ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1106/2010

Asupra recursului penal de față

constată:

Prin Încheierea de ședință din 15 martie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, în Dosarul nr. 8351/2/2009 (2104/2009), a fost admisă cererea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus, în conformitate

cu dispozițiile art. 145

1

cu referire la art. 145 alin. (3) C. proc.

pen., înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul

D.M. prin Încheierea din 16 octombrie 2007 a Tribunalului București, în Dosarul

nr. 2753/3/2007, cu măsura arestării preventive, pe o durată de 30 zile, cu

începere de la 17 martie 2010 până la 13 aprilie 2010, inclusiv.

S-a reținut de către instanță că

punerea sub acuzare și trimiterea în judecată a inculpatului D.M. a avut loc

pentru săvârșirea mai multor infracțiuni la Legea nr. 143/2000 privind

combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și a infracțiunii de

constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 din Legea

nr. 39/2003.

Ca situație de fapt, s-a reținut că,

în cursul anului 2006, în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale

unice, inculpatul a deținut în vederea vânzării, a intermediat și a oferit spre

vânzare, sigur și împreună cu alte persoane, importante cantități de cocaină și

comprimate ecstasy către diferiți consumatori, între care și minori, și a

cooptat în activitatea infracțională și persoane minore.

De asemenea, s-a reținut că

inculpatul a pus la dispoziția mai multor persoane locuința sa din București în

vederea consumului de droguri și că, în aceeași perioadă, a constituit un grup

infracțional organizat care se ocupa cu traficul de droguri.

Inițial, prin Încheierea din 3

noiembrie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, s-a dispus arestarea

preventivă a inculpatului, măsura preventivă luată fiind succesiv menținută

până la data de 16 octombrie 2007, când aceeași instanță a Tribunalului

București a decis înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara,

conform art. 145

1

C. proc. pen.

Dispoziția de înlocuire a măsurii

arestării preventive a rămas definitivă prin Decizia nr. 1521 din 23 octombrie

2007 a Curții de Apel București, secția I-a penală.

Ulterior, prin Sentința penală nr.

496 din 30 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția I-a penală, inculpatul

a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen., art. 14 lit. c) și d)

din Legea nr. 143/2000 și art. 74 lit. c) C. pen. și art. 5 din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74

lit. c) C. pen. și achitat pentru acuzația prevăzută de art. 7 din Legea nr.

39/2003.

Hotărârea pronunțată în cauză a fost

atacată cu apel, înregistrându-se Dosarul nr. 8351/2/2009 (2104/2009) pe rolul

Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Prin Încheierea din 15 martie 2010 a

acestei instanței a fost înlocuită măsura obligării de a nu părăsi țara privind

pe inculpat cu măsura arestării preventive, reținându-se că inculpatul

încălcase cu rea-credință obligațiile stabilite în sarcina sa, lipsind la mai

multe termene pe parcursul judecății în apel și nici nu se prezentase la

organele de poliție însărcinate cu supravegherea sa, pe timpul interdicției de

a nu părăsi țara.

Mai mult, din informațiile

comunicate de organele de poliție a rezultat că inculpatul fusese depistat și

reținut la vama Giurgiu în timp ce încerca să părăsească țara, sub o identitate

falsă.

Toate aceste motive au determinat în

caz înlocuirea măsurii preventive față de inculpat.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal, a declarat recurs inculpatul D.M.

Cererea de recurs nu a fost motivată

în scris.

La termenul de dezbateri din 22

martie 2010, inculpatul personal a învederat instanței că înțelege să își

retragă cererea de recurs formulată în cauză. Având în vedere declarația

formulată, precum și dispozițiile art. 385

4

C. proc. pen. raportat

la art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va lua act de

retragerea recursului declarat în cauză de către inculpatul D.M.

Față de soluția pronunțată în cauză

se va dispune obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de declarația de retragere a

recursului formulat de inculpatul D.M. împotriva Încheierii din 15 martie 2010

a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie, pronunțată în Dosarul nr. 8351/2/2009 (nr. 2104/2009).

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 martie 2010.