ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1336/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 24 noiembrie 2010,

reclamanta M.C.G. a chemat în judecată pe pârâții G.R., M.F.P. și M.J.,

solicitând instanței de judecată anularea H.G. nr. 737/2010 ce are ca obiect de

reglementare stabilirea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de

serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. De asemenea, reclamanta a

solicitat recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost

cauzată prin hotărâre.

În motivarea cererii,

reclamanta a precizat că are calitatea de persoană vătămată în sensul

prevederilor art. 52 alin. (1) din Constituție și Legii nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ,întrucât, prin actul normativ a cărei anulare se

solicită i s-au cauzat prejudicii deoarece a avut calitatea de grefier în

cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești și i-au fost diminuate

semnificativ drepturile rezultate din pensia de serviciu reglementată legal la

momentul pensionării.

Reclamanta a precizat

că instituirea pensiei de serviciu pentru grefieri a apărut ca o necesitate

izvorâtă din statutul profesional al acestora, care impune anumite restricții,

precum: imposibilitate exercitării directe sau prin persoane interpuse a

activităților de comerț sau a participării la administrarea ori la conducerea

unor societății comerciale sau civile; restricția exercitării calității de

expert sau de arbitru desemnat de părți într-un proces civil; imposibilitatea

îndeplinirii oricărei alte funcții publice sau private, cu excepția funcțiilor

didactice în învățământul superior.

De asemenea,

reclamanta a mai arătat că la momentul formulării cererii legea pensiilor nu

fusese promulgată de către președintele României iar alte instanțe de judecată

s-au pronunțat în sensul caracterului nelegal al acestei hotărâri de guvern.

Prin întâmpinare,

pârâtul M.J. a invocat pe cale de excepție, inadmisibilitatea cererii

pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, în raport de dispozițiile art.

7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii ca fiind

neîntemeiată, deoarece temeiul legal al H.G. nr. 737/2010 este cert și în

concordanță cu prevederile constituționale și legale.

Prin sentința nr.

165 din 25 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta M.C.G.,

în contradictoriu cu pârâții G.R., M.F.P. și M.J., ca inadmisibilă.

Pentru a

pronunța această soluție, prima instanță a constatat întemeiată

excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa plângerii prealabile,

invocată de pârâtul M.J., în raport de prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, reținând că, deși reclamanta a avut la dispoziție 2 termene

de judecată de la ridicarea excepției de către pârât pentru a face dovada

parcurgerii procedurii prealabile, nu a manifestat nici o diligență în acest

sens.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta M.C.G., solicitând admiterea recursului

și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurenta susține că

instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea, ca inadmisibilă, pentru

lipsa plângerii prealabile, fără ca, în prealabil să fie citată pentru a se

prezenta în instanță să dea relații sau să i se comunice obligațiile

procedurale stabilite în sarcina sa.

Intimații au formulat

întâmpinări în cauză prin care au solicitat respingerea recursului.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare.

Recurenta nu

și-a structurat motivele de recurs după cum impun prevederile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., dar a formulat critici de nelegalitate ce pot

fi subsumate motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a solicitat, în principal, anularea

unui act administrativ normativ, respectiv H.G. nr. 737/2010 privind stabilirea

metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.

1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor.

În baza art. 7 alin. (1)

și alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, modificată, înainte de a se

adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se

consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un

act administrativ individual cu caracter normativ trebuie să solicite

autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta

există, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia; cererea poate fi formulată

oricând.

De asemenea, art. 109

alin. (2) C. proc. civ., prevede că, în cazurile anume prevăzute de lege,

sesizarea instanței competente trebuie să se facă numai după îndeplinirea unei

proceduri prealabile.

Ca atare, în materia

contenciosului administrativ, regula generală stabilită de legiuitor este aceea

că respectarea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție de

admisibilitate a acțiunii.

Reglementarea

cuprinsă în art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, este pe deplin

justificată, întrucât instituie o cale mai rapidă de restabilire a legalității:

particularul are posibilitatea de a obține revocarea actului printr-o procedură

administrativă simplă, derulată înainte de momentul sesizării instanței de

contencios administrativ.

Din probele administrate în cauză, Înalta Curte reține că

recurenta-reclamantă nu a îndeplinit procedura administrativă prealabilă,

respectiv nu a solicitat autorității publice emitente revocarea H.G. nr. 737/2010

emisă de G.R., susținerile din recurs fiind fără relevanță, în condițiile în

care, parcurgerea procedurii prealabile este obligatorie, fiind o condiție de

admisibilitate a acțiunii.

Prin urmare, soluția

instanței de fond în privința îndeplinirii procedurii administrative prealabile

în termenul legal este dată cu aplicarea corectă a art. 7 din Legea

contenciosului administrativ, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.,

raportat la 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată,

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.C.G. împotriva Sentinței nr. 165 din 25 martie  2011 a Curții de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 martie 2012.