ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3302/2012

Asupra

recursului de față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 319 din 7 noiembrie 2011

pronunțată de Judecătoria Beiuș, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a)

C. proc. pen. s-a respins plângerea formulată de către contestatorul H.G.A.,

împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș nr. 558/P/2011

din 12 septembrie 2011, confirmată de primul procuror de la același parchet

prin rezoluția nr. 305/11.2/2011 din 6 octombrie 2011, prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimații P.F. și B.L.M., pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită art. 208 alin.

(1) - art. 209 alin. (1) C. pen., ca fiind neîntemeiată.

S-a dispus

obligarea contestatorului la plata în favoarea statului a sumei de 50

lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța, analizând plângerea

contestatorului prin

prisma celor arătate

de către acesta și probele administrate în cursul urmării penale a a

preciat

că soluția procurorului este corectă pentru că în cauză nu s-au făcut niciun

fel de dovezi în sensul că cei doi intimați ar fi săvârșit vreo faptă de furt

în dauna contestatorului.

Astfel, în raport cu toate probele administrate s-a

apreciat că plângerea contestatorului H.G.A. este neîntemeiată și ca o

consecință, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a

respins ca nefondată plângerea contestatorului formulată împotriva rezoluției

Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș nr. 558/P/2011 din 12 septembrie

2011, confirmată de primul procuror de la același parchet prin rezoluția nr. 305/11.2/2011

din 6 octombrie 2011, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimații P.F. și B.L.M., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat,

prevăzută și pedepsită art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) C. pen., ca

fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs H.G. criticând-o

ca nelegală și netemeinică.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 324/R

din 20 martie 2012, a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul H.G.A.,

împotriva sentinței penale nr. 319 din 7 noiembrie 2011 pronunțată de

Judecătoria Beiuș și a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat, motivat de faptul că, potrivit articolului 278

1

alin. (10) C. proc. pen. modificat prin Legea nr. 202/2010, hotărârea

judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă, nefiind supusă

niciunei căi de atac. Cum sentința atacată a fost pronunțată de către

Judecătoria Beiuș, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., este evident că recursul declarat de recurentul H.G. împotriva acesteia

este inadmisibil.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Oradea la data de 25 aprilie 2012, contestatorul H.G.A. a formulat o contestație

în anulare împotriva deciziei penale nr. 324/R din 20 martie 2012 pronunțată în

dosar nr. 2938/187/2011 al Curții de Apel Oradea.

Prin

motivele scrise, contestatorul H.G.A. a solicitat desființarea deciziei atacate

pe considerentul că fiind o persoană cu dezabilități nu a beneficiat de

asistența unui expert criminalist la domiciliul său atunci când s-au desfășurat

activități de amprentare a persoanelor suspecte de săvârșirea infracțiunii de

furt a cărei victimă a fost. A mai solicitat contestatorul că se impune

rejudecarea cauzei la Curtea de Apel Oradea de către un complet de judecată

care să fie „înțelegător" față de persoanele cu dezabilități, respectiv cu

grad de handicap.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii

formulate de contestator, Curtea de Apel Oradea a constatat că aceasta nu se

sprijină pe nici unul din cazurile expres prevăzute de art. 386 C. proc. pen.,

fiind invocate motive ce vizează starea de boală a contestatorului, ceea ce

evident, nu poate constitui temei al admiterii căii extraordinare de atac,

respectiv a unei contestații în anulare.

Raportat la aceste considerente, Curtea de Apel Oradea,

prin decizia penală nr. 512/R din 22 mai 2012, a respins, conform art. 392 și

următoarele C. proc. pen., în principiu contestația în anulare formulată de

contestatorul H.G.A., împotriva deciziei instanței de recurs și a dispus, în

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligarea contestatorul la plata sumei de

100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei penale nr. 512/R din 22 mai 2012 a

Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat recurs

contestatorul H.G.

Examinând cauza în raport cu motivele re recurs

invocate de contestator dar și din oficiu, înalta Curte constată că recursul

declarat este inadmisibil.

Potrivit modificărilor operate prin Legea nr. 202/2010,

nu pot fi atacate cu recurs:

1) deciziile instanței de recurs;

2) deciziile prin care se soluționează o contestație în

anulare formulată împotriva unei decizii pronunțată în recurs.

Cum contestatorul H.G. a formulat recurs împotriva

deciziei penale nr. 512/R din 22 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, decizie

definitivă, prin care a fost respinsă în principiu contestația în anulare

împotriva deciziei penale nr. 324 din 20

martie

2012 a Curții de Apel Oradea, (decizie pronunțată în recurs), înalta Curte va

respinge

ca inadmisibil recursul declarat, cu obligarea contestatorului la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul H.G.

Avram împotriva deciziei penale nr. 512/R din 22 mai

2012 a Curții de Apel Oradea - secția penală și pentru cauze cu minori, în

dosar nr. 2938/187/2011*.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu

titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 16 octombrie 2012.