie 2008 contractul de vânzare-cumpărare în formă simplificată potrivit căruia reclamanta a achiziționat de la pârâtă o centrală termică automată pe rumeguș de 0,8 tone abur suprasaturat cu prețul de 91.944 RON, centrală necesară realizării obiectului de activitate al reclamantei de prelucrare și vânzare a cherestelei. S-a înlăturat apărarea pârâtei privind neîncheierea unui contract scris constatând că între părți s-a încheiat un contract în formă simplificată, iar, potrivit art. 969 C. civ., convențiile au putere de lege între părțile contractante. Rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare comercială are loc în condițiile stabilite de art. 1020-1021 C. civ.

În cauză, instanța a apreciat că există această situație din moment ce societatea pârâtă a comercializat bunul, deși nu avea dreptul de a proiecta, construi și comercializa acest cazan fără a respecta prevederile prescripției tehnice PT C9-2003. Conform întregului material probator, a rezultat că pârâta a vândut cazanul cu vicii ascunse, bunul neputând fi întrebuințat de cumpărător după destinație, fiind întrunite condițiile art. 1352-1357 C. civ. în ceea ce privește această vânzare. Față de cele precizate mai sus, și văzând prevederile art. 969, 970, 1020, 1352-1357 C. civ., s-a constatat că cererea reclamantei este întemeiată, fiind admisă astfel cum a fost formulată.

Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâta SC G. SRL și, prin decizia nr. 72/AP din 04 octombrie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a admis în parte apelul declarat de pârâtă, a schimbat în parte sentința, a admis în parte acțiunea și a respins capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 200.000 RON, prejudiciu reactualizat cu indicele de inflație, până la data plății efective, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a obligat intimata să plătească apelantei suma de 1.500 RON, cheltuieli de judecată în apel . Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a apreciat corect starea de fapt, în sensul că pârâta SC G. SRL a vândut cazanul cu vicii ascunse, aceasta neavând capacitatea de-a produce 0,8 tone abur suprasaturat necesar activității de prelucrare și vânzarea cherestelei desfășurată de SC V.C.

SRL. În acest sens al viciilor ascunse s-au pronunțat martorii audiați în cauză: V.L. și K.I., opinia specialiștilor I.S.C.I.R. fiind în sensul că lansarea pe piață a centralei termice automate pe rumeguș trebuia precedată de omologarea cu I.S.C.I.R. Inspet Clasice. Astfel, societatea pârâtă nu avea dreptul de a proiecta, construi și comercializa cazanul în speță, fără a respecta prevederile prescripției tehnice PT C9-2003. Nerespectarea criteriului calitativ ce-a condus la o executare defectuoasă, incompletă și de proastă calitate a cazanului are semnificația unei neexecutări parțiale. Neexecutarea parțială a contractului de vânzare-cumpărare în sensul că bunul avea vicii ascunse ce-au făcut imposibilă folosirea centralei în scopul pentru care a fost achiziționată constituie o neexecutare gravă pentru care în mod corect s-a dispus rezoluțiunea și restituirea avansului achitat.

În ceea ce privește criticile apelantei privitoare la obligarea sa la plata sumei de 200.000 RON prejudiciu reactualizat cu indicele de inflație până la data plății efective s-a reținut că nu s-a dovedit existența prejudiciului, sarcina probei existenței prejudiciului incumbând creditorului SC V.C. SRL. Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta SC V.C. SRL, cât și pârâta SC G. SRL. Recurenta-reclamantă SC V.C. SRL Bihor a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii și capătului de cerere privind obligarea pârâtei să achite suma de 200.000 RON, prejudiciu reactualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, respectiv menținerea în integralitate a sentinței civile nr. 989/C/2011 pronunțată de Tribunalul Brașov, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele: - Ulterior încheierii contractului și predării centralei ce face obiectul contractului s-a constatat că centrala este afectată de vicii ascunse, nu îndeplinește condițiile legale de funcționare, nu funcționează la parametrii menționați în cartea tehnică, aspecte care au rezultat fără echivoc din probațiune: procesele-verbale încheiate cu reprezentanții pârâtei, din adresele depuse de la I.S.C.I.R., depoziția expertului și din proba testimonială. - Solicitarea recurentei de a obliga intimata să achite suma de 200.000 RON reprezentând prejudiciul produs de vânzătoare este fundamentat pe înscrisurile depuse în probațiune.

Recurenta a dovedit raportul comercial – contractul de vânzare-cumpărare cu SC F. SRL, încheiat la data de 03 ianuarie 2008 și un act adițional la acest contract ce face parte integrantă din el, cu obligația recurentei de a livra lunar cca. 400 m 3 de cherestea de fag aburit și netivit aburit. Pentru luna octombrie recurenta a livrat 288,50 m 2 fag aburit; pentru luna noiembrie a livrat 320,40 m 3 și pentru luna decembrie a livrat 253 m 3 , deși obligația recurentei era de a livra 400 m 3 pe lună, conform Capitolului I din contract și actul adițional. Marfa livrată a fost de 611,43 m 3 pentru cele trei luni, în loc de 1.200 m 3 . - Având în vedere pierderea efectiv suferită (beneficiul nerealizat) ca urmare a neonorării obligațiilor contractuale asumate de recurentă, în mod just instanța de fond a apreciat ca întemeiat și pct. 2 din petit, rezultând fără niciun dubiu că suma solicitată cu titlu de prejudiciu nici nu acoperă integral paguba suferită.

Aceste aspecte au fost dovedite prin înscrisurile depuse în probațiune. Recurenta-pârâtă SC G. SRL Brașov a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7,8 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii rezoluțiunii contractului, cu cheltuieli de judecată. În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele: - Instanța de apel a analizat superficial documentele depuse în cauză și depozițiile martorilor, cu preluarea nejustificată a susținerilor din concluziile reclamantei. Afirmația martorilor reclamantei privind viciile materiale ascunse este generică, fără să numească și să demonstreze prezenta acestor vicii.

- Instanța de apel a judecat în mod greșit tratând lipsa documentelor ca viciu material ascuns, denaturând complet natura procesului. - Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 70 și 71 C. com. și reglementările speciale prevăzute în Legea nr. 64/2008, H.G. nr. 584/2004, Normele PTC9-2003. În Capitolul 3.19 Documente de însoțire din PTC9-2003 se face precizarea clară, pentru cazanele cu presiune mai mică de 0,5 bari că documentele ce însoțesc produsul sunt declarația de conformitate sau certificatul de omologare I.S.C.I.R. Documentul, declarație de conformitate este emis întotdeauna de producător pe proprie răspundere. Afirmația că SC G. SRL Brașov nu avea dreptul să proiecteze, să producă și să comercializeze este preluată din susținerile reclamantei și nu reflectă analiza proprie a instanței pe baza legislației în vigoare.

Pârâta SC G. SRL Brașov a formulat întâmpinare și completare la întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă. Reclamanta

SC V.C. SRL

a formulat concluzii scrise prin care a solicitat admiterea recursului reclamantei, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii și capătului de cerere privind obligarea pârâtei la suma de 200.000 RON, prejudiciu reactualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, respectiv menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Brașov ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Din prevederile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., rezultă că, pentru a fi validă juridic, cererea trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică acele argumente de natură juridică pentru care recurenta înțelege a critica hotărârea atacată.

În cauză, dezvoltarea criticilor formulate de reclamantă face posibilă încadrarea lor în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recursurile sunt nefondate. Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă. În argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Acest motiv a fost raportat la aplicarea prevederilor art. 1084 C. civ., art. 1356 C. civ. Instanța de apel a aplicat corect prevederile art. 1356 C. civ., art. 1084 C. civ., analizând prejudiciul și din perspectiva beneficiului nerealizat.

În mod întemeiat instanța de apel a reținut, raportat la starea de fapt stabilită, necenzurabilă în recurs că nu s-a dovedit existența prejudiciului, astfel că pârâta nu datorează daunele interese în sumă de 200.000 RON solicitate în temeiul art. 1084 C. civ. coroborat cu art. 1356 C. civ. Instanța de control judiciar, în pronunțarea deciziei, a avut în vedere raporturile juridice contractuale născute între părți și a analizat condițiile cerute de textele de lege invocate, pentru angajarea răspunderii civile, existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența culpei. Sarcina probei pentru angajarea răspunderii civile revine reclamantei, potrivit art. 1169 C. civ., care dispune în sensul că persoana ce face o propunere în fața judecății are obligația să o dovedească.

Or, în speță, instanța de apel în mod corect a reținut că reclamanta nu a făcut proba ce-i revenea, a îndeplinirii tuturor condițiilor antrenării răspunderii civile în privința pârâtei. Restul criticilor aduse de recurentă vizează situația de fapt și probatoriile administrate. Aceste critici nu pot forma obiectul examenului de legalitate în această fază procesuală întrucât antamează aspecte ce pun în discuție netemeinicia deciziei atacate și aceasta pentru că dispozițiile art. 304 C. proc. civ. delimitează strict limitele controlului de legalitate în cadrul căruia poate fi criticată o hotărâre judecătorească și dincolo de care nu se poate exercita controlul judiciar în calea de atac a recursului.

Recursul pârâtei este nefondat și se va respinge. Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ., precum și din criticile aduse deciziei recurate și nu în ultimul rând din considerentele deciziei supuse controlului judiciar, Înalta Curte reține că aceasta este motivată, fiind stabilită corect, în formă clară și concisă, starea de fapt și de drept, conducând în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv, respectându-se prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Hotărârea cuprinde în considerente argumentele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată criticilor formulate de pârâtă, oferind posibilitatea verificării temeiniciei și legalității ei.

Împrejurarea că raționamentul și argumentele recurentei nu coincid cu cele ale instanței de apel nu poate fundamenta criticile recurentei pe acest aspect și invocarea art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi primit întrucât instanța și-a fundamentat soluția pe raportul juridic dintre părți născut ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 13 octombrie 2008 materializat prin întocmirea facturii și instanța s-a pronunțat în raport de acesta când a analizat obligațiile asumate de părți, viciile ascunse ale lucrului, neschimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. se reține a fi nefondat. În considerarea situației de fapt stabilite, necenzurabilă în recurs, instanța de apel a aplicat corect prevederile art. 70 C. com., Legea nr. 64/2008, H.G. nr. 584/2004, art. 1020-1021 C. civ., art. 969 C. civ., art. 1352-1357 C. civ., apreciind că neexecutarea parțială a contractului de vânzare-cumpărare, în sensul că bunul avea vicii ascunse ce au făcut imposibilă folosirea de cumpărător în scopul pentru care a fost achiziționat, constituie o o neexecutare gravă, dispunându-se în mod corect rezoluțiunea și restituirea avansului achitat. Restul criticilor formulate sub acest aspect tind la reaprecierea situației de fapt prin reanalizarea probelor și a concludenței acestora, încât nu pot face obiect de analiză în recurs.

În mod corect, raportat la starea de fapt stabilită, instanța de apel a reținut că neexecutarea se datorează culpei pârâtei. În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să se respingă ca nefondate recursurile formulate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta SC V.C. SRL împotriva deciziei nr. 72/AP din 04 octombrie 2011 a secției comerciale a Curții de Apel Brașov. Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC G. SRL împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2012.