ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3259/2011

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 69/2011 din 5 mai

2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins ca nefondată

plângerea formulată de petentul I.I., împotriva Rezoluției din 21 februarie

2011 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr.

95/P/2011 menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Alba Iulia emisă la 16 martie 2011 în Dosarul nr.

243/11/2/2011.

Pentru a hotărî

astfel a reținut următoarele:

Prin plângerea

înregistrată la această instanță sub nr. 255/57/2011 petentul I.I. a solicitat

desființarea Rezoluției din 21 februarie 2011 emisă de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 95/P/2011 și menținute prin rezoluția

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia emisă

la 16 martie 2011 în Dosarul nr. 243/11/2/2011.

În motivarea

plângerii, petentul a susținut că la dosar există probe din care rezultă

săvârșirea de către făptuitori a infracțiunilor pentru care a solicitat

tragerea la răspundere penală astfel că soluția pronunțată în faza de urmărire

penală este nelegală și netemeinică.

Deliberând asupra

plângerii formulate Curtea de Apel Alba Iulia a reținut următoarele:

Prin plângerea

înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de apel Alba Iulia s-a susținut că

făptuitorii B.M. și T.D. - judecători la Tribunalul Hunedoara au săvârșit

infracțiunea de abuz în serviciu prin aceea că judecătorul B.M., influențată de

judecătorul T.D. a încălcat prevederile legale privind autoritatea de lucru

judecat și a dat o soluție contrară probațiunii administrate în Dosarul nr.

1774/97/2010 al Tribunalului Hunedoara.

Prin Rezoluția din 21

februarie 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în

Dosarul nr. 95/P/2011 s-a dispus neînceperea urmăririi față de făptuitori

reținându-se că nu există nici un element care să conducă la concluzia că

judecătorul T.D. a avut vreo participare directă sau indirectă cu privire la

desfășurarea procedurilor și judecarea cauzei ce a făcut obiectul Dosarului nr.

1774/97/2010.

În ce privește pe

făptuitoarea B.M. s-a arătat că nu există temeiuri de a se considera că

judecătorul a acționat cu rea-credință ori a urmărit lezarea drepturilor ori

intereselor persoanei.

Această soluție a

fost menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia emisă la 16 martie 2011 în Dosarul nr. 243/11/2/2011.

Curtea de Apel Alba

Iulia a constatat că soluțiile pronunțate în speță sunt legale și temeinice

reținând că simpla nemulțumire a petentului față de soluția pronunțată în

dosarul în care a avut calitatea de parte nu justifică antrenarea răspunderii

penale a judecătorului care a pronunțat această soluție.

În cauză nu au fost

decelate probe ori indicii în sensul că judecătorul cauzei și-ar fi exercitat

cu rea-credință obligațiile profesionale ori că judecătorul T.D. ar fi

influențat în vreun fel modul de derulare a procedurilor judiciare, petentul

având posibilitatea de a uza de exercitarea căilor legale de atac împotriva

hotărârii a cărei soluție îl nemulțumea.

Împotriva Sentinței

penale nr. 69/2011 din 5 mai 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a

declarat recurs petiționarul I.I. cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei

Curți sub nr. 255/57/2011.

Examinând hotărârea

recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385

6

alineat ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul

art. 385

15

alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că

recursul formulat de recurentul petiționar, este inadmisibil, având în vedere

că sentința pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia este definitivă.

Înalta Curte reține

că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci

când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede

sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept

epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen. enumeră hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o singură

dată cu recurs.

Căile ordinare de

atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu

arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor,

cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.

În prezenta cauză

prin Sentința penală nr. 69/2011 din 5 mai 2011, Curtea de Apel Alba Iulia,

secția penală, potrivit art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a

respins ca nefondată plângerea formulată de petentul I.I., împotriva Rezoluției

din 21 februarie 2011 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia

în Dosarul nr. 95/P/2011 menținută prin rezoluția procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia emisă la 16 martie 2011 în

Dosarul nr. 243/11/2/2011, în condițiile în care textul de lege prevăzut la

art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. nu permite formularea nici unei

căi de atac în acest context procesual.

Astfel, în

conformitate cu prevederile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen.

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 „Hotărârea judecătorului

pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă".

Sentința penală nr.

69/2011 din 5 mai 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, ca instanță

de fond, este definitivă potrivit art. 278

1

pct. 10 C. proc. pen.,

împrejurare care atrage inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul

solicitat de petiționar.

Astfel, exercitând o

cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat

va fi sancționat cu inadmisibilitatea.

Față de

considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art.

385

15

alin. (1) pct. l lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va

respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul I.I. împotriva

Sentinței penale nr. 69/2011 din 5 mai 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

penală.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga

recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul I.I. împotriva Sentinței penale

nr. 69/2011 din 5 mai 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 septembrie 2011.