ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3513/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 131 din 7 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea petentei A.V.A.S. împotriva rezoluției nr. 207/II/2/2009 din data de 5 martie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. A fost obligată petenta la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare statului și la plata sumei de 2.000 RON către intimată. S-a reținut că prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția I penală, sub nr. 3159/2/2009, A.V.A.S. a formulat plângere împotriva rezoluției Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, din data de 5 martie 2009, dată în Dosarul penal nr. 771/P/2007.

Temeiul juridic al plângerii invocat de petentă este art. 278 1 C. proc. pen. În motivarea plângerii sale, petentă a arătat că prin rezoluția mai sus-menționată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc D.G., pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 248 C. pen., și anume abuz în serviciu contra intereselor publice. Executorul judecătoresc a început executarea Sentinței comerciale nr. 13732/2004 pentru un mare număr de persoane (peste 400) creditori ai A.V.A.S., investitori F.N.I. Executorul judecătoresc a trecut la executarea silită, prin poprire asupra conturilor A.V.A.S., aflate la terții popriți B. - S.S.A. și E.B. S.A. Petenta arată că executarea silită s-a bazat pe un titlu executoriu vechi și care nu mai putea fi folosit, deoarece sentința fusese modificată, iar executările silite s-au făcut în baza unor fotocopii ale titlului executoriu, A.V.A.S.

fiind o instituție publică, pentru care O.G. nr. 22/2002 prevede o procedură specială de executare silită. La dosarul cauzei au fost atașate Dosarele nr. 771/P/2007 și nr. 207/II-2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Din examinarea probelor aflate la dosarul cauzei, Curtea a constatat și reținut următoarele: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, prin rezoluția din 21 ianuarie 2009, neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc D.G., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 248 C. pen., întrucât fapta - pentru care A.V.A.S. a formulat plângere penală - nu este prevăzută de legea penală. Parchetul a reținut că executorul judecătoresc D.G.

și-a respectat obligațiile profesionale, nerezultând indicii temeinice că, prin modul în care acesta și-a îndeplinit îndatoririle sale, ar fi produs una din urmările prevăzute de art. 248 C. pen. În cauză au fost efectuate verificări, constând în audierea executorului judecătoresc, verificarea dosarelor de poprire, din acestea rezultând că executările silite, având ca obiect poprirea, s-au bazat pe Sentința civilă nr. 13732 din 17 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, modificată prin Decizia comercială nr. 203 din 11 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pronunțată în Dosarul nr. 4409/2005, cu mențiunea definitivă și învestită cu formulă executorie.

Toată procedura de executare silită s-a făcut cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, fapt pentru care, procurorul cazului respectiv a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc. Prin rezoluția din 5 martie 2009 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de A.V.A.S., constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 248 C. pen., sub aspectul laturii obiective, deci, pe cale de consecință, aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., este corectă. Rezoluția Procurorului General a analizat toate motivele invocate de petentă în plângerea sa și le-a găsit neîntemeiate, titlul executoriu fiind legal, iar formele de executare silită, față de debitor, respectând toate condițiile menționate de lege.

Analizând toate actele existente la dosarul cauzei și verificând susținerile petentei, Curtea a constatat și a reținut că plângerea acesteia este nefondată, că cele două acte juridice, respectiv rezoluția din 21 ianuarie 2009 dispusă de procurorul cazului și rezoluția din 5 martie 2009 a Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București sunt legale și temeinice, în raport de probele administrate în cauză, intimata, executorul judecătoresc D.G. - nefăcându-se vinovată de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută și pedepsită de art. 248 C. pen. Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., va fi respinsă.

II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petiționara A.V.A.S., solicitând casarea ei și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimatei executor judecătoresc G.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 C. pen. Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, în raport de motivele de critică invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, acum cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de față se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aceasta întrucât prin sentința recurată judecătorul fondului, conformându-se la dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen. și examinând plângerea petiționarei A.V.A.S. împotriva rezoluției procurorului nr. 771/P/2007 din 21 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pe baza actelor și a materialului din dosarul cauzei și în lipsa unor înscrisuri noi prezentate a dispus în mod legal și temeinic respingerea acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. În propriul demers analitic, Înalta Curte are în vedere, cu titlu de situație de fapt rezultată din actele premergătoare efectuate că, începând cu luna februarie 2007, pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc D.G. au fost înregistrate un număr de aproximativ 400 cereri de executare silită, iar din acestea au rămas în lucru aproximativ 90 de cereri (depuse în fotocopie la prezenta cauză), restul creditorilor renunțând la executare.

Executările silite, având ca obiect poprirea, au avut la bază Sentința civilă nr. 13732 din 17 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, modificată prin Decizia comercială nr. 203 din 11 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială (Dosar nr. 4409/2005), atașată în fotocopie la prezenta cauză (cu mențiunea definitivă și învestită cu formulă executorie). Se constată că Sentința civilă nr. 137321 din 17 decembrie 2004 a fost învestită cu formulă executorie, cu respectarea dispozițiilor art. 376 C. proc. civ., și ca atare aceasta a fost pusă în executare, în mod legal, de către executor, cu modificările aduse prin decizia menționată. Fotocopiile utilizate de părți, care au stat la baza executării silite, sunt conforme cu originalul.

Potrivit art. 454 alin. (1) C. proc. civ., poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de a treia persoane arătate la art. 452 C. proc. civ., înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată. Referitor la procedura specială de executare silită, prevăzută de O.G. nr. 22/2002, în cauză au fost verificate dosarele de poprire aflate pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc D.G., precum și situația fiecărui creditor în parte. S-a constatat, pe această cale, că cererile depuse pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc D.G. au fost efectuate de creditori în nume personal și nu prin mandatar, astfel că această susținere a petentei nu poate fi primită.

Petenta indică dispozițiile art. 1 și 2 din O.G. nr. 22/2002, modificată prin Legea nr. 110/2007, potrivit cărora "creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă". La art. 2 se dispune ca "dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată", A.V.A.S. arătând că aceste prevederi au fost ignorate de executor. Petenta susține că doar la 6 luni de la comunicarea somației de plată avea voie executorul să solicite efectuarea executării silite potrivit C. proc.

civ. Afirmațiile petentei, în sensul că nu au fost respectate dispozițiile art. 1 și 2 din O.G. nr. 22/2002, nu pot fi primite. Conținutul Sentinței civile nr. 13732 din 17 decembrie 2004 a fost cunoscut încă din anul 2004 de către cea în cauză, fiind executorie din anul 2006, astfel încât aceasta avea posibilitatea alocării de fonduri pentru despăgubirea persoanelor păgubite, împrejurare în care caracterul intempestiv al acestor cereri, de care se prevalează, este nereal. O.G. nr. 22 din 30 ianuarie 2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, a fost modificată prin Legea nr. 110 din 25 aprilie 2007. Textul inițial al O.G. nr. 22 din 20 ianuarie 2002, aplicabil până la 25 aprilie 2007, avea alt conținut, iar termenul de 6 luni nu era prevăzut.

Se observă că unele dosare de executare au fost formate pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc D.G. înainte de modificarea dispozițiilor art. 1 și 2 în O.G. nr. 22/2002. Pe de altă parte, din momentul primirii înștiințării, A.V.A.S. nu a învederat Biroului Executorului Judecătoresc D.G. vreo lipsă de fonduri pentru a se preleva de dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002. De altfel, analizând dosarele de executare, se observă că E.B. (în acest sens adresa din 30 aprilie 2007), în calitate de terț poprit, nu a procedat la blocarea conturilor, astfel cum susține petenta. În plus, astfel cum rezultă din recipisele de consemnare la C. a sumelor datorate, anexate dosarelor de executare, A.V.A.S.

a efectuat plata voluntară către creditori (această din urmă situație fiind ulterioară formulării plângerii penale din prezentul dosar). Dispozițiile O.G. nr. 22/2002 nu exonerează A.V.A.S. de plata obligațiilor, iar dispozițiile art. 1 și art. 2 instituie o procedură care presupune respectarea unor obligații și din partea debitorului, respectiv asigurarea sumelor pentru plata către debitor. Având în vedere cele de mai sus, se constată că executorul judecătoresc D.G. și-a respectat obligațiile profesionale, nerezultând indicii temeinice că, prin modul în care sus-numita și-a îndeplinit îndatoririle sale, în calitate de executor judecătoresc, ar fi produs una din urmările cerute de dispozițiile art. 248 C. pen.

Așa fiind, se conchide că în mod legal și temeinic, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale a intimatei executor judecătoresc nominalizat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen. datorat neîntrunirii pe planul laturii obiective a infracțiunii imputate a elementelor constitutive ale acestei infracțiuni. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara A.V.A.S. împotriva Sentinței penale nr. 131 din 7 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2009.