ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2406/2012

Asupra

recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele;

Prin

încheierea din 15 mai 2012 , Curtea de Apel București, secția

I

penală, investită cu soluționarea recursurilor declarate de

recurenții

- inculpați M.G. și P.G. împotriva sentinței penale nr. 194 din data de 27

martie 2012 pronunțată de

Judecătoria

sectorului 6 București în dosarul nr. 4657/303/2012, în temeiul disp. art. 300

2

C. proc. pen. rap. la art. 160

b

alin. (1)

și (3) C. proc. pen. a menținut starea de arest

preventiv a

recurenților-inculpați M.G. și P.G.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că :

În cauză există indicii temeinice din care rezultă

presupunerea

rezonabilă că

inculpații au comis cele două fapte pentru care au fost

condamnați, printr-o hotărâre de condamnare

pronunțată în primă

instanță, iar

între deținerea preventivă a inculpaților în cauză și

condamnare există

o legătură suficientă pentru a opina că ne aflăm în prezența unei detenții

legale, urmare a condamnării celor doi

inculpați

de o instanță competentă, astfel cum, constant, a statuat

instanța

europeană în interpretarea art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenție care

dispune că „ deținerea unei persoane este legală dacă are la bază o condamnare

pronunțată de un tribunal competent".

Acuzațiile

aduse inculpaților în cauză legitimează, în continuare, detenția preventivă a

acestora în sensul că interesul

public al

menținerii ordinii, în cauza dată, trece înaintea dreptului recurentului -

inculpat arestat preventiv, la libertate.

Temeiurile de

fapt și de drept care au impus luarea și

menținerea

arestării preventive a inculpaților nu s-au modificat ori

estompat prin trecerea timpului, neputându-se

susține depășirea unei

durate

rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul art. 6

paragraful

1 din Convenția Europeană.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul P.G. a

declarat

prezentul recurs.

La termenul de judecată din 11 iulie 2012, prezent

personal în

fața instanței ,

inculpatul a declarat că își retrage recursul, solicitând

să se ia act

de voința sa.

Cu privire la

recursul declarat de inculpatul P.G., Înalta Curte, având în vedere

dispozițiile art. 385

4

alin. (2), cu referire

la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora, până

la închiderea

dezbaterilor la

instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage

recursul declarat în condițiile arătate în textul

de lege menționat și

constatând îndeplinite cerințele respective,

urmează a lua act de voința recurentului valabil exprimată.

În

conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă

de 200 , din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, în

sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

la act de

retragerea recursului declarat de inculpatul P.G. împotriva încheierii din 15

mai 2012 a Curții de Apel

București, secția

I

penală, pronunțată în dosarul nr. 4657/303/2012

(1243/2012).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200

lei, cu titlu de

cheltuieli

judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2012.