ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3328/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 116/F din 18 iunie 2009, Curtea de

Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.I.

împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 351/P/2007 din 18

noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și a menținut

rezoluția atacată.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de

Apel a reținut următoarele:

La data de 14 septembrie 2007,

petiționarul a solicitat efectuarea cercetării penale față de B.C., executor

judecătoresc în Focșani, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu prin îngrădirea unor

drepturi, săvârșite cu ocazia punerii în executare a Sentinței penale nr. 379

din 17 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Panciu, precum și faptul că a

continuat, fără drept, executarea silită, deși procedura fusese suspendată prin

Sentința civilă nr. 1418 din 5 aprilie 2007.

Actele premergătoare efectuate în

cauză au determinat o soluție de neîncepere a urmăririi penale,

neconstatându-se săvârșirea vreunei infracțiuni, sub aspectul laturii

subiective.

Prin Rezoluția nr. 7/II/2/2008 din

21 ianuarie 2008, plângerea petiționarului a fost admisă de procurorul general

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, iar după completarea

cercetărilor, prin Rezoluția din 8 aprilie 2008 s-a dispus o nouă soluție de

neurmărire, de asemenea infirmată prin Rezoluția nr. 541/II/2 din 17 iulie

2008.

Întrucât faptele nu s-au confirmat,

la 8 aprilie 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228

alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Din examinarea cauzei, au rezultat

următoarele:

Prin Sentința penală nr. 379 din 17

septembrie 2002, Judecătoria Panciu a dispus, printre altele, obligația mamei

petiționarului, C.N., în prezent decedată, la plata sumei de 708.004.396 lei,

cu titlul de despăgubiri civile numitului T.C., iar prin Încheierea din 12 mai

2003, a încuviințat executarea silită a despăgubirilor civile din sentința

penală.

La cererea creditorului T.C.,

executorul judecătoresc B.C. a întocmit Dosarul de executare nr. 88/2003,

emițând somația de executare imobiliară pentru C.N.

Întrucât aceasta a decedat, la 23

august 2004, executorul judecătoresc a emis somație imobiliară către

moștenitorii acesteia, petiționarul C.I. și sora sa, T.M.

Bunurile au fost evaluate, s-a emis

publicația de vânzare la 15 noiembrie 2004, când bunurile au fost adjudecate de

C.T.

Urmare contestației la executare

formulată de C.I. și T.M., Judecătoria Panciu, prin Sentința civilă nr. 280 din

25 martie 2005 a dispus anularea formelor de executare, a publicației de

vânzare și a proceselor-verbale de licitație.

Creditorul a cerut continuarea

executării, iar pentru că petiționarul C.I. era singurul care a acceptat

moștenirea, s-a dispus sechestrul asigurator asupra bunurilor sale. Au urmat

mai multe contestații la executare și cereri de suspendare a executării,

aceasta fiind suspendată provizoriu, hotărâre rămasă definitivă prin Decizia

civilă nr. 500 din 16 mai 2007 a Tribunalului Vrancea, recursul declarat de C.T.

fiind respins.

La 12 iulie 2007, executorul

judecătoresc a emis o nouă publicație de vânzare a bunurilor imobile și imobile

pentru 23 august 2007, dar în lipsa licitatorilor, bunul nu a fost vândut.

Ulterior a fost adjudecat imobilul

din satul Sîrbi de către creditorul T.C., iar la 24 august 2007 s-au emis noi

publicații de vânzare pentru restul bunurilor.

Au urmat noi contestații la

executare și cereri de suspendare, iar din conținutul hotărârilor pronunțate a

rezultat că toate formele de executare emise de executorul judecătoresc au fost

legale.

Susținerea petiționarului, în sensul

că toată activitatea specifică a executorului judecătoresc, în special

neefectuarea actelor de executare în perioada suspendării provizorii, nu au

corespondent în probele dosarului, ele fiind efectuate după ce Sentința civilă

nr. 745 din 17 august 2007 a Judecătoriei Panciu a rămas definitivă la data

pronunțării, conform dispozițiilor art. 377 C. proc. civ., nu sunt reale.

Pentru existența infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, este necesar ca subiectul

activ al acesteia să-și îndeplinească corespunzător atribuțiile de serviciu și

prin aceasta să cauzeze o pagubă unei persoane, ceea ce în speță nu s-a

constatat.

Aspectele invocate de petiționar nu

constituie infracțiuni și sunt de competența de examinare a instanței civile,

cărora de altfel, acesta i s-a și adresat.

Cât privește infracțiunea de abuz în

serviciu prin îngrădirea unor drepturi, se constată că fapta sesizată nu

întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sub aspectul

laturii obiective, care prevede îngrădirea de către un funcționar public a

folosinței sau a exercițiului drepturilor unei persoane ori crearea unei

situații de inferioritate pe linie de rasă, naționalitate, etnie, limbă,

religie, gen, orientare sexuală, apartenență politică, convingeri, avere,

origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecții

HIV/SIDA, ceea ce în speță nu s-a constatat.

În mod temeinic și legal procurorul

a dispus neînceperea urmăririi penale, instanța a respins plângerea formulată

de petiționarul C.I. împotriva Rezoluției nr. 351/P/2007 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați, iar motivarea corespunde probelor administrate și

dispozițiilor legale în materie.

Susținerea petiționarului în

motivele de recurs, în sensul că și în prezent suspendarea executării silite

este în vigoare, și acesta ar fi un argument al acțiunii abuzive a executorului

judecătoresc, nu poate fi avută în vedere.

În cauză, au existat multiple contestații

la executare, cereri de suspendare, suspendare provizorie a executării, unele

admise, altele respinse, situație în care nu i se poate reproșa executorului

judecătoresc punerea în executare a hotărârii pentru aceste procese existente

între creditor și debitor și cu atât mai puțin săvârșirea unei infracțiuni.

Față de aceste considerente, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petiționarului va

fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul C.I. împotriva Sentinței penale nr. 116/F din 18 iunie

2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 19

octombrie 2009.