ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5495/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5495/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin acțiunea înregistrată
pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, reclamantul C.E. a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtului să transmită
Dosarul nr. 5935/CC către evaluator sau societatea de evaluatori, în vederea efectuării
raportului de evaluare.
Apărările formulate
de pârâtul Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pârâtul Statul Român,
prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a invocat, prin întâmpinare,
excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 642/2005 emisă de Primarul Comunei Grebanu
și a solicitat trimiterea dosarului secției de contencios administrativ și
fiscal a Tribunalului București, pentru soluționarea acesteia. Pe fondul cauzei,
pârâtul a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Hotărârea instanței
de fond.
Prin sentința civilă
nr. 1102 din 03 martie 2010, Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității
excepției de nelegalitate, invocată din oficiu, a respins excepția de nelegalitate,
invocată de pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,
ca inadmisibilă, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.E. în contradictoriu
cu pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,
a obligat pârâtul să transmită Dosarul nr. 5935/CC către evaluator sau societatea
de evaluatori desemnată în vederea întocmirii raportului de evaluare, a respins
cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată și a respins
cererea de chemare în garanție formulată de Statul Român, prin Comisia Centrală
pentru Stabilirea Despăgubirilor, în contradictoriu cu chemata în garanție Primăria
Comunei Grebanu, prin Primar, ca neîntemeiată.
Motivele de fapt și
de drept care au stat la baza hotărârii.
Pentru a pronunța această
hotărâre, prima instanță, soluționând excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate
a dispoziției nr. 642 din 08 decembrie 2005, a constatat că actul emis de către
Primăria Comunei Grebanu are o natură civilă, și nu administrativă în sensul Legii
nr. 554/2004, legalitatea acestuia neputând fi cercetată potrivit art. 4 din Legea
contenciosului administrativ, ci în condițiile Legii nr. 10/2001.
Din analiza înscrisurilor
depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că dosarul aferent dispoziției
nr. 642 din 08 decembrie 2005 a fost înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor sub nr. 5935/CC din 12 decembrie 2005, și până la data sesizării
instanței, timp de 3 ani și 6 luni, procedura reglementată de Titlul VII din Legea
nr. 247/2005 nu a fost efectuată.
Pe de altă parte, Curtea
de Apel București a apreciat că instanța de judecată este obligată să exercite un
control asupra dreptului de apreciere al autorității administrative, în scopul respectării
termenului rezonabil de soluționare a cererilor de acordare a despăgubirilor.
Raportat la situația de
fapt din cauza dedusă judecării, instanța de fond a constatat că, prin atitudinea
adoptată, autoritatea pârâtă nu a respectat termenul rezonabil consacrat de
art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește restituirea
dosarului de despăgubire Primăriei Comunei Grebanu, instanța de fond a apreciat
această măsură ca fiind nejustificată, având în vedere că dispoziția nr. 642 din
08 decembrie 2005 a rămas definitivă, iar solicitarea de completare a actelor transmisă
de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este neîntemeiată, întrucât
dreptul de proprietate al autorului intimatului-reclamant asupra construcțiilor
și informațiile referitoare la identificarea acestora reieșeau din înscrisurile
analizate de către recurentă.
Referitor la cererea de
chemare în garanție, prima instanță a reținut că Primăria Comunei Grebanu a respectat
dispozițiile legale aplicabile procedurii de acordare a despăgubirilor cuvenite
intimatului-reclamant și, pe cale de consecință, a respins cererea ca neîntemeiată.
Recursul formulat de
pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva încheierii de
ședință din 25 februarie 2010 și a sentinței civile nr. 1102 din 03 martie 2010.
Motivele de recurs sunt
întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
5.1. Instanța de fond
a respins în mod nelegal excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 642/2005 emisă
de Primăria Comunei Grebanu, deși acesta este un act administrativ, executoriu,
emis de o autoritate publică, conform Legii nr. 10/2001, republicată.
5.2. Dispoziția nr. 642/2005
a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu
art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, și se impune clarificarea aspectelor
legate de dovada preluării abuzive a imobilului, precum și a deținerii imobilului
notificat la data preluării.
5.3. Termenul rezonabil
de soluționare a cererii nu a fost încălcat, întrucât dosarele se soluționează în
funcție de momentul înregistrării acestora, conform principiului egalității cetățenilor,
al tratamentului egal al acestora în fața oricărei autorități publice.
II. Considerentele instanței
de recurs.
Recursul este nefondat.
1.1. Actele administrative
pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă
procedură judiciară, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, conform
prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.
Dispoziția nr. 642/2005
a Primarului Comunei Grebanu este un act administrativ ce poate fi contestat în
temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, și nu în temeiul Legii nr. 554/2004.
Din acest motiv, atacarea
acestuia prin acțiune directă (art. 1 din Legea nr. 554/2004) sau pe cale de excepție
(art. 4 din Legea nr. 554/2004) este inadmisibilă, cum bine a constatat și instanța
de fond, deși a oferit o altă motivare asupra calificării actului, împărtășită,
este adevărat, de o parte a jurisprudenței naționale.
1.2. Cum bine a arătat
și recurenta, dispoziția nr. 642/2005 are caracter executoriu, nu a fost contestată,
astfel încât autoritatea publică învestită cu emiterea titlului de despăgubire are
obligația să emită decizia într-un termen rezonabil, în lipsa existenței unui termen
expres în cuprinsul Legii nr. 247/2005.
Potrivit dispozițiilor
art. 16 alin. (4) din Legea nr. 247/2005, recurenta este abilitată să verifice numai
legalitatea respingerii cererii de restituire a imobilului notificat și nu să verifice
dacă entitatea învestită cu soluționarea notificării și-a îndeplinit atribuțiile
prevăzute de lege.
1.3. Din actele dosarului
rezultă că acesta a fost înaintat la comisie încă din anul 2006, conform prevederilor
Legii nr. 247/2005, însă nici până în prezent procedura administrativă pentru acordarea
despăgubirilor nu este finalizată.
Invocarea de către recurentă
a deciziei nr. 2815/2008 de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor de despăgubire,
deși dispoziția nr. 642/2005 a fost înaintată în anul 2006 nu poate fi luată în
considerare.
De asemenea, apărarea
recurentei, în sensul că s-ar încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor
îndreptățite care au dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru
Stabilirea Despăgubirilor, în ipoteza în care este obligată să transmită dosarul
la evaluator, nu conduce la întrunirea motivelor de recurs.
Împrejurarea că există
și alte persoane în aceeași situație cu reclamantul-intimat, dar care nu au formulat
acțiuni în justiție, nu încalcă principiul egalității în drepturi și nu constituie
un argument ce justifică întârzierea nerezonabilă de soluționare a procedurii administrative
de despăgubire.
Față de acestea, în
drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin.
(3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează a se respinge recursul
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Încheierii de ședință
din 25 februarie 2010 și a sentinței civile nr. 1102 din 03 martie 2010 a Curții
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 decembrie 2010.