ÎCCJ, decizie (scj.ro #83952)

Conflict negativ de competență. Condiții Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Felurile competenței.

Dispoziții comune Indice alfabetic: Drept procesual penal - conflict de competență C. proc . pen ., art . 43 În cazul în care curtea de apel, ca instanță de apel, a calificat cererea formulată de persoana condamnată ca fiind o cerere de rejudecare întemeiată pe dispozițiile art . 522 1 C. proc . pen . și și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului, ca instanță care a judecat cauza în primă instanță, iar tribunalul a calificat cererea formulată de persoana condamnată ca fiind o cerere de apel peste termen, întemeiată pe prevederile art . 365 C. proc . pen . și și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea curții de apel, există un conflict negativ de competență, fiind întrunite condițiile prevăzute în art . 43 alin. (1) C. proc . pen ., care se soluționează de către Înalta Curți de Casați și Justiție, potrivit art . 29 pct . 5 lit . a) C. proc . pen ., iar nu un caz de întrerupere a cursului justiției.

I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr . 1234 din 28 iulie 2010 Prin sentința nr . 330 din 14 august 2008, Tribunalul Galați, Secția penală, a condamnat pe inculpatul M.M.

la o pedeapsă de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a) teza a II-a, b) și c) C. pen ., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art . 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen ., cu aplicarea art . 41 alin. (2) C. pen . În baza art . 71 C. pen ., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a) teza a II-a, b) și c) C. pen . Această hotărâre judecătorească a rămas definitivă prin neapelare la data de 1 septembrie 2008, Tribunalul Galați emițând mandatul de executare nr . 370/2008 din 2 septembrie 2008 și ordinul de interzicere a părăsirii țării din 2 septembrie 2008. În vederea punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei, inculpatul M.M.

a fost dat în urmărire internațională. Prin cererea înregistrată la data de 28 aprilie 2009 la Tribunalul Galați, apărătorul inculpatului M.M., avocat H.D. (care l-a reprezentat și în fața primei instanțe), a formulat apel peste termen împotriva sentinței nr . 330 din 14 august 2008, pronunțată de Tribunalul Galați, Secția penală. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, Secția penală. Prin decizia nr . 9/A din 28 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galați, Secția penală, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul M.M., în favoarea Tribunalului Galați, dispunând trimiterea dosarului la această instanță. În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că prin sentința nr . 330 din 14 august 2008, Tribunalul Galați, Secția penală, l-a condamnat pe inculpatul M.M.

la o pedeapsă de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a) teza a II-a, b) și c) C. pen ., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art . 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen ., cu aplicarea art . 41 alin. (2) C. pen . În baza art . 71 C. pen ., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a) teza a II-a, b) și c) C. pen . Totodată, s-a constatat că inculpatul M.M. nu a fost prezent nici la urmărirea penală și nici la judecarea cauzei în fond, sustrăgându-se, și că hotărârea judecătorească indicată a rămas definitivă prin neapelare . S-a mai reținut că, prin adresa nr . 2350333/09/ CRV din 11 iunie 2009, Biroul Național Interpol din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române a comunicat Curții de Apel Galați că inculpatul M.M.

a fost arestat de autoritățile italiene la data de 18 aprilie 2009, în vederea predării către România. Prin adresa nr . 310991/S.3/CFC din 17 iulie 2009, Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Investigații Criminale a comunicat instanței că, la data de 3 iulie 2009, inculpatul M.M. a fost adus din Milano/Italia de o escortă din cadrul Biroului Național Interpol și încarcerat în arestul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr . 370 din 2 septembrie 2008, emis de Tribunalul Galați pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune. Curtea de Apel Galați a apreciat că toate aceste situații, coroborate cu solicitarea inculpatului M.M.

de rejudecare a cauzei, se încadrează în condițiile impuse de prevederile art . 522 1 C. proc . pen ., potrivit cărora, în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului, și a invocat în acest sens încheierea nr . 317 din 19 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, potrivit căreia, în cazul în care s-a cerut extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, competența de rejudecare a cauzei, la cererea condamnatului, aparține instanței care a judecat în primă instanță, potrivit art . 522 1 C. proc . pen ., iar nu instanței de control judiciar, chiar dacă aceasta a pronunțat hotărârea definitivă de condamnare.

Pentru aceste considerente, curtea de apel a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la instanța de fond, respectiv Tribunalul Galați, pentru rejudecarea cauzei în prezența inculpatului, în condițiile art . 522 1 C. proc . pen . S-a considerat că inculpatul M.M., fiind judecat și condamnat în lipsă și adus în țară prin procedura extrădării, are dreptul la o nouă procedură de judecată, aceasta fiind una dintre condițiile cerute pentru acordarea extrădării, Protocolul adițional încheiat la Strasbourg la 17 martie 1978 adăugând această dispoziție la Convenția europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957. În acest sens, s-a arătat că prevederile acestui Protocol nu fac distincție după cum condamnatul s-a sustras sau nu de la judecată, fiind indiferent, sub acest aspect, motivul pentru care condamnatul a ajuns pe teritoriul statului solicitat.

Dreptul la o nouă procedură de judecată este astfel deschis atât celor care au ajuns pe teritoriul statului solicitat, necunoscând existența unei proceduri de judecată deschisă împotriva lor, cât și acelora care, cunoscând existența unei asemenea proceduri, s-au sustras de la judecată. S-a mai arătat că, în cauză, Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează, potrivit art . 6, dreptul persoanei de a se apăra ea însăși și de a întreba sau a obține audierea martorilor, ceea ce presupune implicit prezența inculpatului în fața instanței. S-a mai menționat faptul că rejudecarea cauzei după extrădarea condamnatului este o nouă procedură de judecată, care are ca scop asigurarea dreptului la apărare al condamnatului.

Pentru considerentele anterior prezentate, Curtea de Apel Galați a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Galați, căruia i-a trimis dosarul, apreciind că această instanță urmează a administra sau readministra toate probele solicitate de inculpat, pentru a fi analizate și discutate în contradictoriu, pentru stabilirea corectă a faptelor și a eventualei vinovății și a tragerii la răspundere penală, precum și reținerea eventualelor circumstanțe atenuante sau agravante, pronunțând o nouă hotărâre. Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la 25 februarie 2010. Prin sentința nr . 137 din 1 aprilie 2010, Tribunalul Galați, Secția penală, a admis excepția de necompetență materială a tribunalului în soluționarea cauzei, invocată de condamnatul M.M.

prin apărător ales, iar în baza art . 42 C. proc . pen ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.

Prin aceeași hotărâre, constatând că în cauză a intervenit un caz de întrerupere a cursului justiției, Tribunalul Galați, Secția penală, a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia, conform art . 29 pct . 5 lit . b) C. proc . pen . În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că, în cauză, așa cum a precizat și condamnatul M.M., atât cu ocazia soluționării cauzei la Curtea de Apel Galați, cât și după declinarea competenței la instanța de fond, acesta a formulat apel peste termen împotriva sentinței nr . 330 din 14 august 2008, pronunțată de Tribunalul Galați, Secția penală, conform art . 365 C. proc . pen ., și nu o cerere de rejudecare a cauzei, întemeiată pe dispozițiile art . 522 1 C. proc . pen . În acest sens, s-a reținut că, potrivit art . 522 1 C. proc . pen ., în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.

Or, în cauza de față, condamnatul a precizat expres că nu dorește rejudecarea cauzei în condițiile art . 522 1 C. proc . pen ., ci admiterea apelului peste termen formulat, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, apreciind faptul că judecata în primă instanță a avut loc în condițiile în care nu a fost legal citat. S-a mai reținut că instanța de apel, constatând îndeplinite condițiile prevăzute în art . 365 alin. (1) C. proc . pen ., a procedat la audierea condamnatului, la citarea martorilor și s-a trecut chiar la etapa dezbaterilor, punându-se concluzii pe apelul peste termen formulat, când a apreciat din oficiu, după închiderea dezbaterilor, că în cauză sunt incidente dispozițiile art . 522 1 C. proc . pen ., cu consecința declinării competenței în favoarea instanței de fond.

Totodată, s-a constatat că în cauză condamnatul M.M. a formulat un apel peste termen, arătând expres că nu solicită rejudecarea cauzei în condițiile art . 522 1 C. proc . pen ., astfel încât nu se poate trece peste manifestarea de voință a acestuia, în sensul de a se proceda, din oficiu, la rejudecarea cauzei în condițiile art . 522 1 C. proc . pen . de către tribunal ca instanță de fond, întrucât s-ar încălca atât dispozițiile art . 34 alin. (1) din Legea nr . 302/2004 și ale art . 522 1 C. proc . pen ., dar și dreptul condamnatului la un proces echitabil, prevăzut de art . 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din perspectiva dreptului de acces la o instanță.

Având în vedere considerentele expuse anterior și constatând că în cauză condamnatul a formulat un apel peste termen adresat Curții de Apel Galați, prin care a solicitat desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Galați a apreciat că soluționarea căii de atac revine în competența Curții de Apel Galați, conform art . 28 1 pct . 2 C. proc . pen ., astfel încât a admis excepția invocată de apărătorul condamnatului și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.

Totodată, Tribunalul Galați, constatând că a fost învestit cu soluționarea cauzei prin declinarea competenței de către Curtea de Apel Galați (ca instanță de apel), a apreciat că în cauză a intervenit un caz de întrerupere a cursului justiției, motiv pentru care a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia, conform art . 29 pct . 5 lit . b) C. proc . pen . Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, la data de 2 iunie 2010. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând actele dosarului, constată că în cauză nu a intervenit un caz de întrerupere a cursului justiției, întrucât Tribunalul Galați, instanță care și-a declinat cea din urmă competența, a procedat conform art . 43 alin. (3) C. proc . pen ., la sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță ierarhic superioară comună, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Or, atâta timp cât a fost sesizată instanța competentă potrivit legii să soluționeze acest incident procedural, nu există nicio împiedicare pentru desfășurarea normală a procesului penal și, ca atare, cursul justiției nu este întrerupt. În cauză sunt, însă, îndeplinite condițiile art . 43 alin. (1) teza a II-a C. proc . pen ., existând un conflict negativ de competență între Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați, instanțe care și-au declinat competența una în favoarea celeilalte. Analizând conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați cu privire la competența de soluționare a apelului peste termen declarat de condamnatul M.M.

împotriva sentinței nr . 330 din 14 august 2008 a Tribunalului Galați, Secția penală, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Potrivit art . 28 1 pct . 2 C. proc . pen ., curtea de apel, ca instanță de apel, judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de tribunale. Din analiza actelor dosarului rezultă că, prin cererea înregistrată la data de 28 aprilie 2009 la Tribunalul Galați, apărătorul condamnatului M.M., avocat H.D. (care l-a reprezentat și în fața primei instanțe), a formulat apel peste termen împotriva sentinței nr . 330 din 14 august 2008, pronunțată de Tribunalul Galați, Secția penală, prin care inculpatul M.M.

a fost condamnat, în lipsă, la o pedeapsă de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a) teza a II-a, b) și c) C. pen ., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art . 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen ., cu aplicarea art . 41 alin. (2) C. pen . Această declarație de apel peste termen nu poate fi calificată ca fiind o cerere de rejudecare , întemeiată pe dispozițiile art . 522 1 C. proc . pen ., întrucât manifestarea de voință a condamnatului M.M. a fost exercitată în sensul de a se dispune admiterea apelului peste termen formulat, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, apreciind faptul că judecata în primă instanță a avut loc în condițiile în care nu a fost legal citat.

De altfel, atât în fața Curții de Apel Galați, în ședința din 13 ianuarie 2010, cât și în fața Tribunalului Galați, în ședința din 23 martie 2010, condamnatul M.M. a declarat expres că nu solicită rejudecarea cauzei conform art . 522 1 C. proc . pen . Or, potrivit art . 522 1 C. proc . pen ., în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului. Rezultă, așadar, că în cazul extrădării unei persoane judecate și condamnate în lipsă, rejudecarea cauzei nu poate avea loc decât la cererea acesteia.

În cauză, condamnatul nu numai că nu a formulat o solicitare în acest sens, dar a învederat instanțelor în mod constant că a declarat apel peste termen împotriva sentinței nr . 330 din 14 august 2008, pronunțată de Tribunalul Galați, Secția penală, conform art . 365 C. proc . pen ., și nu o cerere de rejudecare a cauzei, întemeiată pe dispozițiile art . 522 1 C. proc . pen . Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a apelului peste termen declarat de condamnatul M.M. împotriva sentinței nr . 330 din 14 august 2008 a Tribunalului Galați, Secția penală, în favoarea Curții de Apel Galați, instanță căreia i s-a trimis dosarul.