ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3513/2009

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 131 din 7 mai

2009 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondată,

plângerea petentei A.V.A.S. împotriva rezoluției nr. 207/II/2/2009 din data de

5 martie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București.

A fost obligată

petenta la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare statului și la plata

sumei de 2.000 RON către intimată.

S-a reținut că prin

cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția I penală, sub nr.

3159/2/2009, A.V.A.S. a formulat plângere împotriva rezoluției Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, din data de 5

martie 2009, dată în Dosarul penal nr. 771/P/2007.

Temeiul juridic al

plângerii invocat de petentă este art. 278

1

C. proc. pen.

În motivarea plângerii sale, petentă a arătat că

prin rezoluția mai sus-menționată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de executorul judecătoresc D.G., pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de

art. 248 C. pen., și anume abuz în serviciu contra intereselor publice.

Executorul

judecătoresc a început executarea Sentinței comerciale nr. 13732/2004 pentru un

mare număr de persoane (peste 400) creditori ai A.V.A.S., investitori F.N.I.

Executorul

judecătoresc a trecut la executarea silită, prin poprire asupra conturilor

A.V.A.S., aflate la terții popriți B. - S.S.A. și E.B. S.A.

Petenta arată că

executarea silită s-a bazat pe un titlu executoriu vechi și care nu mai putea

fi folosit, deoarece sentința fusese modificată, iar executările silite s-au

făcut în baza unor fotocopii ale titlului executoriu, A.V.A.S. fiind o

instituție publică, pentru care O.G. nr. 22/2002 prevede o procedură specială

de executare silită.

La dosarul cauzei au

fost atașate Dosarele nr. 771/P/2007 și nr. 207/II-2/2009 ale Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București.

Din examinarea

probelor aflate la dosarul cauzei, Curtea a constatat și reținut următoarele:

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București a dispus, prin rezoluția din 21 ianuarie 2009,

neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc D.G., sub aspectul

infracțiunii prevăzute de art. 248 C. pen., întrucât fapta - pentru care

A.V.A.S. a formulat plângere penală - nu este prevăzută de legea penală.

Parchetul a reținut

că executorul judecătoresc D.G. și-a respectat obligațiile profesionale,

nerezultând indicii temeinice că, prin modul în care acesta și-a îndeplinit

îndatoririle sale, ar fi produs una din urmările prevăzute de art. 248 C. pen.

În cauză au fost

efectuate verificări, constând în audierea executorului judecătoresc,

verificarea dosarelor de poprire, din acestea rezultând că executările silite,

având ca obiect poprirea, s-au bazat pe Sentința civilă nr. 13732 din 17

decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, modificată

prin Decizia comercială nr. 203 din 11 aprilie 2006 a Curții de Apel București,

secția a VI-a comercială, pronunțată în Dosarul nr. 4409/2005, cu mențiunea

definitivă și învestită cu formulă executorie.

Toată procedura de

executare silită s-a făcut cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, fapt

pentru care, procurorul cazului respectiv a dispus neînceperea urmăririi penale

față de executorul judecătoresc.

Prin rezoluția din 5

martie 2009 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de A.V.A.S., constatând

că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și

pedepsite de art. 248 C. pen., sub aspectul laturii obiective, deci, pe cale de

consecință, aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., este

corectă.

Rezoluția

Procurorului General a analizat toate motivele invocate de petentă în plângerea

sa și le-a găsit neîntemeiate, titlul executoriu fiind legal, iar formele de

executare silită, față de debitor, respectând toate condițiile menționate de

lege.

Analizând toate

actele existente la dosarul cauzei și verificând susținerile petentei, Curtea a

constatat și a reținut că plângerea acesteia este nefondată, că cele două acte

juridice, respectiv rezoluția din 21 ianuarie 2009 dispusă de procurorul

cazului și rezoluția din 5 martie 2009 a Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București sunt legale și temeinice, în raport de

probele administrate în cauză, intimata, executorul judecătoresc D.G. -

nefăcându-se vinovată de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor publice prevăzută și pedepsită de art. 248 C. pen.

Prin urmare, în

temeiul dispozițiilor art. 278

1

pct. 8 lit. a) C. proc. pen., va fi

respinsă.

II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat

recurs petiționara A.V.A.S., solicitând casarea ei și trimiterea cauzei la

procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimatei executor

judecătoresc G.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 C. pen.

Examinând actele și

lucrările dosarului, sentința recurată, în raport de motivele de critică

invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, acum cum prevăd dispozițiile

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că

recursul de față se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât prin

sentința recurată judecătorul fondului, conformându-se la dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. și examinând plângerea petiționarei A.V.A.S. împotriva

rezoluției procurorului nr. 771/P/2007 din 21 ianuarie 2009 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, pe baza actelor și a materialului din dosarul

cauzei și în lipsa unor înscrisuri noi prezentate a dispus în mod legal și

temeinic respingerea acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

În propriul demers

analitic, Înalta Curte are în vedere, cu titlu de situație de fapt rezultată

din actele premergătoare efectuate că, începând cu luna februarie 2007, pe

rolul Biroului Executorului Judecătoresc D.G. au fost înregistrate un număr de

aproximativ 400 cereri de executare silită, iar din acestea au rămas în lucru

aproximativ 90 de cereri (depuse în fotocopie la prezenta cauză), restul

creditorilor renunțând la executare.

Executările silite,

având ca obiect poprirea, au avut la bază Sentința civilă nr. 13732 din 17

decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, modificată

prin Decizia comercială nr. 203 din 11 aprilie 2006 a Curții de Apel București,

secția a VI-a comercială (Dosar nr. 4409/2005), atașată în fotocopie la

prezenta cauză (cu mențiunea definitivă și învestită cu formulă executorie).

Se constată că

Sentința civilă nr. 137321 din 17 decembrie 2004 a fost învestită cu formulă

executorie, cu respectarea dispozițiilor art. 376 C. proc. civ., și ca atare

aceasta a fost pusă în executare, în mod legal, de către executor, cu

modificările aduse prin decizia menționată.

Fotocopiile utilizate

de părți, care au stat la baza executării silite, sunt conforme cu originalul.

Potrivit art. 454

alin. (1) C. proc. civ., poprirea se înființează fără somație, prin adresă

însoțită de copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de a

treia persoane arătate la art. 452 C. proc. civ., înștiințându-se totodată și

debitorul despre măsura luată.

Referitor la

procedura specială de executare silită, prevăzută de O.G. nr. 22/2002, în cauză

au fost verificate dosarele de poprire aflate pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc

D.G., precum și situația fiecărui creditor în parte.

S-a constatat, pe

această cale, că cererile depuse pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc

D.G. au fost efectuate de creditori în nume personal și nu prin mandatar,

astfel că această susținere a petentei nu poate fi primită.

Petenta indică

dispozițiile art. 1 și 2 din O.G. nr. 22/2002, modificată prin Legea nr.

110/2007, potrivit cărora "creanțele stabilite prin titluri executorii în

sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele

acestora de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată

respectivă".

La art. 2 se dispune

ca "dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe

sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată

ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini

obligația de plată", A.V.A.S. arătând că aceste prevederi au fost ignorate

de executor.

Petenta susține că

doar la 6 luni de la comunicarea somației de plată avea voie executorul să

solicite efectuarea executării silite potrivit C. proc. civ.

Afirmațiile petentei,

în sensul că nu au fost respectate dispozițiile art. 1 și 2 din O.G. nr.

22/2002, nu pot fi primite.

Conținutul Sentinței

civile nr. 13732 din 17 decembrie 2004 a fost cunoscut încă din anul 2004 de

către cea în cauză, fiind executorie din anul 2006, astfel încât aceasta avea

posibilitatea alocării de fonduri pentru despăgubirea persoanelor păgubite,

împrejurare în care caracterul intempestiv al acestor cereri, de care se

prevalează, este nereal.

O.G. nr. 22 din 30

ianuarie 2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, a fost modificată prin Legea

nr. 110 din 25 aprilie 2007.

Textul inițial al

O.G. nr. 22 din 20 ianuarie 2002, aplicabil până la 25 aprilie 2007, avea alt

conținut, iar termenul de 6 luni nu era prevăzut.

Se observă că unele

dosare de executare au fost formate pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc

D.G. înainte de modificarea dispozițiilor art. 1 și 2 în O.G. nr. 22/2002.

Pe de altă parte, din

momentul primirii înștiințării, A.V.A.S. nu a învederat Biroului Executorului

Judecătoresc D.G. vreo lipsă de fonduri pentru a se preleva de dispozițiile

art. 2 din O.G. nr. 22/2002.

De altfel, analizând

dosarele de executare, se observă că E.B. (în acest sens adresa din 30 aprilie

2007), în calitate de terț poprit, nu a procedat la blocarea conturilor, astfel

cum susține petenta.

În plus, astfel cum

rezultă din recipisele de consemnare la C. a sumelor datorate, anexate

dosarelor de executare, A.V.A.S. a efectuat plata voluntară către creditori

(această din urmă situație fiind ulterioară formulării plângerii penale din

prezentul dosar).

Dispozițiile O.G. nr.

22/2002 nu exonerează A.V.A.S. de plata obligațiilor, iar dispozițiile art. 1

și art. 2 instituie o procedură care presupune respectarea unor obligații și

din partea debitorului, respectiv asigurarea sumelor pentru plata către

debitor.

Având în vedere cele

de mai sus, se constată că executorul judecătoresc D.G. și-a respectat

obligațiile profesionale, nerezultând indicii temeinice că, prin modul în care

sus-numita și-a îndeplinit îndatoririle sale, în calitate de executor

judecătoresc, ar fi produs una din urmările cerute de dispozițiile art. 248 C.

pen.

Așa fiind, se

conchide că în mod legal și temeinic, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen.

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi

penale a intimatei executor judecătoresc nominalizat sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen. datorat neîntrunirii pe planul

laturii obiective a infracțiunii imputate a elementelor constitutive ale

acestei infracțiuni.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara A.V.A.S. împotriva Sentinței penale

nr. 131 din 7 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 octombrie 2009.