ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3740/2010

Asupra recursului

penal de față, constată:

Prin Sentința penală nr. 5/MF din 24 martie

2010 pronunțată de Tribunalul Argeș - complet specializat de minori penal, în

Dosarul nr. 2284/109/2009, s-a dispus, în baza art. 197 alin. (1) și (3) C.

pen. condamnarea inculpatului V.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și e) C. pen.

I-au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. în

condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A fost menținută

starea de arest și dedusă prevenția de la 26 martie 2009 la zi.

A fost obligat

inculpatul la plata sumei de 70.000 RON cu titlu de daune morale către partea

vătămată G.I.M.

S-a constatat că S.P.

Pitești nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

A fost obligat

inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În data de 25 martie

2009, partea vătămată G.I.M., în vârstă de 12 ani, se afla în vizită la mătușa

sa, în comuna M., județul Argeș. În timp ce se juca cu alți copii în fața

porții, minora a fost acostată de inculpatul V.G. care i-a propus să-l

însoțească la târgul duminical dintr-o localitate învecinată, deplasarea urmând

a fi făcută cu o mașină condusă de martorul G.D.

Invitația a fost

acceptată în condițiile în care partea vătămată îl cunoștea de mai mult timp pe

inculpat și nu a prevăzut că i s-ar putea întâmpla ceva rău.

Autoturismul a fost

condus de martor aproape 1 km, după care, la solicitarea inculpatului V.G.,

acesta a oprit pe câmp, într-un loc izolat, în apropierea albiei râului D.

Pe traseul parcurs

până la locul izolat, inculpatul V.G. a afirmat că minora ar fi întreținut

raporturi sexuale cu alți bărbați, propunându-i să facă cu el același lucru,

fiind însă refuzat.

Când au ajuns pe

câmp, inculpatul, împotriva voinței victimei, a întreținut cu aceasta un raport

sexual oral. În timpul raportului sexual, partea vătămată l-a zgâriat pe

inculpat cu dinții, încercând să scape, însă, fără rezultat.

Din actele medicale

depuse la dosarul cauzei rezultă că inculpatul prezenta la nivelul șanțului

balano prepuțial o eroziune de aproximativ 0,2/0,2 cm.

După consumarea

actului sexual, inculpatul s-a întors la mașină, spunându-le martorilor G.I. și

G.D. că a făcut sex cu victima.

Se reține, de asemenea,

că imediat după ce a coborât din mașină, victima a fugit, sub pretextul

satisfacerii necesităților fiziologice, ceea ce a întărit convingerea celor doi

martori că a fost abuzată sexual.

Totodată, inculpatul

le-a cerut celor doi martori să plece în urmărirea minorei pentru a

preîntâmpina sosirea organelor de poliție.

Victima a reușit să

se refugieze în gospodăria martorei P.M., fiind însă trasă de inculpat până la

poartă, atrăgându-i atenția să nu declare nimănui ceea ce i s-a întâmplat.

Inculpatul s-a îndreptat spre punctul V. unde era așteptat de cei doi martori,

fiind depistați de organele de poliție, anunțate de martorul M.P.

Inițial, partea

vătămată nu a sesizat organele judiciare însă după plecarea inculpatului și a

martorilor de la sediul poliției, minora a declarat acestora ce s-a întâmplat.

În raport de starea

de fapt reținută și de probele administrate, instanța de fond a reținut că

fapta inculpatului realizează elementele constitutive ale infracțiunii de viol

prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

Împotriva sentinței a

declarat apel inculpatul V.G., solicitând desființarea acesteia și reducerea

pedepsei.

Prin Decizia penală

nr. 69/A/MF din 9 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 2284/109/2003,

s-a dispus respingerea apelului, ca nefondat.

S-a menținut starea

de arest și s-a dedus detenția provizorie la zi.

A fost obligat

inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva ambelor

hotărâri a declarat recurs inculpatul V.G., invocând cazul de casare prevăzut

de art. 385 pct. 14 și 17 C. proc. pen.

A solicitat

schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol în tentativă

la viol.

În subsidiar, a cerut

reducerea pedepsei.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât

și din oficiu, conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta

este nefondat pentru următoarele considerente:

Din probele

administrate în cauză, se reține că, la data de 25 martie 2009, inculpatul V.G.

a întreținut un raport sexual oral cu victima, prin constrângere.

Înalta Curte are în

vedere pe de o parte, declarațiile victimei din care rezultă că împotriva

voinței sale, inculpatul a dus-o pe câmp, într-un loc izolat unde, prin

constrângere, a întreținut un raport sexual oral. Pentru a încerca să scape -

fără să reușească - partea vătămată l-a zgâriat pe inculpat în zona organelor

genitale, împrejurare confirmată prin raportul de constatare medico-legală întocmit

în cauză, prin care s-a stabilit că inculpatul prezenta la nivelul șanțului

balano prepuțial o leziune de aproximativ 0,2/0,2 cm.

Pe de altă parte,

concluzia că inculpatul a întreținut cu victima un raport sexual complet

rezultă și din declarațiile martorilor G.I. și G.D., în fața cărora inculpatul

a afirmat că a făcut sex oral cu minora.

În fine, relevante

sunt și declarațiile martorei P.M. în gospodăria căreia se refugiase partea

vătămată cerând ajutor.

Probele testimoniale

și actele medicale depuse la dosarul cauzei se impun a fi corelate cu celelalte

probe administrate, cu referire la procesul-verbal de conducere în teren și

declarațiile martorilor asistenți, probatoriul care confirmă, fără dubiu, că

inculpatul a întreținut un act sexual complet cu minora.

Ca atare, critica

invocată de recurentul inculpat în sensul schimbării încadrării juridice a

faptei nu este fondată, fiind realizată în întregime activitatea infracțională.

Nefondată se privește

și critica referitoare la greșita individualizare a pedepsei.

Fapta comisă de

inculpat prezintă o gravitate deosebită ceea ce impune și o sancțiune

corespunzătoare.

Inculpatul a profitat

de pe o parte, de vârsta victimei - care avea 12 ani la data comiterii faptei -

iar, pe de altă parte, de faptul că minora îl cunoștea, acceptând invitația ce

i-a fost adresată, fără să prevadă niciun moment intenția criminală a

inculpatului. Pentru a realiza actul sexual cu minora, inculpatul s-a retras

într-un loc izolat, cerându-i martorului G.D. să oprească mașina, iar după ce

fapta a fost comisă, i-a cerut martorului să încerce să o găsească pe minoră,

aceasta fugind spre locuința martorei P.M.

O relevanță

deosebită, sub aspectul gravității faptei, o reprezintă consecințele produse

asupra dezvoltării psihice a minorei - care a fost internată, instituindu-se

măsura plasamentului în regim de urgență la Centrul de Evaluare și Primire în

Regim de Urgență Pitești - lezarea demnității sale, crearea unui sentiment de

umilință, cu repercusiuni îndelungate în timp.

În fine, nu poate fi

omisă nici atitudinea procesuală a inculpatului care a negat întreținerea unui

act sexual complet, acreditând ideea - contrar probelor - că fapta sa ar fi

rămas în forma tentativei.

Aceste elemente nu

permit coborârea pedepsei sub limita stabilită de instanța de fond astfel că

nici cea de-a doua critică invocată de recurentul inculpat nu poate fi

acceptată.

Având în vedere

considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.G. împotriva Deciziei penale nr. 69/A/MF din 9 iulie

2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 381 C.

proc. pen. va deduce, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de

la 26 martie 2009 la zi.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva Deciziei penale nr.

69/A/MF din 9 iulie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 26 martie

2009 la 25 octombrie 2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 octombrie 2010.

Procesat

de GGC - CT