ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2122/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1033 din 15 februarie 2012, Curtea de Apel București - secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a anulat, ca insuficient timbrată, cererea formulată de reclamantul M.N., în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru Imigrări și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin care solicita suspendarea executării măsurii de îndepărtare a reclamantului, dispusă în temeiul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, întrucât reclamantul, deși legal citat cu mențiunea completării corespunzătoare a taxei judiciare de timbru, de la suma de 4 lei, achitată, la suma de 10 lei, nu s-a conformat acestei obligații.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, arătând că în mod greșit instanța de fond a anulat acțiunea acestuia, ca netimbrată. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. Așa cum rezultă în mod explicit din acțiunea formulată de reclamant, cererea acestuia are ca obiect suspendarea executării măsurii de îndepărtare de pe teritoriul României, dispusă în temeiul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, dispozițiile art. 92 1 din acest act normativ fiind expres invocate de reclamant în cererea de chemare în judecată.

Măsura îndepărtării de pe teritoriul României, prevăzută de O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, reprezintă, deci, o măsură administrativă, iar contestarea acesteia, inclusiv pe calea unei cereri de suspendare, se timbrează potrivit dispozițiilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, iar nu potrivit dispozițiilor lit. e) a aceluiași articol, cum greșit a apreciat prima instanță. Cum reclamantul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul corespunzător prevăzut de art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 - de 4 lei, conform chitanței depuse la dosarul de fond (fila 8), în mod greșit a procedat instanța de fond anulând acțiunea, ca insuficient timbrată, motiv pentru care recursul va fi admis și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5) și art. 313 teza I C. proc.

civ., va fi casată sentința atacată și trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru a se pronunța asupra cererii de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul M.N., împotriva sentinței nr. 1033 din 15 februarie 2012 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.