ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 15 aprilie 2010,
condamnatul T.R., deținut la acel moment în Penitenciarul Miercurea Ciuc, jud. Harghita,
a formulat o contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 320 din 28
octombrie 2009 a Judecătoriei Zalău, în baza art. 461 alin. (1) lit. d) C.
proc. pen., motivând că amenda penală aplicată în dosarul nr. 5134/337/2008 și
care a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii de 1 an prin sentința penală nr. 320
din 28 octombrie 2009, a fost achitată.
Prin sentința penală
nr. 233 din 19 mai 2010, Judecătoria Suceava a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău, cu motivarea că, la data
de 05 mai 2010, inculpatul a fost pus în libertate din penitenciarul Miercurea
Ciuc, astfel încât Judecătoria Zalău este singura instanță competentă să
soluționeze contestația la executare.
Dosarul a fost
înregistrat la Judecătoria Zalău sub nr. 3052/337/2010 la data de 04 iunie 2010.
Prin sentința penală
nr. 204 din 7 iulie 2010 a Judecătoriei Zalău s-a admis excepția de
necompetență teritorială a Judecătoriei Zalău, iar în baza art. 42 C. proc.
pen. raportat la art. 461 alin. (2) C. proc. pen. s-a declinat competența
soluționării cauzei privind contestația la executare formulată de petentul T.R.
în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.
Pentru a hotărî în
acest sens, Judecătoria Zalău a reținut că potrivit art. 461 alin. (2) C. proc.
pen., instanța competentă să soluționeze contestația la executare în cazul în
care se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de
stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în
cursul judecății este instanța de executare sau instanța în a cărei rază
teritorială se află locul de deținere sau unitatea unde cel condamnat execută
pedeapsa. Rezultă deci că atunci când condamnatul se află în stare de detenție,
instanța competentă să dispună asupra contestației la executare este instanța
în a cărei rază teritorială se află locul de deținere. Această regulă de
competență rămâne valabilă chiar și în situația în care, ulterior introducerii
cererii, condamnatul este liberat sau transferat la un alt loc de detenție.
Având în vedere că, la
momentul înregistrării contestației la executare, condamnatul T.R. executa o pedeapsa
privativă de libertate în Penitenciarul Miercurea Ciuc, Judecătoria Zalău a apreciat
că instanța acestui loc de deținere este cea competentă să îi soluționeze
contestația șa executare, motiv pentru care, în temeiul art. 42 C. proc. pen. raportat
la art. 461 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a
contestației la executare în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.
O cerere cu un
obiect similar a fost înregistrată și pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc sub
nr. 1702 la 19 aprilie 2010.
Prin încheierea nr. 1
din 18 august 2010 s-a dispus conexarea dosarului nr. 3358/258/2010 a
Judecătoriei Miercurea Ciuc la dosarul cu nr. 1702/258/2010.
Prin sentința penală
nr. 709 din 22 septembrie 2010, soluționând excepția invocată din oficiu
privind necompetența teritorială, Judecătoria Miercurea Ciuc a admis excepția
de necompetență teritorială a judecătoriei, invocată din oficiu, și, în
consecință, a declinat în favoarea Judecătoriei Zalău competența de soluționare
a contestației la executare, formulată de petent. A constatat ivit conflictul
negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție.
În fapt, a reținut că
petentul a invocat ca și temei juridic al contestației prevederile art. 461 alin.
(1) lit. d) C.proc. pen., în condițiile în care în considerentele cererii face
referire la o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, dar și o
împiedicare la executare, temeiuri care sunt reglementate de art. 461 lit. c) C.
proc. pen.
Petentul a solicitat
lămuriri cu privire la sentința penală nr. 320/2009 a Judecătoriei Zalău,
definitivă prin decizia penală nr. 47/2010 a Tribunalului Sălaj, prin care i-a
fost transformată o amendă penală în închisoare.
În drept, potrivit
art. 460 alin. (1) C. proc. pen., competența de soluționare a contestației la
executare întemeiată pe dispozițiile art. 461 lit. c) C. proc. pen. aparține
instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută, care, în cazul de față,
este Judecătoria Zalău, motiv pentru care instanța și-a declinat competența în
favoarea acestuia.
ÎNALTA CURTE, asupra
conflictului negativ de competență, constată că, potrivit dispozițiilor art.
460 alin. (1) C. proc. pen., instanța competentă să soluționeze contestația la
executare întemeiată pe dispozițiile art. 461 lit. c) din același cod este
instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, în speță, Judecătoria Zalău,
în condițiile în care în considerentele cererii, contestatorul face referire la
o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, dar și la o împiedicare
la executare.
În consecință, Secția
penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 43 alin. (1) din
Codul de procedură penală, raportat la art. 29 pct. 5 lit. a) din același cod,
va stabili că, în cauza privind contestația la executare formulată de
contestatorul T.R. este competentă să judece Judecătoria Zalău, căreia îi va
trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabilește competența de soluționare a
contestației la executare privind pe contestatorul T.R. în favoarea
Judecătoriei Zalău, instanță căreia îi va trimite dosarul.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în
sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 30 martie 2011.