ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.12.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4196/2011

HOTĂRÂRE
08.12.2011
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4196/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Vrancea,

prin Sentința penală nr. 136 din 7 iulie 2010, în baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul G.G. (fiul

lui M. și I., administrator la SC G.C. SRL Focșani, fără antecedente penale),

pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și

(5) C. pen.

Pentru a pronunța

sentința, instanța a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 1648/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Tribunalului Vrancea, inculpatul G.G. a fost trimis în

judecată pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen., reținându-se, în esență, că l-ar fi indus în eroare pe

E.V., la 7 februarie 2008, cu prilejul încheierii contractului de

vânzare-cumpărare din 11 februarie 2008 de către notarul public R.I.C., în

sensul că la 7 februarie 2008 ar fi emis ordinul de plată pentru suma de

1.353.423 RON în favoarea părții civile SC V. SRL Focșani, sumă consemnată în

cifre și în litere, dar pe care anterior prezentării la O.B. - Sucursala Focșani,

ar fi modificat-o (în loc de 1.353.423 RON a trecut 1.353,423 RON), astfel

încercând să obțină girul plății, respectiv semnătura și ștampila băncii, după

aceasta l-a prezentat părții civile și notarului public în vederea confirmării

plății și determinării vânzătorului să semneze, în realitate virând 1.353,42

RON, cu consecința, deci, a unei pagube în patrimoniul vânzătorului de

Cercetarea

judecătorească a reținut că inculpatul, în anul 2007, pentru a-și dezvolta

afacerile și în domeniul zootehnic, scop pentru care angajase mai multe

persoane, printre care și pe C.V., anterior acesta lucrând la una din fermele

societății administrată de E.V., a aflat că cel din urmă vinde o fermă în

localitatea P. aparținând comunei G. din județul Vrancea.

Hotărându-se să

achiziționeze acea fermă, inculpatul s-a adresat unei societăți de vânzări

imobiliare, de aici a aflat intenția lui E.V. și prin intermediul acelei

societăți, cei doi s-au cunoscut.

După tatonări

succesive, la 27 iulie 2007, între cei doi s-a încheiat un antecontract de

vânzare-cumpărare având ca obiect "Ferma P.", prețul convenit fiind

2.350.000 euro. Din acest preț, la datele de 27 iulie 2007, 29 august 2007, 7

februarie 2008, inculpatul a achitat 94.122 RON (30.000 euro), 974.820 RON (300.000

euro), 1.353.423 RON (370.000 euro) pentru diferență (1.650.000 euro), cei doi

au convenit achitarea prin credit bancar.

Privind suma achitată

la 7 februarie 2008, se reține că inculpatul a completat două ordine de plată

sub același număr, unul cu suma de 1.353.423 RON - consemnată în cifre și în

litere, și al doilea, pentru suma de 1.353,423 RON, de asemenea cu ambele

consemnări.

Martorul M.F.,

lucrător bancar la O.B. - Sucursala Focșani, a confirmat operarea

instrumentului de plată în suma consemnată în litere, deci nu s-a operat un

singur ordin de plată pe care inculpatul să-l fi modificat prin inserarea

virgulei în cuprinsul sumei în cifre.

Motivul real pentru

care s-au completat două ordine de plată cu același număr, la aceeași dată (7

februarie 2008) a fost că E.V. ceruse ca ultima tranșă din avans (cei 370.000

euro) să-i fie achitată astfel încât aceasta să nu apară în actele contabile,

dar, procedând astfel, era impediment în a obține credit pentru 1.650.000 euro,

fiind necesar a se dovedi, către bancă, că ultima tranșă era achitată către

vânzător, respectiv firma administrată de E.V. La propunerea aceluiași, ordinul

de plată pentru 1.353,423 RON urma a fi folosit la O.B., iar al doilea, pentru

a fi prezentat la E.B.R. în ideea dovezii achitării avansului.

La 11 februarie 2008,

pentru a fi definitivă vânzarea, inculpatul și E.V. s-au prezentat la sediul

din București al băncii amintite, aici, în prezența reprezentanților băncii și

a notarului public, inculpatului cerându-i-se să dovedească achitarea

întregului avans (700.000 euro). Imediat, E.V. a telefonat la SC E. SRL

administrată de el, de aici trimițându-i-se, prin fax, copiile ordinelor de

plată, inclusiv cel care conținea suma de 1.353.423 RON, sens în care exista la

dosar nota explicativă, depoziția martorei I.C., director adjunct al băncii,

aceasta susținând "am fost convinsă de domnul E.V., că a primit

banii" depoziția notarului public care a arătat că "E.V. a telefonat

pentru a i se trimite OP-urile prin fax".

Ca atare, s-a

constatat că la 11 februarie 2008, E.V. cunoștea că inculpatul îi achitase suma

de 1.353,423 RON și nu 1.353.423 RON.

S-a mai stabilit că

la 26 februarie 2008, E.V. s-a prezentat la același notar public - R.I.C. și a

cerut rectificarea contractului, cerere ce nu avea nici o legătură cu vreo

neîncasare de preț sau cu neîndeplinirea obligațiilor legale de către notar, a

avizat înscrierea clauzei conform căreia prezenta "declarație ține cont de

chitanță descărcătoare de încasare integrală a prețului".

Totodată, martora

B.D., angajată a băncii E. a declarat că după 4 luni de la data de 7 februarie

2008, atunci când s-a efectuat verificarea operațiunilor bancare, E.V. a

recunoscut că și-a încasat integral suma de la SC G.C. SRL administrată de G.G.

De asemenea, în 28

februarie 2008, SC V. SRL administrată de E.V. a emis factura fiscală pentru

suma de 7.418.822,38 RON ce reprezenta prețul fermei P., și ca atare, acest

moment constituie încă o dovadă că prețul s-a încasat în întregime.

Din probatoriul

administrat, s-a mai reținut că E.V. a formulat plângere penală susținând că a

fost înșelat, după un interval de 6 luni, la acel moment societatea sa

aflându-se în procedura controlului efectuat de organe financiare.

Împotriva sentinței,

au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și SC V. SRL,

aflată în procedura insolvenței, reprezentată de Cabinetul individual de

insolvență Ț.A., administrator judiciar.

Parchetul a criticat

sentința pentru greșita achitare a inculpatului și pentru nepronunțarea cu

privire la măsura sechestrului asigurător instituit încă de la urmărirea

penală.

Apelul SC V. SRL nu a

fost motivat în scris și nici oral, la termenul de judecată 16 februarie 2011,

în instanța de apel neprezentându-se apelanta, cum de altfel, nu s-a prezentat

nici la termenele din 22 octombrie 2010, 22 noiembrie 2010, 19 ianuarie 2011.

Curtea de Apel

Galați, prin Decizia penală nr. 41/A din 16 februarie 2011, a admis apelul

formulat de parchet, a desființat în parte sentința și a dispus ridicarea

sechestrului asigurător instituit prin ordonanța nr. 869/VI 11/1/2008 din 24

octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea asupra imobilului

(construcție și teren) situat în municipiul Focșani, str. N.T., jud.Vrancea.

S-au menținut restul

dispozițiilor sentinței apelate.

Apelul declarat de SC

Împotriva deciziei

instanței de apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Galați, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct.

18 C. proc. pen., în esență susținându-se că la data autentificării

contractului de vânzare-cumpărare, inculpatul a indus în eroare pe

reprezentantul vânzătoarei, în realitate având loc o plată mai mică decât cea

înscrisă pe copia ordinului de plată din 8 februarie 2008.

În subsidiar, parchetul

a susținut că dacă se reține că inculpatul, fără a induce în eroare, a plătit

parțial, temeiul legal al achitării sale trebuie să fie art. 10 lit. b) C.

proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală).

Recursul nu este

fondat.

Potrivit art. 62 C. proc.

pen., în vederea aflării adevărului, instanța este obligată să lămurească cauza

sub toate aspectele pe bază de probe.

Art. 65 din același

cod prevede că sarcina administrării probelor revine și instanței de judecată.

Art. 66 prevede că

inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, alin. (2) al textului

înscriind că atunci când există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să

probeze lipsa lor de temeinicie.

Art. 75 C. proc. pen.

prevede că declarațiile părții vătămate, ale părții civile făcute în cursul

procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt

coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente

în cauză.

Raportând cauzei de

față dispozițiile procedural penale arătate, din verificarea lucrărilor

dosarului, se reține că la data de 11 februarie 2008, notarul public R.I.C.,

s-a deplasat la sediul E.B.R. SA, Sucursala Centrală, de față fiind B.D.M.,

I.C., reprezentate ale băncii, G.G., reprezentant al SC G.C. SRL și E.V.,

reprezentant al SC V. SRL, cu această ocazie încheindu-se contractul de

vânzare-cumpărare cu garanție imobiliară între vânzătoarea SC V. și

cumpărătoarea SC G.C. SRL, obiectul constituindu-l Ferma de vaci P., prețul

fiind de 2.350.000 euro inclusiv TVA, echivalentul a 8.487.765 RON.

La pagina x a

contractului, se menționează că prețul vânzării a fost încasat de noi,

vânzătoarea, astfel: - 94.122 RON - 30.000 euro la 27 iulie 2007 (ordin de

plată); 974.820 RON - 300.000 euro, la 29 august 2007 (ordin de plată); 1.353.423

RON, echivalent a 370.000 euro, la 7 februarie 2008 (ordin de plată).

La pagina y a

contractului, se menționează: Subsemnata vânzătoare declarăm că am încasat

integral prețul prezentei vânzări, prezenta declarație ținând loc de chitanță

descărcătoare de încasare integrală a prețului.

Contractul a fost

semnat la poziția vânzătoare, pentru SC V. SRL, de către E.V.

Ulterior datei de 11

februarie 2008, respectiv la 26 februarie 2008, E.V., personal, prin cerere

adresată aceluiași notar public, a solicitat rectificarea contractului de

vânzare-cumpărare cu garanție imobiliară, prin inserarea mențiunii: subsemnata

vânzătoare, declarăm că am încasat integral prețul prezentei vânzări, prezenta

declarație ținând loc de chitanță descărcătoare de încasare integrală a

prețului, cu conținutul: Prețul prezentei vânzări este de 2.350.000 euro,

inclusiv TVA, echivalentul a 8.487.765 RON, preț încasat de noi, vânzătoare,

astfel: suma de 94.122 RON - 30.000 euro, la 27 iulie 2007, suma de 974.820 RON

- 300.000 euro la 29 august 2007, suma de 1.353.423 RON - 370.000 euro încasată

la 7 februarie 2008, conform ordinului de plată, sume încasate în baza

Promisiunii de vânzare din 27 iulie 2007. Subsemnata vânzătoare declarăm că am

încasat integral prețul prezentei vânzări.

Ascultat ca martor de

către instanța de fond, E.V. a declarat: "Cu privire la adresa de la fila

z, arăt că semnătura este a mea, iar în ce privește ultima propoziție, atâta

vreme cât am semnat actul, cred că am citit actul respectiv". În aceeași

zi, 26 februarie 2008, notarul public a dispus, prin încheiere de rectificare,

conținutul contractului astfel cum ceruse vânzătoarea. Documentul a fost

comunicat și băncii, finanțatoare.

Referitor datei de 11

februarie 2008, când părțile au semnat contractul și acesta a fost

autentificat, inclusiv funcționarii decidenți ai băncii, B.D.M. și I.C., au

susținut, și în scris, că au fost prezentate, în copie, pe fax, expeditor SC E.

SRL Focșani - cele două ordine de plată din 7 februarie 2008 - SC E. SRL

Focșani era firma administrată de același E.V., chiar acesta recunoscând în

cuprinsul aceleiași declarații el afirmând: "Eu nu susțin că am fost

înșelat.. Nu pot să spun în ce împrejurări exemplarul 2 al ordinului de plată a

ajuns în actele contabile ale societății SC V. SRL Focșani".

Mai mult, E.V. la

data de 28 februarie 2008, a emis factura fiscală pentru Ferma P., document

semnat personal de el și care are aplicată ștampila SC V. SRL.

În declarația dată la

Tribunalul Vrancea, referindu-se la acest aspect, E.V. recunoaște: "semnătura

de pe factură îmi aparține".

Inspecția fiscală

desfășurată la SC V. SRL a constatat că ordinul de plată din 7 februarie 2008 a

fost înregistrat în evidențele contabile ale SC G.C. SRL client s, și acest

aspect confirmând încasarea sumei de 1.353.423 RON, precum și a sumei de

1.353,423 RON. Totodată, ambele ordine de plată cu din 7 februarie 2008 poartă

sigiliul băncii O.B. și semnătura operatorului bancar, martorul M.F.

De asemenea, martora

B.D.M. a declarat că la scurgerea unui interval de 4 luni de la data semnării

și autentificării contractului de vânzare-cumpărare E.V. i-a spus că a încasat

în întregime suma de la SC G.C. SRL.

Notarul public R.I.C.

ascultată ca martor în instanța de fond, la 12 aprilie 2010, a susținut

".. am verificat încasarea prețului pe declarațiile pe proprie răspundere

a celor doi, vânzător și cumpărător.. văzând că nu sunt obiecțiuni și că am

înțeles cuprinsul actului.. vânzătorul (SC V. SRL - E.V.) a prezentat niște

ordine de plată.. E.V. a dat telefon.. și s-au transmis prin fax ordinele de

plată.. s-au transmis 2 sau 3 ordine de plată.. suma era lizibilă atât în cifre

cât și în litere.. în afara declarațiilor celor două părți eu am verificat și

ordinele de plată .. nu mi s-a părut nimic în neregulă.. convingerea mea este că

prețul a fost achitat. Am văzut documentele de plată primite prin fax la

solicitarea lui E.V. Am deslușit sumele atât în cifre cât și în litere. E.V...

nu a făcut nici o discuție vis-a-vis de suma înscrisă în cifre și litere".

Ca atare, din

coroborarea întregului material probator astfel cum s-a detaliat, se reține că

la data încheierii și autentificării contractului de vânzare-cumpărare (11

februarie 2008), prezumția de nevinovăție a inculpatului în inducerea în eroare

a părții vătămate nu a fost răsturnată, astfel că achitarea sa în temeiul art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există),

este legală și temeinică.

în aceste condiții,

fiind probat că fapta nu există în materialitatea ei, motivul subsidiar de

recurs al parchetului, respectiv cel referitor la temeiul legal al achitării

inculpatului (art. 10 lit. b) C. proc. pen. -fapta nu este prevăzută de legea

penală) nu subzistă.

Pentru considerentele

expuse, decizia instanței de apel fiind legală și temeinică, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de parchet va fi respins ca

nefondat.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați

împotriva Deciziei penale nr. 41/A din 16 februarie 2011 a Curții de Apel

Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul G.G.

Onorariul parțial

pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al

inculpatului, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 decembrie 2011.

Sursă