ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1336/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 24 noiembrie 2010, reclamanta M.C.G. a chemat în judecată pe pârâții G.R., M.F.P. și M.J., solicitând instanței de judecată anularea H.G. nr. 737/2010 ce are ca obiect de reglementare stabilirea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. De asemenea, reclamanta a solicitat recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin hotărâre.

În motivarea cererii, reclamanta a precizat că are calitatea de persoană vătămată în sensul prevederilor art. 52 alin. (1) din Constituție și Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,întrucât, prin actul normativ a cărei anulare se solicită i s-au cauzat prejudicii deoarece a avut calitatea de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești și i-au fost diminuate semnificativ drepturile rezultate din pensia de serviciu reglementată legal la momentul pensionării.

Reclamanta a precizat că instituirea pensiei de serviciu pentru grefieri a apărut ca o necesitate izvorâtă din statutul profesional al acestora, care impune anumite restricții, precum: imposibilitate exercitării directe sau prin persoane interpuse a activităților de comerț sau a participării la administrarea ori la conducerea unor societății comerciale sau civile; restricția exercitării calității de expert sau de arbitru desemnat de părți într-un proces civil; imposibilitatea îndeplinirii oricărei alte funcții publice sau private, cu excepția funcțiilor didactice în învățământul superior. De asemenea, reclamanta a mai arătat că la momentul formulării cererii legea pensiilor nu fusese promulgată de către președintele României iar alte instanțe de judecată s-au pronunțat în sensul caracterului nelegal al acestei hotărâri de guvern.

Prin întâmpinare, pârâtul M.J. a invocat pe cale de excepție, inadmisibilitatea cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată, deoarece temeiul legal al H.G. nr. 737/2010 este cert și în concordanță cu prevederile constituționale și legale. Prin sentința nr. 165 din 25 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta M.C.G., în contradictoriu cu pârâții G.R., M.F.P. și M.J., ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat întemeiată excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa plângerii prealabile, invocată de pârâtul M.J., în raport de prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reținând că, deși reclamanta a avut la dispoziție 2 termene de judecată de la ridicarea excepției de către pârât pentru a face dovada parcurgerii procedurii prealabile, nu a manifestat nici o diligență în acest sens. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta M.C.G., solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare. Recurenta susține că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea, ca inadmisibilă, pentru lipsa plângerii prealabile, fără ca, în prealabil să fie citată pentru a se prezenta în instanță să dea relații sau să i se comunice obligațiile procedurale stabilite în sarcina sa.

Intimații au formulat întâmpinări în cauză prin care au solicitat respingerea recursului. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Recurenta nu și-a structurat motivele de recurs după cum impun prevederile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., dar a formulat critici de nelegalitate ce pot fi subsumate motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă a solicitat, în principal, anularea unui act administrativ normativ, respectiv H.G. nr. 737/2010 privind stabilirea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

În baza art. 7 alin. (1) și alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004, modificată, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual cu caracter normativ trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia; cererea poate fi formulată oricând. De asemenea, art. 109 alin. (2) C. proc. civ., prevede că, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente trebuie să se facă numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile. Ca atare, în materia contenciosului administrativ, regula generală stabilită de legiuitor este aceea că respectarea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție de admisibilitate a acțiunii.

Reglementarea cuprinsă în art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, este pe deplin justificată, întrucât instituie o cale mai rapidă de restabilire a legalității: particularul are posibilitatea de a obține revocarea actului printr-o procedură administrativă simplă, derulată înainte de momentul sesizării instanței de contencios administrativ. Din probele administrate în cauză, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă nu a îndeplinit procedura administrativă prealabilă, respectiv nu a solicitat autorității publice emitente revocarea H.G. nr. 737/2010 emisă de G.R., susținerile din recurs fiind fără relevanță, în condițiile în care, parcurgerea procedurii prealabile este obligatorie, fiind o condiție de admisibilitate a acțiunii.

Prin urmare, soluția instanței de fond în privința îndeplinirii procedurii administrative prealabile în termenul legal este dată cu aplicarea corectă a art. 7 din Legea contenciosului administrativ, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.C.G. împotriva Sentinței nr. 165 din 25 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2012.