ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3740/2010

Asupra recursului penal de față, constată: Prin Sentința penală nr. 5/MF din 24 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Argeș - complet specializat de minori penal, în Dosarul nr. 2284/109/2009, s-a dispus, în baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. condamnarea inculpatului V.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. A fost menținută starea de arest și dedusă prevenția de la 26 martie 2009 la zi. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 70.000 RON cu titlu de daune morale către partea vătămată G.I.M.

S-a constatat că S.P. Pitești nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: În data de 25 martie 2009, partea vătămată G.I.M., în vârstă de 12 ani, se afla în vizită la mătușa sa, în comuna M., județul Argeș. În timp ce se juca cu alți copii în fața porții, minora a fost acostată de inculpatul V.G. care i-a propus să-l însoțească la târgul duminical dintr-o localitate învecinată, deplasarea urmând a fi făcută cu o mașină condusă de martorul G.D. Invitația a fost acceptată în condițiile în care partea vătămată îl cunoștea de mai mult timp pe inculpat și nu a prevăzut că i s-ar putea întâmpla ceva rău.

Autoturismul a fost condus de martor aproape 1 km, după care, la solicitarea inculpatului V.G., acesta a oprit pe câmp, într-un loc izolat, în apropierea albiei râului D. Pe traseul parcurs până la locul izolat, inculpatul V.G. a afirmat că minora ar fi întreținut raporturi sexuale cu alți bărbați, propunându-i să facă cu el același lucru, fiind însă refuzat. Când au ajuns pe câmp, inculpatul, împotriva voinței victimei, a întreținut cu aceasta un raport sexual oral. În timpul raportului sexual, partea vătămată l-a zgâriat pe inculpat cu dinții, încercând să scape, însă, fără rezultat. Din actele medicale depuse la dosarul cauzei rezultă că inculpatul prezenta la nivelul șanțului balano prepuțial o eroziune de aproximativ 0,2/0,2 cm.

După consumarea actului sexual, inculpatul s-a întors la mașină, spunându-le martorilor G.I. și G.D. că a făcut sex cu victima. Se reține, de asemenea, că imediat după ce a coborât din mașină, victima a fugit, sub pretextul satisfacerii necesităților fiziologice, ceea ce a întărit convingerea celor doi martori că a fost abuzată sexual. Totodată, inculpatul le-a cerut celor doi martori să plece în urmărirea minorei pentru a preîntâmpina sosirea organelor de poliție. Victima a reușit să se refugieze în gospodăria martorei P.M., fiind însă trasă de inculpat până la poartă, atrăgându-i atenția să nu declare nimănui ceea ce i s-a întâmplat. Inculpatul s-a îndreptat spre punctul V. unde era așteptat de cei doi martori, fiind depistați de organele de poliție, anunțate de martorul M.P.

Inițial, partea vătămată nu a sesizat organele judiciare însă după plecarea inculpatului și a martorilor de la sediul poliției, minora a declarat acestora ce s-a întâmplat. În raport de starea de fapt reținută și de probele administrate, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului realizează elementele constitutive ale infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul V.G., solicitând desființarea acesteia și reducerea pedepsei. Prin Decizia penală nr. 69/A/MF din 9 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 2284/109/2003, s-a dispus respingerea apelului, ca nefondat.

S-a menținut starea de arest și s-a dedus detenția provizorie la zi. A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul V.G., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 și 17 C. proc. pen. A solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol în tentativă la viol. În subsidiar, a cerut reducerea pedepsei. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Din probele administrate în cauză, se reține că, la data de 25 martie 2009, inculpatul V.G.

a întreținut un raport sexual oral cu victima, prin constrângere. Înalta Curte are în vedere pe de o parte, declarațiile victimei din care rezultă că împotriva voinței sale, inculpatul a dus-o pe câmp, într-un loc izolat unde, prin constrângere, a întreținut un raport sexual oral. Pentru a încerca să scape - fără să reușească - partea vătămată l-a zgâriat pe inculpat în zona organelor genitale, împrejurare confirmată prin raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză, prin care s-a stabilit că inculpatul prezenta la nivelul șanțului balano prepuțial o leziune de aproximativ 0,2/0,2 cm. Pe de altă parte, concluzia că inculpatul a întreținut cu victima un raport sexual complet rezultă și din declarațiile martorilor G.I.

și G.D., în fața cărora inculpatul a afirmat că a făcut sex oral cu minora. În fine, relevante sunt și declarațiile martorei P.M. în gospodăria căreia se refugiase partea vătămată cerând ajutor. Probele testimoniale și actele medicale depuse la dosarul cauzei se impun a fi corelate cu celelalte probe administrate, cu referire la procesul-verbal de conducere în teren și declarațiile martorilor asistenți, probatoriul care confirmă, fără dubiu, că inculpatul a întreținut un act sexual complet cu minora. Ca atare, critica invocată de recurentul inculpat în sensul schimbării încadrării juridice a faptei nu este fondată, fiind realizată în întregime activitatea infracțională. Nefondată se privește și critica referitoare la greșita individualizare a pedepsei.

Fapta comisă de inculpat prezintă o gravitate deosebită ceea ce impune și o sancțiune corespunzătoare. Inculpatul a profitat de pe o parte, de vârsta victimei - care avea 12 ani la data comiterii faptei - iar, pe de altă parte, de faptul că minora îl cunoștea, acceptând invitația ce i-a fost adresată, fără să prevadă niciun moment intenția criminală a inculpatului. Pentru a realiza actul sexual cu minora, inculpatul s-a retras într-un loc izolat, cerându-i martorului G.D. să oprească mașina, iar după ce fapta a fost comisă, i-a cerut martorului să încerce să o găsească pe minoră, aceasta fugind spre locuința martorei P.M.

O relevanță deosebită, sub aspectul gravității faptei, o reprezintă consecințele produse asupra dezvoltării psihice a minorei - care a fost internată, instituindu-se măsura plasamentului în regim de urgență la Centrul de Evaluare și Primire în Regim de Urgență Pitești - lezarea demnității sale, crearea unui sentiment de umilință, cu repercusiuni îndelungate în timp. În fine, nu poate fi omisă nici atitudinea procesuală a inculpatului care a negat întreținerea unui act sexual complet, acreditând ideea - contrar probelor - că fapta sa ar fi rămas în forma tentativei. Aceste elemente nu permit coborârea pedepsei sub limita stabilită de instanța de fond astfel că nici cea de-a doua critică invocată de recurentul inculpat nu poate fi acceptată.

Având în vedere considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva Deciziei penale nr. 69/A/MF din 9 iulie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 381 C. proc. pen. va deduce, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 26 martie 2009 la zi. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva Deciziei penale nr. 69/A/MF din 9 iulie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 26 martie 2009 la 25 octombrie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie 2010. Procesat de GGC - CT