ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2103/2012

Deliberând,

în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reținut

următoarele:

Prin decizia

nr. 195A din 24 martie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinței

civile nr. 963 din 12 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj.

Pentru a

decide astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit evidențelor de carte

funciară, la data de 22 ianuarie 1959 asupra imobilului în litigiu s-a înscris

sub B+12 dreptul de proprietate al Sfatului Popular al orașului Cluj. Imobilul

nu a fost preluat în baza Legii nr. 91/1945, cum susține în mod eronat pârâtul,

ci în baza unor acte administrative emise în temeiul Decretului nr. 228/1948,

deci în baza unui act normativ care a avut aplicabilitate în perioada de

referință a legii.

Prima

instanță a reținut corect că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de

Statul Român prin efectul Decretului nr. 228/1948 și, prin urmare, nu intră sub

incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Expertiza

tehnică a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 208 C. proc. civ. și

a stabilit că suprafața de teren de 478 m.p. poate fi restituită în natură.

Faptul că suprafața restituită are un contur neregulat și va fi greu de

exploatat sau faptul că terenul din jurul construcției nu va putea fi folosit

decât pentru acces și reparații și nu ca grădină nu reprezintă un impediment

legal pentru restituirea în natură a terenului.

Chiar dacă

s-ar accepta că terenul este traversat de o conductă de gaz și de conducta de

canalizare a orașului acesta nu constituie un impediment la restituire pentru

că însuși apelantul susține imposibilitatea construirii pe acest teren datorită

formei neregulate a parcelei.

2.1. Motive

Pârâtul

Primarul municipiului Cluj-Napoca a declarat recurs, nemotivat în drept, prin

care a formulat următoarele critici:

În mod

nelegal a apreciat instanța de apel că imobilului îi sunt aplicabile

dispozițiile Legii nr. 10/2001. Imobilul a fost preluat de stat cu titlu, în

baza Deciziei nr. 58578/1949 a Ministerului de Interne, emisă în baza Legii nr.

91 din 9 februarie 1945.

Ca atare, nu intră

în perioada de referință a Legii nr. 10/2001.

Față de art. 7

alin. (5) din Legea nr. 10/2001 terenul nu poate fi restituit în natură, fiind aferent

imobilului înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995. Prin restituirea în natură a terenului

s-ar aduce un prejudiciu proprietarului construcției, în sensul că se îngrădesc

mult activitățile necesare acestuia, respectiv suprafața închiriată ar fi mult prea

mică, terenul din jurul construcției nu va putea fi folosit decât pentru acces și

reparații, nu va putea fi utilizat ca grădină, suprafața nou creată ar avea o formă

neregulată, extrem de greu de utilizat.

2.2. Întâmpinarea

Intimata N.L.

a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. S-a

arătat că în mod corect a apreciat instanța de apel faptul că trecerea imobilului

în proprietatea statului s-a făcut în anul 1949, deci în perioada la care se referă

Legea nr. 10/2001.

Față de regula

instituită prin art. 9 din Legea nr. 10/2001 instanțele au procedat corect atunci

când au restituit în natură terenul în litigiu.

2.3. Analiza recursului

Recursul va fi

admis pentru următoarele considerente:

În primul rând,

este de reținut că imobilului în litigiu îi sunt aplicabile prevederile Legii

nr. 10/2001, întrucât din dovezile administrate rezultă că trecerea în patrimoniul

statului s-a făcut în baza Decretului nr. 228/1948.

Astfel, decizia

nr. 58578, dată în baza avizului emis în condițiile art. XI din Decretul nr. 228/1948,

poartă data de 24 mai 1949. Conform art. XI din Decretul nr. 228/1948, „bunurile

aparținând cetățenilor români, absenteiști în sensul Legilor nr. 826 din 19 octombrie

1946 și nr. 998 din 30 noiembrie 1948, precum și cele trecute în patrimoniul Statului,

pe temeiul art. precedent, se lichidează prin restituire către proprietari, trecerea

în patrimoniul Statului sau a comunelor, sau vânzare, după cum se va stabili prin

decizia Ministerului Finanțelor, dată pe baza avizului Comisiei de Lichidare a C.A.S.B.I.".

La rândul său,

art. 10 din același act normativ arată că „cei îndreptățiți la restituirea bunurilor

prevăzute la art. 7 și 8, vor depune cereri, însoțite de acte justificative la Comisia

de Lichidare a C.A.S.B.I. Dacă asemenea cereri nu se vor fi produs în termen de

90 zile de la data publicării legii de față, bunurile vor trece de drept, prin efectul

legii de față, în patrimoniul Statului. Constatarea trecerii de drept în patrimoniul

Statului a bunurilor rămase nerestituite, se va face prin decizia Consiliului de

Miniștri, la propunerea Ministerului Finanțelor, pe baza avizului Comisiei de Lichidare

a C.A.S.B.I. Deciziunea de restituire a bunurilor către proprietar se va da de către

ministrul finanțelor, pe baza avizului Comisiei de Lichidare a C.A.S.B.I.".

Așadar, critica

privitoare la neaplicarea în cauză a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 nu este întemeiată,

instanțele de fond tăcând aplicarea și interpretarea corectă a legii materiale incidente

procesului.

În schimb, obligarea

la restituirea în natură a suprafeței de teren de 478 m.p. a fost dată cu aplicarea

greșită a legii.

Este de necontestat

faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare din 29 octombrie 1996, în temeiul

Legii nr. 112/1995 a fost vândută locuința situată în strada R.D. și terenul în

suprafață de 110 m.p., nr. top. AA, BB.

Conform art. 7

alin. (5) din Legea nr. 10/2001, nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor

care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995.

În Normele metodologice

de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 se arată că prin noțiunea „teren aferent

imobilelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995" se înțelege terenul pe

care este amplasată construcția, respectiv amprenta construcției, cât și terenul

din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia indiferent de

categoria de folosință.

Prin raportul

de expertiză s-a arătat că terenul în suprafață de 478 m.p., propus a fi restituit

în natură, are o formă neregulată, extrem de greu de utilizat. De asemenea, „pe

acest teren nu pot fi amplasate construcții. Nu se poate folosi decât strict pentru

agricultură sau pentru agrement. (...). Prin restituirea în natură a unei porțiuni

de teren se aduc prejudicii proprietarilor imobilului construcție în sensul că suprafața

închiriată va fi mult mai mică, îngrădindu-le activitățile. Terenul din jurul construcției

nu se va putea folosi ca și grădină a casei. Va fi doar pentru acces și reparații".

Rezultă, așadar,

că prin restituirea în natură a suprafeței de 478 m.p., nici reclamanta, nici cumpărătorii

în temeiul Legii nr. 112/1995 nu s-ar mai putea folosi în bune condiții de suprafețele

de teren ce le revin. Cum scopul Legii nr. 10/2001, care a instituit, prin art.

7 alin. (1), regula priorității restituirii în natură a imobilelor preluate în mod

abuziv, nu este ca, prin luarea unor asemenea măsuri reparatorii, să apară sau să

fie perpetuată o situație conflictuală, prin soluția la care s-au oprit instanțele

de fond au fost nesocotite dispozițiile legale sus-menționate.

Față de cele ce

preced, criticile formulate de recurent întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În temeiul

art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul va fi admis și hotărârea atacată va fi

modificată în sensul reținut prin dispozitiv, reclamanta având dreptul la măsuri

reparatorii în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și pentru suprafața de

478 m.p.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 195A

din 24 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat

de pârât împotriva sentinței nr. 963 din 12 noiembrie 2010 a Tribunalului Cluj,

secția civilă.

Schimbă în parte

sentința în sensul că stabilește dreptul la măsuri reparatorii în temeiul Titlului

VII din Legea nr. 247/2005 și pentru suprafața de 478 m.p.

Păstrează celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

22 martie 2012.