ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2406/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin încheierea din 15 mai 2012 , Curtea de Apel București, secția I penală, investită cu soluționarea recursurilor declarate de recurenții - inculpați M.G. și P.G. împotriva sentinței penale nr. 194 din data de 27 martie 2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București în dosarul nr. 4657/303/2012, în temeiul disp. art. 300 2 C. proc. pen. rap. la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a recurenților-inculpați M.G. și P.G.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că : În cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis cele două fapte pentru care au fost condamnați, printr-o hotărâre de condamnare pronunțată în primă instanță, iar între deținerea preventivă a inculpaților în cauză și condamnare există o legătură suficientă pentru a opina că ne aflăm în prezența unei detenții legale, urmare a condamnării celor doi inculpați de o instanță competentă, astfel cum, constant, a statuat instanța europeană în interpretarea art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenție care dispune că „ deținerea unei persoane este legală dacă are la bază o condamnare pronunțată de un tribunal competent". Acuzațiile aduse inculpaților în cauză legitimează, în continuare, detenția preventivă a acestora în sensul că interesul public al menținerii ordinii, în cauza dată, trece înaintea dreptului recurentului - inculpat arestat preventiv, la libertate.

Temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea și menținerea arestării preventive a inculpaților nu s-au modificat ori estompat prin trecerea timpului, neputându-se susține depășirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană. Împotriva acestei încheieri, inculpatul P.G. a declarat prezentul recurs. La termenul de judecată din 11 iulie 2012, prezent personal în fața instanței , inculpatul a declarat că își retrage recursul, solicitând să se ia act de voința sa. Cu privire la recursul declarat de inculpatul P.G., Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 385 4 alin. (2), cu referire la art. 369 C. proc.

pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat în condițiile arătate în textul de lege menționat și constatând îndeplinite cerințele respective, urmează a lua act de voința recurentului valabil exprimată. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 , din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE la act de retragerea recursului declarat de inculpatul P.G. împotriva încheierii din 15 mai 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 4657/303/2012 (1243/2012). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2012.