ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4869/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 854

din 20 mai 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost

admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul București, prin Primarul General, a

fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu acești pârâți pentru lipsa

calității procesuale pasive, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanții

C.A., C.C., C.N. și C.M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice,

care a fost obligat să le plătească reclamanților C.N. și C.M. suma de 239.784 euro,

în echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua plății, și reclamanților C.A. și

C.C. suma de 44.849 euro, în echivalentul în RON la cursul B.N.R. din ziua plății,

suma reprezentând prețul de piață al apartamentelor nr. 4 și, respectiv nr. 7, ale

imobilului situat în București, sectorul 1, și a fost obligat același pârât la plata

sumei de 1.200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, față de reclamanți.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că reclamanții au cumpărat apartamentele sus-menționate

în baza Legii nr. 112/1995, că prin sentința civilă nr. 90 din 07 februarie 2005,

pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost admisă acțiunea

în revendicare formulată de foștii proprietari și au fost obligați reclamanții din

prezenta cauză să le lase aceste apartamente în deplină proprietate și posesie și

că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 50

1

din Legea nr. 10/2001,

modificat prin Legea nr. 1/2009, precum și ale art. 50 alin. (3) din aceeași lege,

astfel cum a fost modificat.

Apelul declarat de pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței Tribunalului a fost respins, ca

nefondat, prin decizia nr. 526/A din 04 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, încadrându-l în prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Motivându-și recursul,

Ministerul Finanțelor Publice a susținut, în esență, că nu are calitate procesuală

pasivă, deoarece nu a fost parte la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare

ale reclamanților, calitate pe care o are Primăria mun. București, care răspunde

contractual pentru evicțiune, că nu au fost desființate prin hotărâri judecătorești

contractele de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995, situație

în care, în prezenta cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 50 din Legea nr.

10/2001, modificat prin Legea nr. 1/2009, că din despăgubirile acordate ar fi trebuit

dedus procentul de 1% reținut de SC H.N. SA cu titlu de comision, că a fost făcută

o greșită apreciere a raportului de expertiză efectuat la instanța de fond, sumele

de bani stabilite fiind exagerat de mari și că se impunea exonerarea sa de plata

cheltuielilor de judecată suportate de reclamanți la instanța de fond.

Recursul este nefondat.

Reclamanții au dobândit

apartamentele 4 și respectiv 7, în baza Legii nr. 112/1995, prin contracte de vânzare-cumpărare.

Prin sentința nr. 90 din

07 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, hotărâre

irevocabilă, a fost admisă acțiunea în revendicare a moștenitorilor foștilor proprietari,

iar reclamanții din prezenta cauză au fost obligați să le lase în deplină proprietate

apartamentele pe care le cumpăraseră.

Legea nr. 10/2001 a fost

modificată parțial prin Legea nr. 1/2009, în sensul că după art. 50 s-a introdus

art. 50

1

, conform căruia, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare,

încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin

hotărâri judecătorești irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață

al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, iar potrivit

art. 50 alin. (3), astfel cum a fost modificat prin aceeași lege, restituirea prețului

se face de către Ministerul Finanțelor Publice.

Raportat la aceste prevederi

ale legii speciale, prin care s-a abrogat de la dreptul comun (C. civ.) privitoare

la răspunderea vânzătorului pentru evicțiune, se constată că singurul care are calitate

procesuală pasivă este Ministerul Finanțelor Publice, iar nu Primăria, prin mandatarul

său.

Chiar dacă nu au fost

anulate contractele de vânzare-cumpărare ale reclamanților din prezenta cauză, aceștia

au fost deposedați prin admiterea acțiunii în revendicare, contractele nemaiavând

nicio eficiență.

În atare situație, în

prezenta cauză sunt aplicabile prevederile legale cuprinse în Legea nr. 10/2001,

astfel cum au fost modificate, la care s-a făcut referire cu ocazia analizării calității

procesuale pasive a recurentului.

Instanța de fond nu se

putea pronunța cu privire la comisionul de 1% în lipsa învestirii sale cu o cerere

reconvențională.

Critica ce vizează modul

în care a fost apreciat raportul de expertiză se referă la netemeinicia deciziei,

care nu este menționată printre motivele de casare și modificare ale hotărârilor,

cuprinse în prevederile art. 304 C. proc. civ.

Neexonerând pe recurentul-pârât

de plata cheltuielilor de judecată suportate la instanța de fond, instanța de apel

a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 C. proc. civ., întrucât prin

admiterea acțiunii, acesta a căzut în pretenții.

În consecință, recursul

urmează a fi respins, ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 526/A din

04 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 07 iunie 2011.