ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4869/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 854 din 20 mai 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul București, prin Primarul General, a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu acești pârâți pentru lipsa calității procesuale pasive, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanții C.A., C.C., C.N. și C.M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, care a fost obligat să le plătească reclamanților C.N. și C.M. suma de 239.784 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua plății, și reclamanților C.A.

și C.C. suma de 44.849 euro, în echivalentul în RON la cursul B.N.R. din ziua plății, suma reprezentând prețul de piață al apartamentelor nr. 4 și, respectiv nr. 7, ale imobilului situat în București, sectorul 1, și a fost obligat același pârât la plata sumei de 1.200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, față de reclamanți. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții au cumpărat apartamentele sus-menționate în baza Legii nr. 112/1995, că prin sentința civilă nr. 90 din 07 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de foștii proprietari și au fost obligați reclamanții din prezenta cauză să le lase aceste apartamente în deplină proprietate și posesie și că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 50 1 din Legea nr. 10/2001, modificat prin Legea nr. 1/2009, precum și ale art. 50 alin. (3) din aceeași lege, astfel cum a fost modificat.

Apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței Tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 526/A din 04 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Motivându-și recursul, Ministerul Finanțelor Publice a susținut, în esență, că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu a fost parte la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare ale reclamanților, calitate pe care o are Primăria mun.

București, care răspunde contractual pentru evicțiune, că nu au fost desființate prin hotărâri judecătorești contractele de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995, situație în care, în prezenta cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 50 din Legea nr. 10/2001, modificat prin Legea nr. 1/2009, că din despăgubirile acordate ar fi trebuit dedus procentul de 1% reținut de SC H.N. SA cu titlu de comision, că a fost făcută o greșită apreciere a raportului de expertiză efectuat la instanța de fond, sumele de bani stabilite fiind exagerat de mari și că se impunea exonerarea sa de plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamanți la instanța de fond. Recursul este nefondat. Reclamanții au dobândit apartamentele 4 și respectiv 7, în baza Legii nr. 112/1995, prin contracte de vânzare-cumpărare.

Prin sentința nr. 90 din 07 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, hotărâre irevocabilă, a fost admisă acțiunea în revendicare a moștenitorilor foștilor proprietari, iar reclamanții din prezenta cauză au fost obligați să le lase în deplină proprietate apartamentele pe care le cumpăraseră. Legea nr. 10/2001 a fost modificată parțial prin Legea nr. 1/2009, în sensul că după art. 50 s-a introdus art. 50 1 , conform căruia, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, iar potrivit art. 50 alin. (3), astfel cum a fost modificat prin aceeași lege, restituirea prețului se face de către Ministerul Finanțelor Publice.

Raportat la aceste prevederi ale legii speciale, prin care s-a abrogat de la dreptul comun (C. civ.) privitoare la răspunderea vânzătorului pentru evicțiune, se constată că singurul care are calitate procesuală pasivă este Ministerul Finanțelor Publice, iar nu Primăria, prin mandatarul său. Chiar dacă nu au fost anulate contractele de vânzare-cumpărare ale reclamanților din prezenta cauză, aceștia au fost deposedați prin admiterea acțiunii în revendicare, contractele nemaiavând nicio eficiență. În atare situație, în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile legale cuprinse în Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate, la care s-a făcut referire cu ocazia analizării calității procesuale pasive a recurentului.

Instanța de fond nu se putea pronunța cu privire la comisionul de 1% în lipsa învestirii sale cu o cerere reconvențională. Critica ce vizează modul în care a fost apreciat raportul de expertiză se referă la netemeinicia deciziei, care nu este menționată printre motivele de casare și modificare ale hotărârilor, cuprinse în prevederile art. 304 C. proc. civ. Neexonerând pe recurentul-pârât de plata cheltuielilor de judecată suportate la instanța de fond, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 C. proc. civ., întrucât prin admiterea acțiunii, acesta a căzut în pretenții. În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 526/A din 04 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 iunie 2011.