ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin rezoluția nr. 1097/P/2010 din 28 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire penală și Criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul D.C. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen. În motivarea soluției de netrimitere în judecată, s-a arătat că petenta a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului pe motiv că acesta a refuzat la data de 14 iulie 2008 să primească și să înregistreze cererea sa referitoare la dosarul nr. 14202/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, însă din actele premergătoare efectuate de procurorul de caz, nu a rezultat încălcarea de către intimat a atribuțiilor de serviciu.

Actele premergătoare efectuate în cauză au relevat că prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara sub nr. 14202/P/2008 petenta D.M. a sesizat că la data de 4 decembrie 2007 B.I., asistent medical în cadrul spitalului Județean Timiș i-a produs vătămări corporale ca urmare a nerespectării procedurii de recoltare a probelor biologice. Prin rezoluția din 26 mai 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.I., sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. Plângerea formulată de petiționară în temeiul art. 278 C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 1347/11/2/2008 din 5 august 2008. Din registrul de audiență existent la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara pe anul 2008, a rezultat că la data de 14 iulie 2008 D.M.

a depus o „cerere în completare la plângerea împotriva soluției din dosarul nr. 14202/P/2007", mențiunile referitoare la primirea plângerii fiind făcute de procurorul de serviciu, intimatul D.C. Prin rezoluția nr. 9991/4441/ll/2/2010 din 9 decembrie 2010 dată de Procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petenta împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, apreciindu-se de către procurorul ierarhic superior că soluția adoptată în cauză este legală și temeinică. În motivarea acestei rezoluții, s-a arătat că punctul de vedere exprimat de petenta nu poate fi primit cauzei, întrucât nemulțumirea petentei față de soluția adoptată nu poate constitui un fapt care să atragă o responsabilitate penală, nefiind reținută nici o încălcare a dispozițiilor legale.

În termenul prevăzut de art. 278 1 C. proc. pen., petiționara a formulat plângere împotriva rezoluțiilor procurorului, plângere înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 7 ianuarie 2011 sub numărul 128/1/2011. În motivarea plângerii, petenta a criticat rezoluțiile dispuse reiterând susținerile din cadrul plângerii și solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului, intimatul D.C. pe motiv că acesta a refuzat la data de 14 iulie 2008 să primească și să înregistreze cererea sa referitoare la dosarul nr. 14202/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de petentă, a probelor administrate în cauză, precum și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea reține și constată următoarele: Verificând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în conformitate cu art. 278 1 alin. (6) și (7) C. proc.

pen., Curtea constată că rezoluția nr. 1097/P/2010 din 1 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică este legală și temeinică. Petenta D.M. a formulat începând cu anul 2007, un număr mare de plângeri, care au format obiectul unor dosare penale instrumentate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva persoanelor din anturajul său, susținând în esență că acestea i-au administrat în diverse modalități droguri. Cu referire la cauza de față, petenta a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului D.C. , procuror în cadrul parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, pe motiv că acesta a refuzat la data de 14 iulie 2008 să primească și să înregistreze cererea sa referitoare la dosarul nr. 14202/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

În cadrul actelor premergătoare, s-a procedat la identificarea tuturor dosarelor înregistrate ca urmare a plângerilor formulate de petentă și a stadiului lucrărilor efectuate în aceste dosare. Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. constă în fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act, ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Ca atare, pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca funcționarul public să-și exercite abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune - neîndeplinirea unui act, fie printr-o acțiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act, care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

În speță, actele premergătoare efectuate nu au relevat existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu, ci dimpotrivă informațiile verificate au condus la reținerea inexistentei vreunei acțiuni sau omisiuni abuzive, la inexistența vreunei vătămări a intereselor legale ale petentei urmare directă a vreunei acțiuni sau inacțiuni abuzive de exercitare a atribuțiilor de serviciu de către intimat cu consecința legală a dispunerii soluției de neîncepere a urmăririi penale. Soluția dispusă cu privire la săvârșirea prevăzută de art. 264 C. pen., de către procurorul D.C., faptă sesizată, de asemenea de către petentă, este legală și temeinică.

S-a reținut astfel că magistratul și-a respectat atribuțiile de serviciu și a transmis cererea petiționarei prim procurorului Parchetului de pe lângă judecătoria Timișoara, care în această calitate soluționase plângerea petentei împotriva măsurilor dispuse în dosarul nr. 14202/P/2008, făcând mențiune despre înregistrarea acestei plângeri în Registrul de Audiență Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara pe anul 2008. În cauza de față Înalta Curte reține totodată, că organul de urmărire penală a verificat temeinicia acuzațiilor formulate de petiționară prin prisma actelor premergătoare pe care le-au considerat relevante pentru soluționarea cauzei, iar pe baza acestora și-au format convingerea că nu se impune trimiterea în judecată a persoanei cercetate.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu există temeiuri pentru desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și în consecință, va respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționara D.M. împotriva rezoluției nr. 1097/P/2010 din 1 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DISPUNE Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara D.M. împotriva rezoluției nr. 1097/P/2010 din 1 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționara la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2011.