ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2747/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 07 iulie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. c) din C. proc. pen., cerere formulată de N.S.L. Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a reținut următoarele: Prin cererea depusă la termenul din 07 iulie 2010, inculpatul recurent N.S.L. a invocat, prin apărător, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc.

pen., susținând că ar contraveni art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24, art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (2), art. 20 din Constituție, precum și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, deoarece - prin lacuna procesuală constând în imposibilitatea de atacare cu recurs a încheierii de admitere în principiu, prevăzută de art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. - inculpatul nu poate beneficia de toate garanțiile procesuale, ca în situațiile prevăzute de art. 278 1 alin. (8) lit. a), b) C. proc. pen. Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpatul recurent N.S.L., curtea de apel a constatat că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată.

Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Așadar, pentru sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate a unor dispoziții legale dintr-o lege în vigoare, în cazul dedus spre soluționare, se impun a fi îndeplinite mai multe condiții cumulativ, una dintre acestea fiind ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei. S-a apreciat de curtea de apel că excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei în sensul cerut de textul de lege amintit, autorul tinzând să creeze în mod artificial legături ale excepției invocate cu cauza, prin încercarea de a "completa" textul de lege invocat.

De altfel, referitor la critica despre inexistența unei căi de atac împotriva încheierii pe care judecătorul o pronunță în baza textului legal criticat, curtea de apel a constatat că o asemenea nemulțumire nu poate fi examinată, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta se pronunță "fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". În sensul inadmisibilității unor asemenea excepții, reține curtea de apel, este și practica recentă în materie a Curții Constituționale - Decizia nr. 1465 din 10 noiembrie 2009, publicată în M. Of. nr. 818/27.11.2009 (referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (4) C. proc.

pen., invocată sub aspectul imposibilității de a contesta hotărârea de declinare a competenței). Ipoteza contrară, în opinia curții de apel, ar da posibilitatea oricărui justițiabil să invoce în orice cauză excepții de neconstituționalitate a oricăror dispoziții legale, care nu sunt aplicabile în respectivul litigiu, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului la adoptarea Legii nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Împotriva acestei încheieri a curții de apel, N.S.L. a declarat prezentul recurs. Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta. Prealabil examinării prezentului recurs, Înalta Curte constată următoarele: 1 - prin Încheierea din 07 iunie 2010, Tribunalul Timiș, secția penală, având pe rol o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen., a făcut aplicarea art. 278 1 alin. (8) lit. c) din C. proc. pen.; 2 - această încheiere nu este supusă recursului separat, ci este supusă căii de atac odată cu fondul (odată cu sentința ce se va pronunța) în condițiile, după caz, ale art. 361 alin. (2) - (3) sau ale art. 385 1 alin. (2) - (3) C. proc. pen. În consecință, nu este întemeiată opinia intimatului N.S.L.

în sensul că respectiva încheiere nu ar fi supusă niciunui control judiciar; 3 - Împotriva încheierii din 07 iunie 2010 a Tribunalului Timiș, intimatul a formulat recurs la Curtea de Apel Timișoara, în condițiile în care legea nu prevede recurarea separată a respectivei încheieri; 4 - excepția a fost ridicată în fața Curții de Apel Timișoara, în recursul contra încheierii din 07 iunie 2010 a Tribunalului Timiș, aceasta fiind respinsă ca inadmisibilă de către Curtea de Apel Timișoara, prin încheierea din 7 iunie 2010; 5 - prezentul recurs este formulat împotriva încheierii din 07 iulie 2010 a Curții de Apel Timișoara.

Revenind la examinarea pe fond a prezentului recurs, Înalta Curte reține următoarele: În vederea asigurării supremației Legii fundamentale asupra tuturor actelor normative, Constituția României a prevăzut un mecanism juridic prin care părțile unui proces au posibilitatea supunerii examinării la Curtea Constituțională a unor dispoziții legale care au legătură cu soluționarea cauzei. Sesizarea celei mai înalte autorități de contencios constituțional, de altfel unica cu această competență, se face însă numai în condițiile prevăzute de art. 146 din Constituție și, respectiv, art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată și completată.

Astfel, pe de o parte, regimul juridic al "excepției de neconstituționalitate" este diferit de regimul excepțiilor de procedură, de drept comun, nefiind posibilă sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea unor excepții de procedură de drept comun ori pentru interpretarea legii, toate acestea fiind de competența instanțelor de drept comun (instanțe de fond și instanțe de control judiciar) - în acest sens, Dec. nr. 864/2007, nr. 20/2005, nr. 788/2006. Pe de altă parte, este necesară o minimă justificare a pretinselor contradicții între textul legii și textul Constituției, în lipsa acesteia demersul sesizării Curții Constituționale putând căpăta aspect formal. Această ultimă condiție se degajă chiar din textul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 care menționează că sesizarea se face printr-o încheiere care cuprinde: - punctele de vedere ale părților, însoțite de dovezile depuse de părți; - opinia instanței asupra excepției.

În mod constat, Curtea Constituțională a menționat că nu i se poate solicita adoptarea unei noi soluții legislative (Dec. nr. 99/2007) și că instanța de judecată are un rol de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicate de părți, având obligația de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerințele legii (Dec. nr. 1043/2007). Mai mult, în considerentele Deciziei nr. 1043/2007, (M.Of. nr. 813/28.11.2007), care face trimitere și la Decizia nr. 607/2005, Curtea Constituțională menționează, în legătură cu efectul juridic al deciziilor prin care s-a constatat că anumite dispoziții sunt constituționale, că ".. prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 (N.I3.

actualul art. 23 alin. (6)) sunt norme de procedură pe care instanța care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice, în vederea selectării doar a acelor excepții care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepției de neconstituționalitate de către instanța judecătorească, ci doar pronunțarea, în situațiile date, asupra oportunității sesizării Curții Constituționale". Înalta Curte, în acord cu Curtea de Apel Timișoara, constată că cererea de trimitere a dosarului la Curtea Constituțională nu vizează, în realitate, aspecte de neconstituționalitate, ci aspecte de tehnică legislativă, precum și aspecte de interpretare și aplicare a unui text C. proc.

pen., solicitându-se acestei autorități de contencios administrativ o intervenție de natură legislativă asupra textului legii. Față de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul art. 385 15 pct. l lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul intimatului. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.S.L. împotriva Încheierii din 7 iulie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 8184.2/30/2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei ele 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 iulie 2010.