ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2122/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1033 din 15 februarie 2012, Curtea

de Apel București - secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a

anulat, ca insuficient timbrată, cererea formulată de reclamantul M.N., în

contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru Imigrări și Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București, prin care solicita suspendarea executării

măsurii de îndepărtare a reclamantului, dispusă în temeiul prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond

a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997,

întrucât reclamantul, deși legal citat cu mențiunea completării corespunzătoare

a taxei judiciare de timbru, de la suma de 4 lei, achitată, la suma de 10 lei,

nu s-a conformat acestei obligații.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică

și nelegală, a declarat recurs reclamantul, arătând că în mod greșit instanța

de fond a anulat acțiunea acestuia, ca netimbrată.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și

lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele care

vor fi prezentate în continuare.

Așa cum rezultă în mod explicit din acțiunea

formulată de reclamant, cererea acestuia are ca obiect suspendarea executării

măsurii de îndepărtare de pe teritoriul României, dispusă în temeiul

prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul

străinilor în România, dispozițiile art. 92

1

din acest act normativ

fiind expres invocate de reclamant în cererea de chemare în judecată.

Măsura îndepărtării de pe teritoriul României,

prevăzută de O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,

reprezintă, deci, o măsură administrativă, iar contestarea acesteia, inclusiv

pe calea unei cereri de suspendare, se timbrează potrivit dispozițiilor art. 3 lit.

m) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, iar nu potrivit

dispozițiilor lit. e) a aceluiași articol, cum greșit a apreciat prima

instanță.

Cum reclamantul a făcut dovada achitării taxei

judiciare de timbru, în cuantumul corespunzător prevăzut de art. 3 lit. m) din

Legea nr. 146/1997 - de 4

lei, conform

chitanței depuse la dosarul de fond (fila 8), în mod greșit a procedat

instanța

de fond anulând acțiunea, ca insuficient timbrată, motiv pentru care recursul

va fi admis și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5) și art. 313 teza I C.

proc. civ., va fi casată sentința atacată și trimisă cauza, spre rejudecare,

aceleiași instanțe, pentru a se pronunța asupra cererii de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul M.N.,

împotriva sentinței nr. 1033 din 15 februarie 2012 a Curții de Apel București -

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza, spre

rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.