ÎCCJ, decizie (scj.ro #83952)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83952) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Conflict negativ de competență. Condiții
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal.
Partea generală. Competența. Felurile competenței. Dispoziții comune
Indice alfabetic:
Drept procesual penal
-
conflict de
competență
C.
proc
.
pen
.,
art
. 43
În cazul în care curtea
de apel, ca instanță de apel, a calificat cererea formulată de persoana
condamnată ca fiind o cerere de
rejudecare
întemeiată
pe dispozițiile
art
. 522
1
C.
proc
.
pen
. și și-a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului, ca instanță care a
judecat cauza în primă instanță, iar tribunalul a calificat cererea formulată
de persoana condamnată ca fiind o cerere de apel peste termen, întemeiată pe
prevederile
art
. 365 C.
proc
.
pen
. și și-a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea curții de apel, există un conflict negativ de competență,
fiind întrunite condițiile prevăzute în
art
. 43 alin.
(1) C.
proc
.
pen
., care se
soluționează de către Înalta Curți de Casați și Justiție, potrivit
art
. 29
pct
. 5
lit
. a) C.
proc
.
pen
., iar nu un caz de întrerupere a cursului
justiției.
I.C.C.J., Secția penală, încheierea
nr
. 1234 din 28 iulie 2010
Prin
sentința
nr
. 330 din 14 august 2008, Tribunalul
Galați, Secția penală, a condamnat pe inculpatul M.M. la o pedeapsă de 10 ani
închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în
art
. 64 alin. (1)
lit
. a)
teza a II-a, b) și c) C.
pen
., pe o durată de 4 ani
după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de
înșelăciune prevăzută în
art
. 215 alin. (1), (2),
(3), (4) și (5) C.
pen
., cu aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
.
În baza
art
. 71 C.
pen
.,
a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute
în
art
. 64 alin. (1)
lit
.
a) teza a II-a, b) și c) C.
pen
.
Această hotărâre judecătorească a rămas definitivă prin
neapelare
la data de 1 septembrie 2008, Tribunalul Galați
emițând mandatul de executare
nr
. 370/2008 din 2
septembrie 2008 și ordinul de interzicere a părăsirii țării din 2 septembrie
2008.
În vederea punerii în executare a mandatului de executare a
pedepsei, inculpatul M.M. a fost dat în urmărire internațională.
Prin cererea înregistrată la data de 28 aprilie 2009 la
Tribunalul Galați, apărătorul inculpatului M.M., avocat H.D. (care l-a
reprezentat și în fața primei instanțe), a formulat apel peste termen împotriva
sentinței
nr
. 330 din 14 august 2008, pronunțată de
Tribunalul Galați, Secția penală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, Secția
penală.
Prin decizia
nr
. 9/A din 28 ianuarie
2010, Curtea de Apel Galați, Secția penală, a declinat competența de
soluționare a cauzei privind pe inculpatul M.M., în favoarea Tribunalului
Galați, dispunând trimiterea dosarului la această instanță.
În
considerentele acestei hotărâri s-a reținut că prin sentința
nr
. 330 din 14 august 2008, Tribunalul Galați, Secția
penală, l-a condamnat pe inculpatul M.M. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și
la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în
art
. 64 alin. (1)
lit
. a) teza a
II-a, b) și c) C.
pen
., pe o durată de 4 ani după
executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune
prevăzută în
art
. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5)
C.
pen
., cu aplicarea
art
.
41 alin. (2) C.
pen
.
În baza
art
. 71 C.
pen
., a aplicat
inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în
art
. 64 alin. (1)
lit
. a) teza a
II-a, b) și c) C.
pen
.
Totodată,
s-a constatat că inculpatul M.M. nu a fost prezent nici la urmărirea penală și
nici la judecarea cauzei în fond, sustrăgându-se, și că hotărârea
judecătorească indicată a rămas definitivă prin
neapelare
.
S-a mai
reținut că, prin adresa
nr
. 2350333/09/
CRV
din 11 iunie 2009,
Biroul Național Interpol din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române
a comunicat Curții de Apel Galați că inculpatul M.M. a fost arestat de
autoritățile italiene la data de 18 aprilie 2009, în vederea predării către
România.
Prin
adresa
nr
. 310991/S.3/CFC din 17 iulie 2009,
Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Investigații Criminale a
comunicat instanței că, la data de 3 iulie 2009, inculpatul M.M. a fost adus
din
Milano/Italia
de o escortă din cadrul Biroului
Național Interpol și încarcerat în arestul Direcției Generale de Poliție a
Municipiului București, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii
nr
. 370 din 2 septembrie 2008, emis de Tribunalul Galați
pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune.
Curtea de
Apel Galați a apreciat că toate aceste situații, coroborate cu solicitarea
inculpatului M.M. de
rejudecare
a cauzei, se
încadrează în condițiile impuse de prevederile
art
.
522
1
C.
proc
.
pen
.,
potrivit cărora, în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și
condamnate în lipsă, cauza va putea fi
rejudecată
de
către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului, și a
invocat în acest sens încheierea
nr
. 317 din 19
ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, potrivit
căreia, în cazul în care s-a cerut extrădarea unei persoane judecate și
condamnate în lipsă, competența de
rejudecare
a
cauzei, la cererea condamnatului, aparține instanței care a judecat în primă
instanță, potrivit
art
. 522
1
C.
proc
.
pen
., iar nu instanței de
control judiciar, chiar dacă aceasta a pronunțat hotărârea definitivă de
condamnare.
Pentru
aceste considerente, curtea de apel a dispus scoaterea cauzei de pe rol și
trimiterea dosarului la instanța de fond, respectiv Tribunalul Galați, pentru
rejudecarea
cauzei în prezența inculpatului, în condițiile
art
. 522
1
C.
proc
.
pen
.
S-a
considerat că inculpatul M.M., fiind judecat și condamnat în lipsă și adus în
țară prin procedura extrădării, are dreptul la o nouă procedură de judecată,
aceasta fiind una dintre condițiile cerute pentru acordarea extrădării,
Protocolul adițional încheiat la
Strasbourg
la 17
martie 1978 adăugând această dispoziție la Convenția europeană de extrădare
încheiată la
Paris
la 13 decembrie 1957.
În acest
sens, s-a arătat că prevederile acestui Protocol nu fac distincție după cum
condamnatul s-a sustras sau nu de la judecată, fiind indiferent, sub acest
aspect, motivul pentru care condamnatul a ajuns pe teritoriul statului
solicitat. Dreptul la o nouă procedură de judecată este astfel deschis atât
celor care au ajuns pe teritoriul statului solicitat,
necunoscând
existența unei proceduri de judecată deschisă împotriva lor, cât și acelora
care, cunoscând existența unei asemenea proceduri, s-au sustras de la judecată.
S-a mai
arătat că, în cauză, Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează,
potrivit
art
. 6, dreptul persoanei de a se apăra ea
însăși și de a întreba sau a obține audierea martorilor, ceea ce presupune
implicit prezența inculpatului în fața instanței.
S-a mai
menționat faptul că
rejudecarea
cauzei după extrădarea
condamnatului este o nouă procedură de judecată, care are ca scop asigurarea
dreptului la apărare al condamnatului.
Pentru
considerentele anterior prezentate, Curtea de Apel Galați a dispus declinarea
competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Galați, căruia i-a
trimis dosarul, apreciind că această instanță urmează a administra sau
readministra
toate probele solicitate de inculpat, pentru a
fi analizate și discutate în contradictoriu, pentru stabilirea corectă a
faptelor și a eventualei vinovății și a tragerii la răspundere penală, precum
și reținerea eventualelor circumstanțe atenuante sau agravante, pronunțând o
nouă hotărâre.
Ca
urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la 25 februarie
2010.
Prin
sentința
nr
. 137 din 1 aprilie 2010, Tribunalul
Galați, Secția penală, a admis excepția de
necompetență
materială a tribunalului în soluționarea cauzei, invocată de condamnatul M.M.
prin apărător ales, iar în baza
art
. 42 C.
proc
.
pen
., a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.
Prin
aceeași hotărâre, constatând că în cauză a intervenit un caz de întrerupere a
cursului justiției, Tribunalul Galați, Secția penală, a dispus înaintarea
dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării
acestuia, conform
art
. 29
pct
.
5
lit
. b) C.
proc
.
pen
.
În
considerentele acestei hotărâri s-a reținut că, în cauză, așa cum a precizat și
condamnatul M.M., atât cu ocazia soluționării cauzei la Curtea de Apel Galați,
cât și după declinarea competenței la instanța de fond, acesta a formulat apel
peste termen împotriva sentinței
nr
. 330 din 14
august 2008, pronunțată de Tribunalul Galați, Secția penală, conform
art
. 365 C.
proc
.
pen
., și nu o cerere de
rejudecare
a cauzei, întemeiată pe dispozițiile
art
. 522
1
C.
proc
.
pen
.
În acest sens, s-a reținut că, potrivit
art
.
522
1
C.
proc
.
pen
.,
în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în
lipsă, cauza va putea fi
rejudecată
de către instanța
care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.
Or, în cauza de față, condamnatul a precizat expres că nu
dorește
rejudecarea
cauzei în condițiile
art
. 522
1
C.
proc
.
pen
., ci admiterea apelului peste termen formulat,
desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre
rejudecare
la instanța de fond, apreciind faptul că judecata în primă instanță a avut loc
în condițiile în care nu a fost legal citat.
S-a mai reținut că instanța de apel, constatând îndeplinite
condițiile prevăzute în
art
. 365 alin. (1) C.
proc
.
pen
., a procedat la
audierea condamnatului, la citarea martorilor și s-a trecut chiar la etapa
dezbaterilor, punându-se concluzii pe apelul peste termen formulat, când a
apreciat din oficiu, după închiderea dezbaterilor, că în cauză sunt incidente
dispozițiile
art
. 522
1
C.
proc
.
pen
., cu consecința
declinării competenței în favoarea instanței de fond.
Totodată, s-a constatat că în cauză condamnatul M.M. a formulat
un apel peste termen, arătând expres că nu solicită
rejudecarea
cauzei în condițiile
art
. 522
1
C.
proc
.
pen
., astfel încât nu se
poate trece peste manifestarea de voință a acestuia, în sensul de a se proceda,
din oficiu, la
rejudecarea
cauzei în condițiile
art
. 522
1
C.
proc
.
pen
. de către tribunal ca instanță de fond, întrucât s-ar
încălca atât dispozițiile
art
. 34 alin. (1) din Legea
nr
. 302/2004 și ale
art
.
522
1
C.
proc
.
pen
.,
dar și dreptul condamnatului la un proces echitabil, prevăzut de
art
. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din
perspectiva dreptului de acces la o instanță.
Având în vedere considerentele expuse anterior și constatând că
în cauză condamnatul a formulat un apel peste termen adresat Curții de Apel
Galați, prin care a solicitat desființarea hotărârii apelate și trimiterea
cauzei spre
rejudecare
la instanța de fond, Tribunalul
Galați a apreciat că soluționarea căii de atac revine în competența Curții de
Apel Galați, conform
art
. 28
1
pct
. 2 C.
proc
.
pen
., astfel încât a admis excepția invocată de apărătorul
condamnatului și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Curții de Apel Galați.
Totodată, Tribunalul Galați, constatând că a fost învestit cu
soluționarea cauzei prin declinarea competenței de către Curtea de Apel Galați
(ca instanță de apel), a apreciat că în cauză a intervenit un caz de întrerupere
a cursului justiției, motiv pentru care a înaintat dosarul la Înalta Curte de
Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia, conform
art
. 29
pct
. 5
lit
. b) C.
proc
.
pen
.
Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și
Justiție, Secția penală, la data de 2 iunie 2010.
Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând actele dosarului,
constată că în cauză nu a intervenit un caz de întrerupere a cursului
justiției, întrucât Tribunalul Galați, instanță care și-a declinat cea din urmă
competența, a procedat conform
art
. 43 alin. (3) C.
proc
.
pen
., la sesizarea Înaltei
Curți de Casație și Justiție, instanță ierarhic superioară comună, în vederea
soluționării conflictului negativ de competență.
Or, atâta timp cât a fost sesizată instanța competentă potrivit
legii să soluționeze acest incident procedural, nu există
nicio
împiedicare pentru desfășurarea normală a procesului penal și, ca atare, cursul
justiției nu este întrerupt.
În cauză sunt, însă, îndeplinite condițiile
art
.
43 alin. (1) teza a II-a C.
proc
.
pen
.,
existând un conflict negativ de competență între Curtea de Apel Galați și
Tribunalul Galați, instanțe care și-au declinat competența una în favoarea
celeilalte.
Analizând conflictul negativ de competență ivit între Curtea de
Apel Galați și Tribunalul Galați cu privire la competența de soluționare a
apelului peste termen declarat de condamnatul M.M. împotriva sentinței
nr
. 330 din 14 august 2008 a Tribunalului Galați, Secția
penală, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:
Potrivit
art
. 28
1
pct
. 2 C.
proc
.
pen
., curtea de apel, ca instanță de apel, judecă apelurile
declarate împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de
tribunale.
Din analiza actelor dosarului rezultă că, prin cererea
înregistrată la data de 28 aprilie 2009 la Tribunalul Galați, apărătorul
condamnatului M.M., avocat H.D. (care l-a reprezentat și în fața primei
instanțe), a formulat apel peste termen împotriva sentinței
nr
.
330 din 14 august 2008, pronunțată de Tribunalul Galați, Secția penală, prin
care inculpatul M.M. a fost condamnat, în lipsă, la o pedeapsă de 10 ani
închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în
art
. 64 alin. (1)
lit
. a)
teza a II-a, b) și c) C.
pen
., pe o durată de 4 ani
după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de
înșelăciune prevăzută în
art
. 215 alin. (1), (2),
(3), (4) și (5) C.
pen
., cu aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
.
Această declarație de apel peste termen nu poate fi calificată
ca fiind o cerere de
rejudecare
, întemeiată pe
dispozițiile
art
. 522
1
C.
proc
.
pen
., întrucât manifestarea
de voință a condamnatului M.M. a fost exercitată în sensul de a se dispune
admiterea apelului peste termen formulat, desființarea hotărârii apelate și
trimiterea cauzei spre
rejudecare
la instanța de
fond, apreciind faptul că judecata în primă instanță a avut loc în condițiile
în care nu a fost legal citat. De altfel, atât în fața Curții de Apel Galați,
în ședința din 13 ianuarie 2010, cât și în fața Tribunalului Galați, în ședința
din 23 martie 2010, condamnatul M.M. a declarat expres că nu solicită
rejudecarea
cauzei conform
art
.
522
1
C.
proc
.
pen
.
Or, potrivit
art
. 522
1
C.
proc
.
pen
., în cazul în care se
cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea
fi
rejudecată
de către instanța care a judecat în
primă instanță, la cererea condamnatului. Rezultă, așadar, că în cazul
extrădării unei persoane judecate și condamnate în lipsă,
rejudecarea
cauzei nu poate avea loc decât la cererea acesteia.
În cauză, condamnatul nu numai că nu a formulat o solicitare în
acest sens, dar a învederat instanțelor în mod constant că a declarat apel
peste termen împotriva sentinței
nr
. 330 din 14
august 2008, pronunțată de Tribunalul Galați, Secția penală, conform
art
. 365 C.
proc
.
pen
., și nu o cerere de
rejudecare
a cauzei, întemeiată pe dispozițiile
art
. 522
1
C.
proc
.
pen
.
Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție
a stabilit competența de soluționare a apelului peste termen declarat de
condamnatul M.M. împotriva sentinței
nr
. 330 din 14
august 2008 a Tribunalului Galați, Secția penală, în favoarea Curții de Apel
Galați, instanță căreia i s-a trimis dosarul.