ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7633/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 430 din 13 mai 2010, Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis plângerea formulată de reclamanta B.M. împotriva pârâților Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, și Primarul municipiului Cluj-Napoca; a anulat dispoziția de respingere a notificării din 19 februarie 2009, emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca și a obligat pârâții să emită în favoarea reclamantei dispoziție de acordare a dreptului de folosință special pentru terenul de 341 mp, parte din parcela cu nr. top AA înscrisă în CF nr. XX Cluj, porțiunea colorată în roz în schița anexată la raportul de expertiză întocmit de expertul C.D.

și cuprinzând propunere de acordare a despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2008 pentru terenul în suprafață de 48 mp, parte din parcela cu nr. top AA și pentru construcția și terenul în suprafață de 86 mp nr. top BB, ținând seama de valoarea actualizată a despăgubirilor de 30.000 RON primite de petiționară la predarea imobilului. Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 RON. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin dispoziția nr. 915 din 19 februarie 2009 a Primarului municipiului Cluj-Napoca, a fost respinsă notificarea din 3 octombrie 2001 formulată de reclamanta B.M., cetățean german, căreia statul german i-a plătit despăgubiri în sumă de 6.035 RM pentru casa unifamilială situată în Cluj-Napoca, str. S.B.

nr. 8, distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial. Prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat restituirea în natură sau acordarea despăgubirilor pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, str. S.B. nr. 8, înscris în CF nr. XX, nr. top CC, constând în casă familială compusă din 1 cameră, bucătărie, curte și grădină în suprafață de 470 mp, care a fost preluat în anul 1981, în baza Decretului nr. 223/1974, de către Statul Român. Câtă vreme construcția pentru care reclamanta a solicitat măsuri reparatorii era înscrisă în cartea funciară în anul 1971 pe numele lui B.M. și soția născută G.V., despăgubirile primite de aceasta în anul 1989 de la Statul German, i-au fost acordate pentru construcția bombardată în anul 1944. Pentru imobilul preluat de Statul Român de la petiționară în anul 1981 în temeiul Decretului nr. 223/1974, aceasta a recunoscut că a încasat suma de 30.000 RON.

După preluarea de către Statul Român, imobilul cu nr. top DD a fost împărțit în două parcele: 1) nr. top BB casă și teren în suprafață de 86 mp ce a fost vândută de Statul Român numitei R.V. prin contractul de vânzare-cumpărare din 14 ianuarie 1997, neatacat de către petiționară; 2) nr. top AA teren în suprafață de 389 mp. Din raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul C.D.M., a rezultat că din parcela cu nr. top AA în suprafață de 389 mp, numai pentru suprafața de 341 mp, cu destinația de curte, i se poate acorda petiționarei un drept special de folosință, în timp ce suprafața de 48 mp este ocupată de Canalul M. Prin decizia civilă nr. 207A din 15 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 430 din 13 mai 2010 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosar nr. 2174/117/2009, care a fost menținută.

Prin decizia civilă nr. 4916 din 8 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au admis recursurile declarate de pârâții Primarul municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca, împotriva deciziei civile nr. 207/A din 15 septembrie 2010, care a fost casată, trimițându-se cauza spre rejudecare instanței de apel.

În considerentele deciziei de casare instanța a reținut că deși în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în fața primei instanțe, cu referire la suprafața de teren de 341 mp, expertul a precizat că restituirea acesteia este posibilă doar cu înscrierea unei servituti de gaz, apă și canal, respectiv a unei servituti de trecere pietonală în favoarea imobilului cu nr. top BB, nici instanța de fond și nici instanța de apel, în respectarea principiului efectului devolutiv, nu au făcut demersurile necesare stabilirii regimului juridic al terenului asupra căruia s-a recunoscut dreptul de folosință special, în sensul clarificării aspectelor legate de posibilitatea efectivă de restituire în natură.

Precizarea inclusă în raportul de expertiză, privind restituirea sub condiția înscrierii unor servituti în favoarea imobilului învecinat, acreditează ideea existenței pe terenul în litigiu a unor amenajări de utilitate publică, în sensul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Cu ocazia rejudecării s-a îndrumat instanța de trimitere să stabilească dacă regimul juridic al terenului care se constituie în curtea aferentă unui imobil și despre care se reține în raportul de expertiză că ar fi grevat de conducte de gaz, apă și rețele de canalizare, îl face apt de restituire în natură, situația de fapt pentru restituirea în natură nefiind pe deplin lămurită.

În rejudecare, dosarul s-a înregistrat la Curtea de Apel Cluj sub nr. 2174111712009*, iar prin decizia nr. 48 A din 6 aprilie 2012 a Curții de Apel Cluj s-a admis în parte apelul pârâtului Primarul municipiului Cluj; s-a schimbat în parte hotărârea instanței de fond în sensul obligării pârâtului să emită reclamantei dispoziție de acordare a dreptului de folosință special pentru terenul în suprafață de 263 mp situat în CF XX nr. top AA situat între punctele 1546-1540-1542 conform raportului de expertiză și răspunsului la solicitarea instanței din 5 aprilie 2012 întocmit de expert C.D.M. și propunere de acordare de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafața de 78 mp teren din același număr topografic AA.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute reținându-se următoarele considerente. Conformându-se dispozițiilor deciziei de casare, instanța, în rejudecare a dispus efectuarea unei adrese către furnizorii de utilități cu privire la care prima expertiză de la fond a evidențiat că dețin conducte pe terenul din litigiu. Potrivit răspunsurilor comunicate de furnizorii de utilități, reiese că pe terenul situat în Cluj, str. S.B., nr. 8, evidențiat în CF XX Cluj, nr. top DD în suprafață de 341 mp evidențiat pe schița comunicată tuturor furnizorilor de utilități, situația este următoarea din punctul de vedere al existenței conductelor: furnizorul serviciilor de telecomunicații R. nu deține la această adresă nici rețea și nici echipamente de telecomunicații - furnizorul de gaze E.G.

nu deține pe terenul din litigiu rețele de distribuție de gaz, fiind poziționate pe domeniul public, conform planului de situație anexat; furnizorul de apă și canalizare Compania de Apă S. SA a arătat că terenul în litigiu nu este subtraversat de conducte publice de apă-canal, conform planului de situație anexat; furnizorul de energie electrică SC F.E.D. Transilvania Nord a arătat că pe terenul în litigiu există ca și rețele de distribuție aparținând SDEE Cluj-Napoca, doar branșamentul electric aerian care deservește alimentarea cu energie electrică a imobilului situat în Cluj-Napoca, str. S.B.

nr. 8. Expertul desemnat în cauză a efectuat o completare la raportul de expertiză, înainte de a se comunica la dosar răspunsul solicitat furnizorilor de utilități, instanța dispunând revenire cu adresă la expert, cu solicitarea ca acesta să completeze raportul de expertiză inițial, în sensul de a stabili dacă terenul care face obiectul litigiului poate fi restituit în natură, negrevat de servituti și, de asemenea, în ipoteza în care se impune, să facă propuneri de stabilire a unei servituti, luând însă în considerare răspunsurile furnizorilor de utilități. Răspunzând acestei solicitări, expertul a arătat că în urma studierii răspunsului furnizorilor de utilități, a constatat că imobilul nu este afectat de rețele publice de utilități, ci doar de rețelele și racordurile rețelelor care deservesc imobilul cu nr. top BB.

Constatând existența unor neconcordanțe între schița anexă la expertiza efectuată în fața primei instanțe, față de schița anexă răspunsului la obiecțiuni în apel, în sensul că încadrarea suprafeței de 341 mp este diferită pe cele două schițe, instanța a solicitat expertului clarificarea acestui aspect: care sunt în realitate delimitările suprafeței de 341 mp. Instanța de apel a mai reținut că potrivit răspunsului comunicat de expert, suprafața de 341 mp liberă și care poate fi restituită în natură este cea evidențiată pe schița anexă la expertiza efectuată în fața primei instanțe. S-a mai reținut că planul de situație întocmit în apel cuprinde porțiunea de teren cuprinsă în suprafața de 341 mp, pe care se impune constituirea unui drept de servitute de trecere, iar expertul a precizat că în ipoteza în care terenul pe care se impune instituirea dreptului de servitute nu se restituie, reclamanta nu are acces la terenul delimitat între pct. N.M 1542-1540.

Instanța a formulat o nouă solicitare expertului, în sensul că acesta să precizeze care este suprafața de teren negrevată de sarcini, iar expertul, făcând trimitere la planul de situație anexă expertizei efectuate în fața primei instanțe, a precizat că suprafața de teren negrevată de sarcini este de 263 mp și este amplasată între pct. 1546-1544-1540-1542. Coroborând toate aceste răspunsuri, instanța de apel a constatat că porțiunea de teren liberă și negrevată de sarcini susceptibilă de a fi restituită în natură în conformitate cu dispozițiile art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007 este cea de 263 mp, urmând a fi obligat pârâtul să emită reclamantei dispoziție de acordare a dreptului de folosință special pentru terenul în suprafață de 263 mp situat între punctele 1546-1544-1540-1542 nr. top AA evidențiat în CF nr. XX Cluj-Napoca, conform raportului de expertiză și a răspunsului la solicitarea instanței din 05 aprilie 2012, întocmit de dl. exp.

C.D.M. precum și propunere de acordare de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafața de 78 mp teren din același nr. top AA, aceasta reprezentând diferența dintre suprafața de 341 mp a nr. top AA și cea de 263 mp restituită în natură.

S-a dispus menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței privind anularea dispoziției de respingere a notificării din 19 februarie 2009 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, obligarea pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca să emită dispoziție cuprinzând propunere de acordare a despăgubirilor în condițiile legii speciale Titlul VII din Legea nr. 247/2008 pentru terenul în suprafață de 48 mp, parte din parcela cu nr. top AA și pentru construcția și terenul în suprafață de 86 mp nr. top BB, ținând seama de valoarea actualizată a despăgubirilor de 30.000 RON primite de petiționară la predarea imobilului, precum și cea de obligare a pârâților să îi plătească petiționarei cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 RON la fond.

Instanța de apel a mai reținut că în ceea ce privește propunerile expertului de constituire a unui drept de servitute de trecere în favoarea imobilului cu nr. top BB, pentru a se asigura reclamantei acces la terenul delimitat între pct. N-M 1540, 1542, instanța de apel nu poate dispune instituirea unui astfel de drept de servitute, întrucât o atare solicitare nu a fost formulată în fața primei instanțe, instanța fiind ținută de limitele investirii, potrivit art. 298 raportat la art. 129 alin. (6) C. proc. civ., și a principiului disponibilității părților, să se pronunțe numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Ca atare s-a apreciat că reclamanta are posibilitatea să solicite pe cale separată instituirea unui drept de servitute de trecere, în ipoteza în care imobilul asupra căruia i se va acorda dreptul de folosință special, îndeplinește toate cerințele legale pentru a beneficia de un astfel de drept.

În ceea ce privește critica formulată în apel vizând faptul că în anul 1989 reclamanta ar fi încasat despăgubiri de la Statul German pentru imobilul preluat de Statul Român, în baza Decretului nr. 223/1974, în anul 1981, s-a constatat că aceasta nu este fondată. Din conținutul deciziei pentru stabilirea valorii daunelor financiare conform legii pentru stabilire/constatare în cazul participării mai multor păgubiți direcți, emisă de Statul German - Bad Homburg la 03 iulie 1989, reiese cu evidență că despăgubirile în sumă de 6035 RM acordate moștenitoarei păgubiților direcți, B.M., vizează pagube produse în anul 1944, reprezentând daune materiale în urma războiului.

Ca atare s-a reținut susținerea apelantului potrivit căreia reclamanta a încasat despăgubiri de la Statul German pentru imobilul preluat în baza Decretului nr. 223/1974, este total nefondată, reieșind cu evidență din conținutul actului emis de Statul German că despăgubirile s-au acordat pentru daunele materiale suferite de antecesorii reclamantei în urma războiului, dispozițiile art. 5 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 nefiind nicidecum incidente, Instanța de apel a apreciat că prin modalitatea de soluționare a apelului în sensul celor arătate, s-a dat curs și obiecțiunii la completarea la raportul de expertiză inițială, formulată de pârât vizând respectarea distanței necesare pentru accesul la casa situată pe nr. top BB, existând o distanță de 1,50 m între latura casei și latura nordică a terenului asupra căruia se va acorda drept de folosință special, delimitat între pct. 1546-1544.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului în totalitate astfel cum a fost formulat. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Astfel, se susține greșita aplicare a legii atât în ce privește restituirea în natură cu stabilirea unui drept de folosință special a terenului de 263 mp cât și în ce privește suma acordată cu titlu de despăgubiri la preluare de 30.000 RON în condițiile în care în decizia de preluare suma este de 37.800 RON, motiv pentru care recurenta invocă dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001. O altă critică vizează greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ. în condițiile în care apelul a fost admis în parte, instanța avea obligația de a reduce cheltuielile de judecată nu de a menține dispoziția primei instanțe de obligare la 1000 RON cheltuieli de judecată. Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte retine următoarele: Instanța de apel, în rejudecare, s-a conformat problemelor de drept dezlegate prin decizia de casare, inclusiv recomandărilor privind clarificarea porțiunii de teren ce ar putea face obiect al restituirii în natură. Astfel, concluziile expertului vizează restituirea suprafeței de 263 mp. Față de recomandările instanței de casare și problemele de drept dezlegate în rejudecare instanța de apel a dar eficiență dispozițiilor art. 315 C. proc.

civ., fiind astfel analizate toate aspectele ce vizau suprafața de teren ce ar putea face obiect al restituirii în natură, fiind efectuată și o completare la raportul de expertiză ce a avut ca obiectiv principal clarificarea situației faptice a terenului ce face obiectul litigiului, dacă poate fi sau nu restituit în natură negrevat de servituti și, de asemenea, de a se face propuneri de stabilire a unei servituti pentru rețelele de gaz, apă, canal, energie electrică și o propunere de stabilire a unei servituti de trecere pietonală. În favoarea imobilului cu nr. top BB fiind avute în vedere și răspunsurile furnizorilor de utilități. Față de limitele casării, de obiectul dedus judecății și în raport cu principiul disponibilității, instanța de apel în rejudecare, dând eficiență și dispozițiilor art. 129 pct. 6 C. proc.

civ. în mod legal și corect a reținut că stabilirea unui drept de servitute în favoarea imobilului cu nr. top BB nu a făcut obiectul învestirii instanței, motiv pentru care acest aspect poate face obiectul unei solicitări pe cale separată, în ipoteza în care sunt întrunite cerințele legale privind instituirea unui astfel de drept. În ce privește respectarea distanței pentru accesul la casa situată pe nr. top BB în expertiza efectuată s-a evidențiat existența unei distanțe de 1,50 m între latura casei și latura nordică a terenului asupra căruia s-a stabilit un drept de folosință special, delimitat între punctele 1546-1544. Din perspectiva celor expuse niciuna din criticile recurentului nu sunt fondate . Nefondată este și critica legată de obligarea la plata cheltuielilor de judecată, față de incidența dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ. Ca atare, nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul pârâtului urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 48/A din data de 6 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2012.