ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6438/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată, la data de 10 august 2000, pe rolul Tribunalului

București, reclamantele O.A.R. și V.M., în contradictoriu cu pârâții L.C., B.G.,

C.A. și Consiliul General al Municipiului București, au solicitat să se

constate că sunt proprietarele terenului în suprafață de 2.213,32 m.p. situat

în municipiul București, sector 1, și obligarea pârâților să le lase în deplină

proprietate și posesie această suprafață de teren.

La data de 06 februarie 2001,

C.N.S.L.R. „Frăția” a formulat o cerere de intervenție în interes propriu prin

care a solicitat obligarea tuturor pârâților să-i lase în deplină proprietate

și posesie terenul ce face obiectul procesului motivat de faptul că autorul

reclamantelor M.D. a înstrăinat terenul în litigiu fostei Case de Pensionari, Împrumuturi

și Ajutoare a Personalului Băncii Naționale a României, instituție desființată

prin voința legiuitorului în anul 1949, patrimoniul său fiind transmis de drept

către Confederația Generală a Muncii, a cărei unică succesoare este

intervenienta.

La data de 06 martie 2001,

reclamantele au renunțat la judecata acțiunii, instanța luând act de această

poziție, în temeiul art. 246 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1287 din 13

noiembrie 2001, Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, a respins excepția

lipsei calității procesuale active a intervenientei în interes propriu

C.N.S.L.R. „Frăția” și cea a inopozabilității titlului de proprietate al

intervenientei, excepții invocate de către pârâți.

A admis cererea de intervenție în

interes propriu formulată de intervenienta C.N.S.L.R. „Frăția” și a respins

cererea reconvențională formulată de pârâții B.G. și L.C., aceștia fiind

obligați să lase intervenientei în deplină proprietate și posesie terenul în

suprafață de 2.213,32 m.p. aflat în litigiu.

Împotriva acestei hotărârii au

declarat apel pârâții B.G. și L.C.

În faza de apel a decedat pârâtul C.A.,

fiind introduși în cauză, în aceeași calitate, moștenitorii acestuia, C.N., C.R.N.

și C.D.

Prin decizia civilă nr. 334 din 20 mai

2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondate

apelurile.

Recursul declarat de pârâții C.N., C.N.R.

și C.D. împotriva deciziei instanței de apel a fost respins, ca inadmisibil, de

către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, prin decizia nr. 2859 din 07 mai 2010.

Pentru a pronunța această decizie, instanța

a reținut că, față de dispozițiile art. 299-377 C. proc. civ., hotărârile date în

primă instanță și care nu au fost atacate cu apel nu sunt supuse recursului, astfel

spus, recursul nu poate fi exercitat trecând peste apel. S-a reținut că hotărârea

primei instanțe a fost atacată cu apel doar de pârâții B.G. și L.C., nu și de autorul

recurenților, pârâtul C.A., în cauză neoperând coparticiparea procesuală.

Împotriva deciziei sus-menționate, C.N.

a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., contestație

în anulare pe motiv că pârâții B.G. și L.C. nu au fost citați în conformitate cu

cerințele legii.

Prin decizia nr. 1546 din 22 februarie

2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

a respins contestația în anulare ca nefondată, reținând că pentru a exista motiv

de contestație în anulare este necesar ca procedura de chemare pentru termenul când

a avut loc judecata pricinii să nu fi fost legal îndeplinită față de partea care

ulterior uzează de această cale extraordinară de atac, or contestatorul nu invocă

o astfel de neregulă procedurală în ce-l privește, ci raportat la intimați.

Împotriva acestei din urmă decizii, la

27 iunie 2012, C.N. a formulat cerere de revizuire, susținând caracterul nelegal

și netemeinic al soluției.

Cererea de revizuire este inadmisibilă,

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., poate fi supusă revizuirii o hotărâre „rămasă definitivă în instanța de apel

sau prin neapelare, precum și o hotărâre dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul”.

În cauză, hotărârea împotriva căreia este

îndreptată revizuirea nu face parte din niciuna din categoriile de hotărâri enunțate

anterior, fiind vorba de o decizie irevocabilă pronunțată în soluționarea unei contestații

în anulare.

Ca atare, exercitarea căii de atac în afara

limitelor procedurale și deci, a sistemului legal al căilor de atac este sancționată

cu inadmisibilitatea, sens în care va fi respinsă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire

formulată de revizuientul C.N. împotriva deciziei nr. 1546 din 22 februarie 2011

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19

octombrie 2012.