ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1149/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 31 mai 2007,

reclamantul M.A. a chemat în judecată C.S.M., solicitând anularea hotărârii din

3 aprilie 2007 prin care i-a fost respinsă cererea de numire fără concurs, ca procuror

la una din unitățile de parchet de pe lângă judecătoriile situate în județul Arad,

precum și obligarea pârâtului să sesizeze pe Președintele României în vederea emiterii

decretului de numire în funcție.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că refuzul pârâtului de a aproba numirea sa ca procuror,

fără concurs, este nejustificat, în condițiile în care prin hotărârea din 27 martie

2007 Secția pentru procurori a C.S.M. a constatat că îndeplinește condițiile pentru

a ocupa o astfel de funcție prevăzute de art. 33 alin. (5), (7), (8) și (10) din

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată,

cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința civilă

nr. 1927 din 4 iulie 2007 Curtea de Apel București, secția contencios, administrativ

și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că secția de procurori din cadrul instituției pârâte

a constatat că 98 candidați la numirea în funcția de procuror fără concurs îndeplinesc

condițiile legale, recomandând Plenului C.S.M. să procedeze la numirea directă pentru

cele 50 posturi de procuror aprobate.

Instanța a constatat că

Plenul C.S.M. este îndreptățit să realizeze o selecție între candidații care au

vocația de a fi numiți ca procurori, fără concurs, în raport de performanțele profesionale

ale fiecăruia și de rezultatele interviului dat.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul M.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

arătat că instanța a ignorat faptul că selectarea celor 50 de persoane ale căror

cereri de numire au fost admise, s-a făcut de către pârât prin apreciere arbitrară,

după criterii obscure, necontrolabile. În hotărârea emisă de pârât, susține reclamantul

că nu apare nici o motivare concretă a respingerii cererilor de numire în funcție

a celor 48 persoane care îndeplineau și ele, ca și cele 50 admise, condițiile prevăzute

de lege.

În cazul său, s-a afirmat

că soluția de respingere a cererii a avut la bază studiul dosarului profesional

și interviul dat, dar, arată reclamantul, aceasta este o formulare generală, nefiind

motivată concret hotărârea de respingere a cererii sale de numire în funcția de

procuror.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel, persoanele prevăzute

în art. 33 alin. (5), (7) și (8) din Legea nr. 303/2004, în versiunea în vigoare

la data emiterii actului administrativ contestat, pot fi numite în funcția de judecător

sau procuror fără concurs, după ce în prealabil susțin un interviu în fața secției

corespunzătoare, atributul de a propune Președintelui României numirea în funcție

revenind Plenului C.S.M., potrivit art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004.

Aceste prevederi se coroborează

cu dispozițiile cap.V privind procedura de numire fără concurs în funcția de judecător

sau de procuror din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului

de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 152/2006 și publicat

în M. Of. nr. 230/2006.

Potrivit acestui regulament,

secțiile C.S.M. recomandă numirea persoanelor în funcția de judecător și procuror,

candidații astfel recomandați, aprobați de Plenul C.S.M., urmând a fi propuși Președintelui

României pentru funcțiile respective.

Interpretând dispozițiile

actelor normative susmenționate, rezultă că recomandarea unei secții din cadrul

C.S.M. nu duce automat la numirea persoanelor propuse, acestea dobândind doar o

vocație și nu un drept de a ocupa funcția de judecător sau procuror, fiind atribuțiile

Plenului C.S.M. de a aprecia asupra selecției candidaților care îndeplinesc condițiile

legale, în limita posturilor aprobate.

Așadar, acești candidați

nu au un drept de a beneficia în mod automat de numirea în funcția de judecător

sau procuror fără concurs, vocația prevăzută în normele susmenționate neconstituind

un drept fundamental constituțional și neinstituind obligația corelativă a autorității

de a proceda la numire.

Dreptul ce revine Plenului

C.S.M. de a aprecia și a decide asupra candidaților selectați în limita posturilor

aprobate pentru a fi ocupate fără concurs nu poate fi însă de natură a institui

discriminări, ci trebuie exercitat în mod egal, față de toate persoanele aflate

în situații identice.

În cauză Plenul C.S.M.

a decis numirea celor 50 de candidați în funcția de procuror fără concurs în raport

de o serie de criterii obiective, privind nevoile de optimizare a volumului de activitate

prin ocuparea locurilor vacante la parchete cu deficit de personal, asigurarea stabilității

în sistem și parcurgerea etapelor de formare și perfecționare a procurorilor.

S-au avut în vedere, astfel

cum rezultă din motivarea hotărârii și datele relevate de dosarele profesionale

ale candidaților, conținutul interviurilor susținute de aceștia, precum și performanțelor

lor profesionale, votul membrilor C.S.M. fiind secret.

Așadar, nu are suport

probator susținerea reclamantului în sensul că pârâtul și-a exercitat dreptul de

selecție a candidaților în mod abuziv și arbitrar, Curtea constatând că aprecierea

C.S.M. asupra cererii reclamantului de numire ca procuror fără concurs a fost exercitată

în limitele legii.

În raport de cele expuse

mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.A. împotriva sentinței civile nr. 1927 din 4 iulie 2007 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 martie 2008.