ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2791/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2791/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 989/C din 27 aprilie

2011 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

în Dosar nr. 333/62/2009, s-a admis cererea formulată și precizată de reclamanta

SC V.C. SRL în contradictoriu cu pârâta SC G. SRL.

S-a dispus rezoluțiunea

contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți la data de 13 octombrie 2008

și s-a obligat pârâta să-și ridice centrala termică pe rumeguș și să restituie avansul

achitat de 50.000 RON sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație până la

restituirea efectivă.

A fost obligată pârâta

să plătească reclamantei suma de 200.000 RON prejudiciu reactualizat cu indicele

de inflație până la data plății efective, precum și 31.889,81 RON, cheltuieli de

judecată.

A reținut Tribunalul că

între părți s-a încheiat la data de 13 octombrie 2008 contractul de vânzare-cumpărare

în formă simplificată potrivit căruia reclamanta a achiziționat de la pârâtă o centrală

termică automată pe rumeguș de 0,8 tone abur suprasaturat cu prețul de 91.944 RON,

centrală necesară realizării obiectului de activitate al reclamantei de prelucrare

și vânzare a cherestelei. S-a înlăturat apărarea pârâtei privind neîncheierea unui

contract scris constatând că între părți s-a încheiat un contract în formă simplificată,

iar, potrivit art. 969 C. civ., convențiile au putere de lege între părțile contractante.

Rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare comercială are loc în condițiile

stabilite de art. 1020-1021 C. civ. În cauză, instanța a apreciat că există această

situație din moment ce societatea pârâtă a comercializat bunul, deși nu avea dreptul

de a proiecta, construi și comercializa acest cazan fără a respecta prevederile

prescripției tehnice PT C9-2003. Conform întregului material probator, a rezultat

că pârâta a vândut cazanul cu vicii ascunse, bunul neputând fi întrebuințat de cumpărător

după destinație, fiind întrunite condițiile art. 1352-1357 C. civ. în ceea ce privește

această vânzare. Față de cele precizate mai sus, și văzând prevederile art. 969,

970, 1020, 1352-1357 C. civ., s-a constatat că cererea reclamantei este întemeiată,

fiind admisă astfel cum a fost formulată.

Împotriva acestei soluții

a declarat apel pârâta

SC

G. SRL

și,

prin

decizia

nr. 72/AP din 04 octombrie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a admis

în parte apelul declarat de pârâtă, a schimbat în parte sentința, a admis în parte

acțiunea și a respins capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei să plătească

reclamantei suma de 200.000 RON, prejudiciu reactualizat cu indicele de inflație,

până la data plății efective, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a

obligat intimata să plătească apelantei suma de 1.500 RON, cheltuieli de judecată

în apel

.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel

a

reținut că

prima instanță a apreciat corect starea de fapt, în sensul că pârâta SC G. SRL a

vândut cazanul cu vicii ascunse, aceasta neavând capacitatea de-a produce 0,8 tone

abur suprasaturat necesar activității de prelucrare și vânzarea cherestelei desfășurată

de SC V.C. SRL. În acest sens al viciilor ascunse s-au pronunțat martorii audiați

în cauză: V.L. și K.I., opinia specialiștilor I.S.C.I.R. fiind în sensul că lansarea

pe piață a centralei termice automate pe rumeguș trebuia precedată de omologarea

cu I.S.C.I.R. Inspet Clasice. Astfel, societatea pârâtă nu avea dreptul de a proiecta,

construi și comercializa cazanul în speță, fără a respecta prevederile prescripției

tehnice PT C9-2003. Nerespectarea criteriului calitativ ce-a condus la o executare

defectuoasă, incompletă și de proastă calitate a cazanului are semnificația unei

neexecutări parțiale. Neexecutarea parțială a contractului de vânzare-cumpărare

în sensul că bunul avea vicii ascunse ce-au făcut imposibilă folosirea centralei

în scopul pentru care a fost achiziționată constituie o neexecutare gravă pentru

care în mod corect s-a dispus rezoluțiunea și restituirea avansului achitat.

În ceea ce privește criticile

apelantei privitoare la obligarea sa la plata sumei de 200.000 RON prejudiciu reactualizat

cu indicele de inflație până la data plății efective s-a reținut că nu s-a dovedit

existența prejudiciului, sarcina probei existenței prejudiciului incumbând creditorului

SC V.C. SRL.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs atât reclamanta

SC V.C. SRL, cât și pârâta SC G. SRL.

Recurenta-reclamantă SC

V.C. SRL Bihor a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte

a deciziei recurate în sensul admiterii și capătului de cerere privind obligarea

pârâtei să achite suma de 200.000 RON, prejudiciu reactualizat cu indicele de inflație

până la data plății efective, respectiv menținerea în integralitate a sentinței

civile nr. 989/C/2011 pronunțată de Tribunalul Brașov, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea în fapt

a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele:

- Ulterior încheierii

contractului și predării centralei ce face obiectul contractului s-a constatat că

centrala este afectată de vicii ascunse, nu îndeplinește condițiile legale de funcționare,

nu funcționează la parametrii menționați în cartea tehnică, aspecte care au rezultat

fără echivoc din probațiune: procesele-verbale încheiate cu reprezentanții pârâtei,

din adresele depuse de la I.S.C.I.R., depoziția expertului și din proba testimonială.

- Solicitarea recurentei

de a obliga intimata să achite suma de 200.000 RON reprezentând prejudiciul produs

de vânzătoare este fundamentat pe înscrisurile depuse în probațiune. Recurenta a

dovedit raportul comercial – contractul de vânzare-cumpărare cu SC F. SRL, încheiat

la data de 03 ianuarie 2008 și un act adițional la acest contract ce face parte

integrantă din el, cu obligația recurentei de a livra lunar cca. 400 m

3

de cherestea de fag aburit și netivit aburit. Pentru luna octombrie recurenta a

livrat 288,50 m

2

fag aburit; pentru luna noiembrie a livrat 320,40 m

3

și pentru luna decembrie a livrat 253 m

3

, deși obligația recurentei era

de a livra 400 m

3

pe lună, conform Capitolului I din contract și actul

adițional. Marfa livrată a fost de 611,43 m

3

pentru cele trei luni, în

loc de 1.200 m

3

.

- Având în vedere pierderea

efectiv suferită (beneficiul nerealizat) ca urmare a neonorării obligațiilor contractuale

asumate de recurentă, în mod just instanța de fond a apreciat ca întemeiat și

pct. 2 din petit, rezultând fără niciun dubiu că suma solicitată cu titlu de prejudiciu

nici nu acoperă integral paguba suferită. Aceste aspecte au fost dovedite prin înscrisurile

depuse în probațiune.

Recurenta-pârâtă

SC G. SRL Brașov

a invocat motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7,8 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora

a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii rezoluțiunii

contractului, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea în fapt

a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele:

- Instanța de apel a analizat

superficial documentele depuse în cauză și depozițiile martorilor, cu preluarea

nejustificată a susținerilor din concluziile reclamantei. Afirmația martorilor reclamantei

privind viciile materiale ascunse este generică, fără să numească și să demonstreze

prezenta acestor vicii.

- Instanța de apel a judecat

în mod greșit tratând lipsa documentelor ca viciu material ascuns, denaturând complet

natura procesului.

- Instanța de apel a încălcat

dispozițiile art. 70 și 71 C. com. și reglementările speciale prevăzute în Legea

nr. 64/2008, H.G. nr. 584/2004, Normele PTC9-2003. În Capitolul 3.19 Documente de

însoțire din PTC9-2003 se face precizarea clară, pentru cazanele cu presiune mai

mică de 0,5 bari că documentele ce însoțesc produsul sunt declarația de conformitate

sau certificatul de omologare I.S.C.I.R. Documentul, declarație de conformitate

este emis întotdeauna de producător pe proprie răspundere. Afirmația că SC G.

SRL Brașov nu avea dreptul să proiecteze, să producă și să comercializeze este preluată

din susținerile reclamantei și nu reflectă analiza proprie a instanței pe baza legislației

în vigoare.

Pârâta SC G. SRL Brașov

a formulat întâmpinare

și completare la întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat

de reclamantă.

Reclamanta

SC V.C. SRL

a formulat concluzii scrise

prin care a solicitat admiterea recursului reclamantei, modificarea în parte a deciziei

recurate în sensul admiterii și capătului de cerere privind obligarea pârâtei la

suma de 200.000 RON, prejudiciu reactualizat cu indicele de inflație până la data

plății efective, respectiv menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Brașov

ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.

Din prevederile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., rezultă că,

pentru a fi validă juridic, cererea trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină,

adică acele argumente de natură juridică pentru care recurenta înțelege a critica

hotărârea atacată.

În cauză, dezvoltarea

criticilor formulate de reclamantă face posibilă încadrarea lor în motivul prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursurile sunt nefondate.

Din examinarea motivelor

de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța

de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin

recursul declarat de reclamantă.

În argumentarea motivului

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă

a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Acest motiv a

fost raportat la aplicarea prevederilor art. 1084 C. civ., art. 1356 C. civ.

Instanța de apel a aplicat

corect prevederile art. 1356 C. civ., art. 1084 C. civ., analizând prejudiciul și

din perspectiva beneficiului nerealizat.

În mod întemeiat instanța

de apel a reținut, raportat la starea de fapt stabilită, necenzurabilă în recurs

că nu s-a dovedit existența prejudiciului, astfel că pârâta nu datorează daunele

interese în sumă de 200.000 RON solicitate în temeiul art. 1084 C. civ. coroborat

cu art. 1356 C. civ.

Instanța de control judiciar,

în pronunțarea deciziei, a avut în vedere raporturile juridice contractuale născute

între părți și a analizat condițiile cerute de textele de lege invocate, pentru

angajarea răspunderii civile, existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a

unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența culpei.

Sarcina probei pentru

angajarea răspunderii civile revine reclamantei, potrivit art. 1169 C. civ., care

dispune în sensul că persoana ce face o propunere în fața judecății are obligația

să o dovedească.

Or, în speță, instanța

de apel în mod corect a reținut că reclamanta nu a făcut proba ce-i revenea, a îndeplinirii

tuturor condițiilor antrenării răspunderii civile în privința pârâtei.

Restul criticilor aduse

de recurentă vizează situația de fapt și probatoriile administrate. Aceste critici

nu pot forma obiectul examenului de legalitate în această fază procesuală întrucât

antamează aspecte ce pun în discuție netemeinicia deciziei atacate și aceasta pentru

că dispozițiile art. 304 C. proc. civ. delimitează strict limitele controlului de

legalitate în cadrul căruia poate fi criticată o hotărâre judecătorească și dincolo

de care nu se poate exercita controlul judiciar în calea de atac a recursului.

Recursul pârâtei este

nefondat și se va respinge.

Potrivit art. 304

pct. 7 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde

motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine

de natura pricinii.

Din perspectiva art. 304

pct. 7 C. proc. civ., precum și din criticile aduse deciziei recurate și nu în ultimul

rând din considerentele deciziei supuse controlului judiciar, Înalta Curte reține

că aceasta este motivată, fiind stabilită corect, în formă clară și concisă, starea

de fapt și de drept, conducând în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv,

respectându-se prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Hotărârea cuprinde

în considerente argumentele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată

criticilor formulate de pârâtă, oferind posibilitatea verificării temeiniciei și

legalității ei.

Împrejurarea că raționamentul

și argumentele recurentei nu coincid cu cele ale instanței de apel nu poate fundamenta

criticile recurentei pe acest aspect și invocarea art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi primit întrucât instanța și-a fundamentat

soluția pe raportul juridic dintre părți născut ca urmare a încheierii contractului

de vânzare-cumpărare din 13 octombrie 2008 materializat prin întocmirea facturii

și instanța s-a pronunțat în raport de acesta când a analizat obligațiile asumate

de părți, viciile ascunse ale lucrului, neschimbând natura ori înțelesul lămurit

și vădit neîndoielnic al acestuia.

Motivul de recurs întemeiat

pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se reține a fi nefondat.

În considerarea situației

de fapt stabilite, necenzurabilă în recurs, instanța de apel a aplicat corect prevederile

art. 70 C. com., Legea nr. 64/2008, H.G. nr. 584/2004, art. 1020-1021 C. civ.,

art. 969 C. civ., art. 1352-1357 C. civ., apreciind că neexecutarea parțială a contractului

de vânzare-cumpărare, în sensul că bunul avea vicii ascunse ce au făcut imposibilă

folosirea de cumpărător în scopul pentru care a fost achiziționat, constituie o

o neexecutare gravă, dispunându-se în mod corect rezoluțiunea și restituirea avansului

achitat.

Restul criticilor formulate

sub acest aspect tind la reaprecierea situației de fapt prin reanalizarea probelor

și a concludenței acestora, încât nu pot face obiect de analiză în recurs.

În mod corect, raportat

la starea de fapt stabilită, instanța de apel a reținut că neexecutarea se datorează

culpei pârâtei.

În consecință, pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să se

respingă ca nefondate recursurile formulate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

E

Respinge ca

nefondat recursul formulat de reclamanta SC V.C. SRL împotriva deciziei nr. 72/AP

din 04 octombrie 2011 a secției comerciale a Curții de Apel Brașov.

Respinge ca

nefondat recursul formulat de pârâta SC G. SRL împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

24 mai 2012.