ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3622/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Orșova la data de 14 octombrie 2011 sub nr. 1135/274/2011, contestatoarea

SC D. SRL, în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului Judecătoresc C.C.

și F.I., a solicitat instanței anularea somației de executare emise în Dosarul

nr. 664E/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc C.C.

În motivarea demersului

său judiciar contestatoarea a arătat că, la data de 25 august 2008, a încheiat un

contract de împrumut cu intimatul F.I., administratorul contestatoarei, având ca

obiect suma de 28.500 RON, cu termen de restituire la data de 24 februarie 2009.

Prin hotărârea pronunțată în Dosarul nr. 42147/3/2009 al Tribunalului București,

contestatoarea a fost obligată la plata către intimatul F.I. a sumei de 48.378 RON,

în această valoare fiind inclus și împrumutul de 28.500 RON. Ulterior pronunțării

acestei hotărâri, la data de 17 martie 2010, în Dosarul nr. 8966/300/2010 al Judecătoriei

sectorului 2 București, intimatul F.I. a chemat-o în judecată pe contestatoare,

solicitând obligarea acesteia la plata aceleiași sume de 28.500 RON. Astfel, contestatoarea

a susținut că intimatul F.I. a solicitat executarea de două ori a aceleiași sume.

În drept, contestatoarea

a invocat art. 399 și urm. C. proc. civ.

La termenul de

judecată din data de 15 noiembrie 2011, contestatoarea și-a precizat cererea de

chemare în judecată, arătând că acțiunea formulată are ca obiect contestația la

titlu formulată împotriva sentinței civile nr. 7450 din 2 iulie 2010 pronunțate

de Judecătoria sectorului 2 București - lămurirea înțelesului, întinderii sau a

aplicării dispozitivului hotărârii, potrivit art. 399 alin. (1) ultima teză din

C. proc. civ., și nu contestația la executare întemeiată pe art. 399 prima teză

și urm. C. proc. civ.

Având în vedere

obiectul acțiunii, astfel cum acesta a fost calificat de către contestatoare, prin

sentința civilă nr. 711 din 15 noiembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 1135/274/2011,

Judecătoria Orșova a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei

sectorului 2 București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe

la data de 24 noiembrie 2011 sub nr. 43390/300/2011.

În ședința din

data de 9 aprilie 2012, contestatoarea și-a precizat din nou acțiunea, arătând că

aceasta are ca obiect atât o contestație la titlu, cât și o contestație la executare

propriu-zisă, iar instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

intimatului Biroul Executorului Judecătoresc C.C. și a reținut cauza în pronunțare.

La data de 12

aprilie 2012, instanța a repus cauza pe rol, în vederea calificării acțiunii.

La termenul de

judecată din 7 mai 2012, instanța a procedat din oficiu, potrivit art. 84 C. proc.

civ., la calificarea cererii de chemare în judecată în funcție de motivele invocate

în susținerea acesteia, stabilind că prezenta acțiune, deși calificată drept „contestație

la titlu și contestație la executare propriu-zisă", reprezintă în realitate

doar o „contestație la executare propriu-zisă", având în vedere faptul că toate

criticile societății contestatoare au vizat executarea titlului executoriu invocat

- sentința civilă nr. 7450 din 2 iulie 2010 pronunțată de Judecătoria sectorului

2 București în Dosarul nr. 8966/300/2010, și nu înțelesul, întinderea sau aplicarea

dispozitivului hotărârii, contestatoarea neînvederând că titlul executoriu ar fi

susceptibil de interpretări, fiind ambiguu.

La același termen

de judecată, în raport de calificarea dată acțiunii, în temeiul art. 137 C.  proc.

civ., instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei

sectorului 2 București, iar prin sentința nr. 7002 din 7 mai 2012 a admis-o și a

declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Orșova, iar în temeiul

art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție

pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În fundamentarea

acestei sentințe Judecătoria sector 2 București a considerat că, față de obiectul

precizat al cauzei în speță sunt incidente dispozițiile art. 137 alin. (1),

art. 159 pct. 3 și art. 400 alin. (1) Teza

I

coroborat cu

art. 373 alin. (2) C. proc. civ. și potrivit art. 158 alin. (1) și alin. (3) C.

proc. civ.

Înalta Curte,

învestită legal cu pronunțarea regulatorului de competență, constată că Judecătoria

Orșova este competentă teritorial în soluționarea cauzei pentru motivele ce se vor

arăta.

Obiectul acțiunii

deduse fondului judecății poartă asupra unei contestații la executare propriu-zise,

în reglementarea art. 399 alin. (1) Teza

I

C. proc.

civ.

Așadar, față de

obiectul cererii în determinarea competenței teritoriale sunt incidente dispozițiile

art. 400 alin. (1) C. proc. civ. și cele ale art. 373 alin. (2) C. proc. civ. din

coroborarea cărora rezultă că instanța de executare competentă în soluționarea contestației

la executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în

speță Judecătoria Orșova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

în favoarea Judecătoriei Orșova.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 25 septembrie 2012.