ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2989/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 22 septembrie 2015, A. și B. au solicitat, în principal, în temeiul art. 50

1

din Legea nr. 10/2001, obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata către reclamanți a prețului de piață al imobilului situat în București, imobil cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995 în baza. contractului de vânzare - cumpărare nr. x din 21 octombrie 1996. în subsidiar, reclamanții au solicitat, în temeiul art. 1337 și art. 1341 C. civ., obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice în solidar cu Municipiul București prin primar general la plata prețului imobilului, actualizat cu indicele de inflație și a diferenței dintre valoarea actualizată a prețului achitat și valoarea de circulație a bunului la data de 11 octombrie 2013, data pronunțării de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a Deciziei nr. 927/A în Dosarul nr. x/2010.

Imobilul a fost evaluat prin acțiune ia suma de 271.685 RON, echivalentul a 61.427 euro, conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în Dosarul nr. x/2010.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 806 din 26 mai 2017, a admis excepțiile lipsei calității procesual pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a Municipiului București prin primar general și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acești pârâți ca introdusă împotriva unor persoane tară calitate procesual pasivă. A respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și a admis, în parte, acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta. L-a obligat pe pârât la plata către reclamanți a sumei de 220.315 RON reprezentând prețui de piață al imobilului ia data de 11 octombrie 2013. L-a obligat pe pârât la plata către reclamanți a sumei de 2.700 RON, reprezentând onorariu expert 200 RON, din totalul de 1.200 RON solicitat și onorariu avocat 2.500 RON din totalul de 7.735 RON solicitat.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut, în esență, că reclamanții se găsesc în ipoteza reglementată de art. 50

1

din Legea nr. 10/2001, fiind îndreptățiți la restituirea prețului de piața al imobilului, în condițiile în care prin Decizia civilă nr. 1178/2014 a Curții de Apel București s-a constatat cu putere de lucru judecat că actul de înstrăinare în baza Legii nr. 112/1995 a fost încheiat cu bună - credință de reclamanți.

Prin Decizia nr. 48/A din 23 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței pronunțate de tribunal, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că l-a obligat pe pârât la plata către reclamanți a sumei de 61,600 euro, echivalent în RON la data plății efective, la cursul oficial al BMR, reprezentând prețul de piață al imobilului la data efectuării expertizei. L-a obligat pe pârât la plata către reclamanți a sumei de 1.000 RON reprezentând diferență onorariu expert. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins apelul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași hotărâri.

Curtea de apel a constatat, în esență, ca fiind fondate criticile reclamanților referitoare la raportarea de către tribunal la un alt moment decât cel la care s-a realizat expertiza tehnică judiciară dispusă de instanță tocmai pentru stabilirea prețului de piață a imobilului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, ale cărui motive au fost circumscrise pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

A criticat decizia din apel ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

A considerat astfel că reclamanții nu au depus minime diligente ia încheierea contractului de vânzare - cumpărare pentru cunoașterea titlului în baza căruia imobilul a trecut în proprietatea statului, ceea ce echivalează cu nerespectarea Legii nr. 112/1995.

Recurentul a criticat decizia și în ceea ce privește acordarea sumei de 61.600 euro în condițiile în care, așa cum a rezultat și din obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, suma stabilită este exagerat de mare, având în vedere că reclamanții au achiziționat imobilul la im preț social, preferențial, cu mult sub prețul pieței.

Prin rezoluția din 14 martie 2018, motivele de recurs au fost comunicate intimaților - reclamanți.

La data de 17 aprilie 2018, în termen legal, intimații - reclamanți A., și B. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat, în principal, sa se constate nulitatea recursului pentru nemotivare, respectiv absența oricărei critici prin care să se combată argumentele instanței de apel, iar în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.

Urmare a comunicării întâmpinării, recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

La data de 9 mai 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la 10 mai 2018, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

Nu s-au depus puncte de vedere la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit dispozițiilor inițiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2015, precum și prin art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menționat a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, în ceea ce privește sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, la care s-au conexat Dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 17 iulie 2018), în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, s-a stabilit că efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Or, în speță, s-a solicitat de către reclamanți, prin acțiunea promovată, obligarea pârâtului la plata prețului unui imobil, evaluat la suma de 271.685 RON, echivalentul a 61.427 euro.

Totodată, se reține că acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanțelor judecătorești la 22 septembrie 2015, anterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017 în Monitorul Oficial.

Ca atare, având în vedere că decizia Curții de Apel București, atacată, este pronunțată într-un litigiu pornit anterior publicării deciziei de neconstituționalitate evocată mai sus, aceasta nu este incidență cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speță stabilindu-se potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituțional și anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Se reține totodată că potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul el.

Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

În ceea ce privește solicitarea intimaților-reclamanți, formulată prin notele de concluzii, de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocațial în sumă de 1.785 RON, dovedite prin factura și chitanța de la dosarul, aceasta urmează a fi admisă, în conformitate cu prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București împotriva Deciziei nr. 48/A din 23 ianuarie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurent la 1.785 RON cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți A. și B.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19.09.2018.