ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 278/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată inițial pe

rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, reclamantul G.C.C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003

București a solicitat anularea Deciziei nr. 772 din 13 mai 2011 emisă de

pârâtă,

prin care i-a

fost respinsă contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 282 din 12

septembrie 2008 emisă de Comisia Județeană Suceava pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin Decizia nr. 772 din 13 mai 2011 a Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 i-a

fost respinsă contestația împotriva Hotărârii nr. 282 din 12 septembrie 2008

adoptată de către Comisia Județeană Suceava pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003,

motivat de faptul că nu s-a făcut dovada refugiului autorilor G.L. și G.N. și

nu s-au depus certificatul de moștenitor de pe urma defunctului G.V.V. sau

actele de stare civilă pentru moștenitorii acestuia, fiind astfel încălcate

dispozițiile art. 2 alin. (1), (4) și (5) din H.G.R. nr. 1120/2006 privind

Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 privind acordarea de

despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a

acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și

Ținutul Herța.

Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.

290/2003 a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind

nefondată și menținerea Hotărârii nr. 222/2008 ca legală și temeinică.

2.

Hotărârea Tribunalului Suceava

- secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 4963 din 8

septembrie 2011, Tribunalul Suceava a admis excepția necompetenței materiale și

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Suceava.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul Suceava a reținut în esență, că hotărârea

contestată de reclamant a fost emisă de Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților - serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003,

instituție publică centrală, motiv pentru care competența în primă instanță

revine Curții de Apel Suceava.

3.

Hotărârea Curții de Apel Suceava

- secția a II-a civilă, contencios

administrativ și fiscal

Prin sentința nr.

343 din 27 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă,

complet specializat contencios administrativ și, constatând ivit conflictul de

competență, a sesizat înalta Curte de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului de competență.

Pentru a

pronunța această hotărâre Curtea de apel a reținut, în esență, că potrivit art.

8 alin. (5) și (6) din Legea nr. 290/2003, ce reprezintă norma cu caracter

special, derogatoriu de la dreptul comun în materie, competența exclusivă în ce

privește aceste plângeri aparține secției de contencios administrativ a

tribunalului.

Constatându-se ivirea conflictului

negativ de competență, dosarul a fost înaintat înaltei Curți de Casație și

Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea

regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.

II.

Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 20, 21

și 22 C.

proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de

competență în raport cu

obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Conflictul de

competență ivit între Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios

administrativ și fiscal și Curtea de Apel Suceava - secția a Ii-a civilă,

contencios administrativ și fiscal se va rezolva în sensul stabilirii

competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamantul G.C.C., în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, în

favoarea Tribunalului Suceava,

pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte constată că, pentru

corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante

prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003.

Conform alin. (3) al articolului

anterior indicat, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul

nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București,

pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților – serviciul pentru aplicarea Legii nr.

290/2003.

În plus, alin. (4) al aceluiași

articol prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților - serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003

va analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin decizie

motivată a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr.

290/2003.

Alin. (5) din articolul în discuție

precizează că hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în

condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările

ulterioare.

Totodată, conform alin. (6) al

articolului mai sus individualizat, hotărârile pronunțate de tribunal sunt

supuse căilor de atac prevăzute de lege.

De asemenea, art. 17 alin. (6) din

H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.

290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, menționează faptul că deciziile

vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor

legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția

de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază

solicitantul.

Din interpretarea tuturor acestor

texte normative rezultă faptul că actele administrative emise de Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot

fi contestate la instanța de contencios administrativ, fiind vorba de o

competență exclusivă a tribunalului.

Nu există nici

o îndoială că, întotdeauna, competența materială a instanței de judecată este

reglementată de norme imperative.

În litigiul de față suntem în prezența

unei acțiuni privind acordarea unor despăgubiri reactualizate, având drept

temei juridic Legea nr. 290/2003.

Un argument în

plus, în sensul celor reținute îl reprezintă și faptul că la data de 23

noiembrie 2009, în ședința plenului judecătorilor Secției contencios

administrativ și fiscal a fost adoptată următoarea soluție de principiu pentru

unificarea practicii:

- „acțiunile având ca obiect obligarea

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata despăgubirilor

acordate prin hotărârea Comisiei județene de aplicare a Legii nr. 290/2003 sunt

de competența Tribunalului - secția contencios administrativ și fiscal".

Soluția adoptată a fost luată în

vederea interpretării și aplicării unitare a legislației în materia contenciosului

administrativ, de care instanța este datoare să țină seamă, în considerarea

dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, a principiului securității raporturilor juridice și a

jurisprudenței C.E.D.O. care a statuat în mod constant că rolul jurisdicției

supreme este acela de a stabili o interpretare de urmat a dispozițiilor legale,

prin înlăturarea divergențelor de jurisprudență (C.E.D.O., Hotărârea din 6

decembrie 2007 în cazul Beian împotriva României (nr. 1), § 39-40).

În consecință, pentru considerentele

arătate, înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze pricina,

în primă instanță, este Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind pe reclamantul G.C.C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților - serviciul pentru Aplicarea Legii nr.

290/2003, în favoarea Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

20 ianuarie 2012.