ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2777/2012

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin încheierea din 24 februarie 2012, Curtea

de Apel Iași a respins cererea recurentei D.M.E. de sesizare a Curții Constituționale,

reținând următoarele:

Recurenta D.M.E. a solicitat

instanței de recurs sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate

a Legii nr. 1/2009, învederând că abrogarea art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

este neconstituțională, în măsura în care ea privește și imobilele intravilane,

altele decât cele cu destinație de locuințe, adică terenuri cu și fără construcții,

aflate în proprietatea statului. Recurenta a înțeles să invoce și neconstituționalitatea

punctelor 1, 2, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 13, 14, 15, 17 și 18 din Legea nr. 1/2009.

În ce privește textele

constituționale pretins încălcate a susținut recurenta că Legea nr. 1/2009 nesocotește

art. 1, 15, 16, 21, 40 și 44 din Constituție. Referitor la admisibilitatea excepției,

recurenta a arătat că sunt îndeplinite condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Curtea de Apel a constatat

că art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

republicată, prevede:

„(1) Curtea Constituțională

decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj

comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții

dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea

cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi

ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată

ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în

fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul

excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară

a Curții Constituționale.

(4) Sesizarea Curții Constituționale

se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate,

printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței

asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a

fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile

părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța

de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând

datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.

(5) Dacă excepția este

inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge

printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea

poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48

de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile”.

În speță, Curtea de Apel

a reținut că lipsește condiția stabilită de partea finală a alin. (1) al art. 29

citat, aceea a legăturii cu soluționarea cauzei în recurs.

Se observă că recurenta

invocă ncconstituționalitatea Legii nr. 1/2009 pentru modificarea și completarea

Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv

în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dar că actul normativ criticat pentru

neconstituționalitate nu a operat în Legea nr. 10/2001 modificări care să prezinte

relevanță în judecarea recursului împotriva sentinței civile nr. 1514 din 29 iunie

2011 a Tribunalului Iași, cu care Curtea de Apel este învestită.

Instanța de recurs a constatat

că prevederile alin. (1), (2) și (3) din art. 29 al Legii nr. 47/1992 stabilesc

condiții ce trebuie întrunite cumulativ, în lipsa uneia dintre ele (cea a legăturii

cu soluționarea cauzei), fiind anodină îndeplinirea celorlalte.

Împotriva susmenționate

hotărâri, a declarat recurs reclamanta D.M.E., criticând-o pentru nelegalitate,

sens în care a susținut, după indicarea dispozițiilor considerate ca fiind adoptate

cu încălcarea normelor constituționale invocate, că în mod greșit s-a reținut neîndeplinirea

cerinței prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a legăturii cu cauza

dedusă judecății, atâta vreme cât excepția de neconstituționalitate nu este o simplă

excepție procesuală, ci aceasta are drept scop rezolvarea unui conflict constituțional,

contribuind la asigurarea coerenței și stabilității sistemului de drept și a supremației

Constituției prin mijloacele tehnice pe care legea le-a creat.

Prin înlăturarea, prin

abrogare a alin. (2) al textului art. 2 din Legea nr. 10/2001, a fost denaturat

scopul inițial al legii, de restituire a imobilelor preluate abuziv, aceasta devenind,

în realitate, o lege de legalizarea confiscării.

A invocat cazurile de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 29 din Legea

nr. 47/1992 „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor

judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi

sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care

are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi

obiectul acesteia”.

În cauză, obiectul litigiului

îl constituie contestația reclamantei împotriva actului emis în procedura administrativă

prevăzută de Legea nr. 10/2001, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire

în natură a bunului pretins, preluat abuziv de stat, dispunându-se acordarea măsurilor

reparatorii prin echivalent prevăzute de aceeași lege, dispoziție menținută de sentința

primei instanței și supusă controlului judiciar exercitat ca urmare a recursului

declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri.

Prin urmare, s-a recunoscut

reclamantei vocația de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială,

dar în modalitatea măsurilor reparatorii prin echivalent, consecință a recunoașterii

calității sale de persoană îndreptățită la restituire în accepțiunea legii (fost

proprietar al bunului sau moștenitor al acestuia).

Ca urmare, legal s-a reținut

că excepția de neconstituționalitate invocată, ce vizează norma art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001 nu are legătură cu fondul pricinii/cauzei deduse judecății,

refuzul restituirii bunului în natură fiind consecința constatării imposibilității

restituirii sale pentru existența unor impedimente la restituire, aspect ce urmează

a fi analizat de instanța de control judiciar cu ocazia soluționării recursului,

iar nu a negării calității reclamantei de proprietar/moștenitor al acestuia.

Prin urmare, Curtea de

Apel a făcut o corectă interpretare și aplicarea prevederilor art. 29 alin. (1)

din Legea nr. 47/1992 atunci când a stabilit că nu poate fi primită cererea de sesizare

a Curții Constituționale, nefiind îndeplinită condiția ca dispozițiile normative

a căror constituționalitate se cere a fi cenzurată, să aibă legătură cu soluționarea

cauzei.

Nu sunt fondate nici criticile

încadrate în prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. întrucât, considerentele

instanței de recurs, astfel cum s-a relevat mai sus, corespund normelor legale incidente

cauzei, nefiind străine de natura pricinii, cum susține recurenta, iar cazul de

recurs încadrat în prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat exclusiv

formal, nefiind dezvoltate critici în susținerea acestuia. De altfel, al optulea

motiv de recurs vizează greșita interpretare a actului juridic civil (înțeles ca

negotium), iar nu a unei norme legale, situație ce se încadrează în ipoteza celui

de-al noulea motiv de recurs, din a cărui perspectivă au fost analizate criticile

recurentei și găsite ca nefondate.

În consecință, apreciind

că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992

pentru admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale, cum legal a reținut

Curtea de Apel prin încheierea recurată, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul dedus judecății va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta D.M.E. împotriva încheierii din 24 februarie 2012

dată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în Dosarul nr. 1836/99/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie

2012.