ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5224/2010

Obiectul acțiunii. Prin încheierea de ședință din data de 17 ianuarie 2010, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a sesizat, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/ 2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 1231/1996, invocată de reclamantul S.D.S., în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor, în cauza având ca obiect contestație întemeiată pe Legea nr. 10/2001. În cauză, a fost introdus emitentul actului Guvernul României, în calitate de pârât.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării excepției de nelegalitate. În motivarea excepției de nelegalitate, reclamantul a arătat că H.G. nr. 1231/1996 prin care bunurile imobile proprietatea autoarei reclamantului au trecut în proprietate publică a statului și în administrarea Ministerului Administrației și Internelor, reprezintă o a doua naționalizare și se încalcă prevederile art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 135 și 41 din Constituția României.

Apărările formulate de pârâtul Guvernul României. Prin întâmpinarea depusă la dosar, Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, întrucât dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile actelor administrative emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004. Pe fondul excepției a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 2079 din 30 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată de S.D.S., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor și Guvernul României.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: 5.1. Actul administrativ vizat de excepția de nelegalitate, respectiv H.G. nr. 1231/1996 este unul unilateral cu caracter individual, având în vedere efectele născute de acesta, anume transmiterea unui bun determinat în proprietatea statului și administrarea Ministerului Administrației și Internelor. 5.2. Deși Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate a art. 4 din Legea nr. 554/2004, invocate după modificările aduse prin Legea nr. 262/2007, apreciind că textul de lege este în acord cu principiul stabilității raporturilor juridice, nu se poate omite împrejurarea că judecătorul național este chemat în mod direct și nemijlocit să facă efective drepturile și libertățile consacrate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale, așa cum au fost interpretate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. 5.3. Din perspectiva raportului dintre dreptul internațional și dreptul intern reglementat de dispozițiile art. 20 din Constituția României, prima instanță a constatat că interpretarea exclusiv literală a art. 4 din Legea nr. 554/2004, în sensul că procedura excepției de nelegalitate ar fi aplicabilă și actelor administrative individuale anterioare intrării în vigoare a acesteia, ar contraveni principiului securității raporturilor juridice. 5.4. Prin consecințele juridice pe care le produce, posibilitatea invocării excepției de nelegalitate fără limită în timp în ceea ce privește actele administrative individuale emise anterior Legii nr. 554/2004 intră în coliziune cu principiul mai sus enunțat – componentă a preeminenței dreptului, situație ce impune aplicarea cu prioritate a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Recursul formulat de reclamantul S.D.S. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 6.1. Dispozițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificate și completate, au fost interpretate în mod greșit, contrar practicii constante a instanțelor de contencios administrativ. 6.2. Din economia textului rezultă că excepția de nelegalitate poate fi invocată oricând în cadrul unui proces, este un mijloc de apărare și nu o acțiune în contencios administrativ în sensul art. 8 din Legea nr. 554/2004. 6.3. Excepția de nelegalitate vizează atât actele administrative cu caracter normativ, cât și cele cu caracter individual, iar dispozițiile din legislația internă nu contravin celor din legislația europeană. 6.4. În cauză, în mod greșit nu s-au luat în considerare expunerea de motive la Legea nr. 262/2007 care clarifică orice ambiguități de interpretare a dispozițiilor art. 4 și nici Deciziile nr. 425 și 426 din 10 aprilie 2008 ale Curții Constituționale prin care s-a hotărât că prevederile analizate sunt constituționale.

Întâmpinarea formulată de pârâții Guvernul României și Ministerul Administrației și Internelor. Intimații-pârâți solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că, deși prin Deciziile nr. 425 și 426, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt constituționale, judecătorului național îi revine rolul de a aprecia cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, precum și cu privire la compatibilitatea în concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitare, în sensul art. 148 alin. (2) din Constituție. Astfel, dispozițiile analizate, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, contravin dreptului la un proces echitabil, prin prisma atingerii aduse principiului securității și dreptului la justiție garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 1.1. Argumentele aduse atât de judecătorul fondului în motivarea inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată, cât și de intimații-pârâți, prin întâmpinările formulate, sunt pertinente și vor fi însușite de prezenta instanță, învestită cu soluționarea unei căi extraordinare de atac, recursul. 1.2. Actul administrativ atacat cu excepția de nelegalitate este în mod cert un act administrativ cu caracter individual, deoarece se adresează unor subiecte de drept individualizate. 1.3. Opțiunea făcută de judecătorul fondului prin admiterea excepției de inadmisibilitate nu este o opțiune singulară în jurisprudența română. 1.4. Însă din anul 2008, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a realizat unificarea practicii în ceea ce privește posibilitatea de a se invoca excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior Legii nr. 554/2004. 1.5. După cum se poate observa, soluția plenului secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 26 mai 2008 este ulterioară pronunțării celor două decizii ale Curții Constituționale, de care face vorbire recurentul, nr. 425, 426 din 10 aprilie 2008. La adoptarea soluției de principiu, Înalta Curte a avut în vedere deciziile Curții Constituționale, dar și prevederile constituționale care permit judecătorului național, independent de hotărârile Curții Constituționale, să acorde prioritate dispozițiilor referitoare la drepturile fundamentale ale omului, precum și prevederilor dreptului comunitar [art. 20 alin. (2), art. 148 din Constituția României, republicată]. 1.6. În acest scop, jurisprudența europeană și comunitară este obligatorie și poate fi invocată în cuprinsul unei hotărâri judecătorești naționale. 1.7. Principiul neretroactivității legii și dreptul la un proces echitabil, prin componentele și securitatea juridică s-au constatat a fi încălcate de prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 datorită posibilității de a se invoca excepția de nelegalitate și în privința actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior Legii nr. 554/2004. 1.

Deși admiterea unei excepții de nelegalitate nu are ca efect anularea actului administrativ, ci doar înlăturarea acestuia din litigiul în care a fost invocată excepția, prin consecințele produse în acest din urmă litigiu, se aduce atingere principiului securității raporturilor juridice, în cazul în care actul administrativ a fost emis anterior Legii nr. 554/2004, act normativ ce a consacrat, prin art. 4, posibilitatea invocării excepției. 2. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.