ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față

În baza

actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele:

Prin rezoluția nr. 1097/P/2010 din 28 octombrie

2010 a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția

de Urmărire penală și Criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de intimatul D.C. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 246 și art.

264 C. pen.

În motivarea

soluției de netrimitere în judecată, s-a arătat că petenta a solicitat tragerea

la răspundere penală a magistratului pe motiv că

acesta a refuzat la data de 14 iulie 2008 să primească și să

înregistreze

cererea sa referitoare la dosarul nr. 14202/P/2008 al

Parchetului de pe

lângă Judecătoria

Timișoara, însă din actele premergătoare efectuate de

procurorul de caz,

nu a rezultat încălcarea de către intimat a atribuțiilor de serviciu.

Actele

premergătoare efectuate în cauză au relevat că prin plângerea înregistrată la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara sub nr. 14202/P/2008 petenta D.M. a

sesizat că la data de 4 decembrie 2007 B.I., asistent medical în cadrul

spitalului Județean Timiș i-a produs vătămări corporale ca urmare a

nerespectării procedurii de recoltare a probelor biologice.

Prin rezoluția

din 26 mai 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.I., sub

aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. Plângerea

formulată de petiționară în temeiul art. 278 C. proc. pen. a fost respinsă ca

neîntemeiată, prin rezoluția nr. 1347/11/2/2008 din 5 august 2008.

Din registrul

de audiență existent la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara

pe anul 2008, a rezultat că la data de 14 iulie

2008 D.M. a depus o „cerere în completare la plângerea împotriva

soluției

din dosarul nr. 14202/P/2007", mențiunile referitoare la primirea

plângerii fiind făcute de procurorul de serviciu, intimatul D.C.

Prin rezoluția

nr. 9991/4441/ll/2/2010 din 9 decembrie 2010 dată de Procurorul șef al Secției

de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, s-a dispus

respingerea,

ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petenta împotriva

rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale, apreciindu-se de către procurorul ierarhic

superior că soluția adoptată în cauză este legală și temeinică.

În motivarea

acestei rezoluții, s-a arătat că punctul de vedere exprimat de petenta nu poate

fi primit cauzei, întrucât nemulțumirea

petentei

față de soluția adoptată nu poate constitui un fapt care să atragă

o

responsabilitate penală, nefiind reținută nici o încălcare a dispozițiilor

legale.

În termenul prevăzut de art. 278

1

C.

proc. pen.,

petiționara a formulat plângere împotriva rezoluțiilor

procurorului, plângere înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, la data de 7 ianuarie 2011 sub numărul 128/1/2011.

În motivarea

plângerii, petenta a criticat rezoluțiile dispuse reiterând susținerile din

cadrul plângerii și solicitând tragerea la

răspundere

penală a magistratului, intimatul D.C. pe motiv

că acesta a refuzat la

data de 14 iulie 2008 să primească și să înregistreze cererea sa referitoare la

dosarul nr. 14202/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara

Analizând

actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de petentă, a

probelor administrate în cauză, precum și a dispozițiilor legale incidente

cauzei, Curtea reține și constată următoarele:

Verificând

rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în

conformitate cu art. 278

1

alin. (6) și (7) C. proc. pen., Curtea

constată că rezoluția nr. 1097/P/2010 din 1 noiembrie

2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția

de Urmărire Penală și Criminalistică este legală și temeinică.

Petenta D.M. a

formulat începând cu anul 2007, un număr mare de plângeri, care au format

obiectul unor dosare penale instrumentate de Parchetul de pe lângă Judecătoria

Timișoara și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

împotriva persoanelor din anturajul său, susținând în esență că acestea i-au

administrat în diverse modalități droguri. Cu referire la cauza de față,

petenta a solicitat tragerea la răspundere penală

a intimatului D.C.

, procuror în cadrul parchetului de pe lângă

Judecătoria Timișoara, pe motiv că acesta a refuzat la data de 14 iulie 2008 să

primească și să înregistreze cererea sa referitoare la dosarul nr.

14202/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Timișoara.

În cadrul

actelor premergătoare, s-a procedat la identificarea tuturor dosarelor

înregistrate ca urmare a plângerilor formulate de

petentă și a stadiului lucrărilor efectuate în aceste dosare.

Infracțiunea

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.

pen. constă în fapta funcționarului public,

care,

în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act, ori

îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare

intereselor

legale ale unei persoane.

Ca atare,

pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca funcționarul public să-și

exercite abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune -

neîndeplinirea unui act, fie printr-o acțiune - îndeplinirea defectuoasă a unui

act, care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei

persoane.

În speță,

actele premergătoare efectuate nu au relevat existența acelui minim de date

care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit infracțiunea

de abuz în serviciu, ci dimpotrivă informațiile verificate au condus la reținerea

inexistentei vreunei acțiuni

sau omisiuni

abuzive, la inexistența vreunei vătămări a intereselor legale

ale

petentei urmare directă a vreunei acțiuni sau inacțiuni abuzive de exercitare a

atribuțiilor de serviciu de către intimat cu consecința legală a

dispunerii soluției de neîncepere a urmăririi

penale.

Soluția

dispusă cu privire la săvârșirea prevăzută de art. 264 C. pen., de către

procurorul D.C., faptă sesizată, de

asemenea

de către petentă, este legală și temeinică. S-a reținut astfel că

magistratul

și-a respectat atribuțiile de serviciu și a transmis cererea petiționarei prim

procurorului Parchetului de pe lângă judecătoria Timișoara, care în această

calitate soluționase plângerea petentei împotriva măsurilor dispuse în dosarul

nr. 14202/P/2008, făcând mențiune despre înregistrarea acestei plângeri în

Registrul de Audiență

Parchetul de pe lângă

Judecătoria Timișoara pe anul 2008.

În cauza de față Înalta Curte reține totodată, că

organul de urmărire

penală a verificat temeinicia acuzațiilor formulate

de petiționară prin

prisma actelor

premergătoare pe care le-au considerat relevante pentru

soluționarea cauzei, iar pe baza acestora și-au

format convingerea că nu

se impune

trimiterea în judecată a persoanei cercetate.

Față de aceste

împrejurări, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu există temeiuri

pentru desființarea rezoluției de

neîncepere

a urmăririi penale și în consecință, va respinge ca nefondată

plângerea

formulată de petiționara D.M. împotriva rezoluției nr. 1097/P/2010 din 1

noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționara D.M. împotriva rezoluției nr. 1097/P/2010

din 1 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționara

la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie

2011.