ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2103/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 195A din 24 martie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 963 din 12 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit evidențelor de carte funciară, la data de 22 ianuarie 1959 asupra imobilului în litigiu s-a înscris sub B+12 dreptul de proprietate al Sfatului Popular al orașului Cluj. Imobilul nu a fost preluat în baza Legii nr. 91/1945, cum susține în mod eronat pârâtul, ci în baza unor acte administrative emise în temeiul Decretului nr. 228/1948, deci în baza unui act normativ care a avut aplicabilitate în perioada de referință a legii.

Prima instanță a reținut corect că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de Statul Român prin efectul Decretului nr. 228/1948 și, prin urmare, nu intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Expertiza tehnică a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 208 C. proc. civ. și a stabilit că suprafața de teren de 478 m.p. poate fi restituită în natură. Faptul că suprafața restituită are un contur neregulat și va fi greu de exploatat sau faptul că terenul din jurul construcției nu va putea fi folosit decât pentru acces și reparații și nu ca grădină nu reprezintă un impediment legal pentru restituirea în natură a terenului. Chiar dacă s-ar accepta că terenul este traversat de o conductă de gaz și de conducta de canalizare a orașului acesta nu constituie un impediment la restituire pentru că însuși apelantul susține imposibilitatea construirii pe acest teren datorită formei neregulate a parcelei.

2. Recursul 2.1. Motive Pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca a declarat recurs, nemotivat în drept, prin care a formulat următoarele critici: În mod nelegal a apreciat instanța de apel că imobilului îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001. Imobilul a fost preluat de stat cu titlu, în baza Deciziei nr. 58578/1949 a Ministerului de Interne, emisă în baza Legii nr. 91 din 9 februarie 1945. Ca atare, nu intră în perioada de referință a Legii nr. 10/2001. Față de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 terenul nu poate fi restituit în natură, fiind aferent imobilului înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995.

Prin restituirea în natură a terenului s-ar aduce un prejudiciu proprietarului construcției, în sensul că se îngrădesc mult activitățile necesare acestuia, respectiv suprafața închiriată ar fi mult prea mică, terenul din jurul construcției nu va putea fi folosit decât pentru acces și reparații, nu va putea fi utilizat ca grădină, suprafața nou creată ar avea o formă neregulată, extrem de greu de utilizat. 2.2. Întâmpinarea Intimata N.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. S-a arătat că în mod corect a apreciat instanța de apel faptul că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut în anul 1949, deci în perioada la care se referă Legea nr. 10/2001.

Față de regula instituită prin art. 9 din Legea nr. 10/2001 instanțele au procedat corect atunci când au restituit în natură terenul în litigiu. 2.3. Analiza recursului Recursul va fi admis pentru următoarele considerente: În primul rând, este de reținut că imobilului în litigiu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001, întrucât din dovezile administrate rezultă că trecerea în patrimoniul statului s-a făcut în baza Decretului nr. 228/1948.

Astfel, decizia nr. 58578, dată în baza avizului emis în condițiile art. XI din Decretul nr. 228/1948, poartă data de 24 mai 1949. Conform art. XI din Decretul nr. 228/1948, „bunurile aparținând cetățenilor români, absenteiști în sensul Legilor nr. 826 din 19 octombrie 1946 și nr. 998 din 30 noiembrie 1948, precum și cele trecute în patrimoniul Statului, pe temeiul art. precedent, se lichidează prin restituire către proprietari, trecerea în patrimoniul Statului sau a comunelor, sau vânzare, după cum se va stabili prin decizia Ministerului Finanțelor, dată pe baza avizului Comisiei de Lichidare a C.A.S.B.I.". La rândul său, art. 10 din același act normativ arată că „cei îndreptățiți la restituirea bunurilor prevăzute la art. 7 și 8, vor depune cereri, însoțite de acte justificative la Comisia de Lichidare a C.A.S.B.I.

Dacă asemenea cereri nu se vor fi produs în termen de 90 zile de la data publicării legii de față, bunurile vor trece de drept, prin efectul legii de față, în patrimoniul Statului. Constatarea trecerii de drept în patrimoniul Statului a bunurilor rămase nerestituite, se va face prin decizia Consiliului de Miniștri, la propunerea Ministerului Finanțelor, pe baza avizului Comisiei de Lichidare a C.A.S.B.I. Deciziunea de restituire a bunurilor către proprietar se va da de către ministrul finanțelor, pe baza avizului Comisiei de Lichidare a C.A.S.B.I.". Așadar, critica privitoare la neaplicarea în cauză a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 nu este întemeiată, instanțele de fond tăcând aplicarea și interpretarea corectă a legii materiale incidente procesului.

În schimb, obligarea la restituirea în natură a suprafeței de teren de 478 m.p. a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Este de necontestat faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare din 29 octombrie 1996, în temeiul Legii nr. 112/1995 a fost vândută locuința situată în strada R.D. și terenul în suprafață de 110 m.p., nr. top. AA, BB. Conform art. 7 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995. În Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 se arată că prin noțiunea „teren aferent imobilelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995" se înțelege terenul pe care este amplasată construcția, respectiv amprenta construcției, cât și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia indiferent de categoria de folosință.

Prin raportul de expertiză s-a arătat că terenul în suprafață de 478 m.p., propus a fi restituit în natură, are o formă neregulată, extrem de greu de utilizat. De asemenea, „pe acest teren nu pot fi amplasate construcții. Nu se poate folosi decât strict pentru agricultură sau pentru agrement. (...). Prin restituirea în natură a unei porțiuni de teren se aduc prejudicii proprietarilor imobilului construcție în sensul că suprafața închiriată va fi mult mai mică, îngrădindu-le activitățile. Terenul din jurul construcției nu se va putea folosi ca și grădină a casei. Va fi doar pentru acces și reparații". Rezultă, așadar, că prin restituirea în natură a suprafeței de 478 m.p., nici reclamanta, nici cumpărătorii în temeiul Legii nr. 112/1995 nu s-ar mai putea folosi în bune condiții de suprafețele de teren ce le revin.

Cum scopul Legii nr. 10/2001, care a instituit, prin art. 7 alin. (1), regula priorității restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, nu este ca, prin luarea unor asemenea măsuri reparatorii, să apară sau să fie perpetuată o situație conflictuală, prin soluția la care s-au oprit instanțele de fond au fost nesocotite dispozițiile legale sus-menționate. Față de cele ce preced, criticile formulate de recurent întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul va fi admis și hotărârea atacată va fi modificată în sensul reținut prin dispozitiv, reclamanta având dreptul la măsuri reparatorii în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și pentru suprafața de 478 m.p.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 195A din 24 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de pârât împotriva sentinței nr. 963 din 12 noiembrie 2010 a Tribunalului Cluj, secția civilă. Schimbă în parte sentința în sensul că stabilește dreptul la măsuri reparatorii în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și pentru suprafața de 478 m.p. Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2012.