ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4187/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 270/F din 13 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de P.M.M. împotriva Ordonanței nr. 1382/P/2009 din 13 mai 2010 dată în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Pentru a hotărî astfel curtea având în vedere dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. a reținut următoarele: Prin plângerea adresată la 31 iulie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București petentul P.M.M. a solicitat să se efectueze cercetare penală față de numitul I.N.S. și P.A.M.

- avocat sub aspectul săvârșirii infractorilor prevăzut de art. 290, 291 și 292 C. pen. În plângere, petentul susține că, în calitate de mandatar al tatălui său (P.Ș.O.) a primit o notificare prin care numitul I.N.S. îi solicita să se prezinte pe 24 iulie 2009 la biroul unui executor judecătoresc, pentru încheierea unui contract de închiriere a imobilului situat în București, str. I., sector 4, notificare semnată de intimată, ca avocat și reprezentant al numitului I.N.S. În notificarea menționată, s-a indicat în mod nereal domiciliul numitului I.N.S., această situație fiind de natură a-l prejudicia pe petent. Procurorul a reținut că intimata, așa cum a și recunoscut, a acționat ca avocat în baza unui contract de asistență juridică, încheiat pentru Dosarul nr. 856/N/2009, înregistrat la B.E.J.

T.A.M. și a asigurat apărările în raport de aspectele și înscrisurile celui reprezentat, toate mențiunile fiind în numele acestuia. Temeiul de drept al măsurii dispuse este cel prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen., motivat de faptul că intimata a acționat în limitele mandatului ce i-a fost încredințat și în conformitate cu dispozițiile art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 și art. 7 alin. (5) din Statutul profesiei de avocat. Plângerea petentului formulată împotriva Ordonanței nr. 1382/P/2009 a fost respinsă, ca neîntemeiată, de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin Rezoluția nr. 1095/11.2.2010 din 08 iunie 2010, constatându-se că intimata a acționat în limitele legii (art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995) și nu a susținut interese proprii, ci pe cele ale celui reprezentat, toate datele relatate provenind de la acesta.

A fost respinsă și arătarea, că măsura trebuia dispusă prin rezoluție și nu prin ordonanță, întrucât în cauză a fost dispusă și măsura declinării competenței (urmare disjungerii), care, potrivit art. 45 alin. (1 2 ) C. proc. pen., se dispune prin ordonanță. Cum din verificarea ordonanței pe baza rapoartelor și lucrărilor din dosar, curtea a constatat că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, prin hotărâre a menționatei ordonanțe. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul care a invocat capetele de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 16 și 17 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Prin articolul 278 1 C. proc. pen. introdus prin primul pct. 168 din Legea nr. 281/2003, s-a reglementat plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.

Din însuși titlul menționat rezultă că este vorba de acele situații când prin rezoluție sau ordonanță s-a dispus neînceperea urmăririi penale, încetarea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 art. 16 C. proc. pen. poate fi invocat împotriva unor hotărâri prin care inculpatul a fost arestat greșit pentru motivul că fapta săvârșită de el nu există, în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal pentru motivul că există autoritate de lucru judecat sau o cauză derulată a răspunderii penale și că a intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa a fost grațiată. Din aceste dispoziții rezultă că pentru a putea fi invocat acest caz de casare, este necesar să se fi început urmărirea penală, pus în mișcare acțiunea penală, trimiterea în judecată a inculpatului începerea cercetării judecătorești și pronunțarea unei hotărâri de achitare sau cercetare a procesului.

În speța de față, nu s-a început urmărirea penală iar făptuitorii nu au dobândit calitatea de inculpați. Rezultă din cele de mai sus că recurentul invocă greșit și nefondat acest caz de casare. Nefondată este și cea de a doua critică. Față de soluția dată nu se poate pune în discuție greșita încadrare juridică dată unei fapte așa cum este prevăzut caz de casare prin art. 385 9 pct. 17. Pe de o parte și cea de a doua critică sunt valabile motivele de (...) arătate în cele ce preced, nu ne aflăm în fața unui proces penal cu inculpați și parte vătămată pe de altă parte că soluția adoptată de procuror este cea legală - ordonanță și nu rezoluție atâta timp cât față de cel de al doilea făptuitor s-a dispus disjungerea și (...) competente, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 2 București.

Așa fiind, Înalta Curte urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul ca nefondat. Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.M.M. împotriva Sentinței penale nr. 270/F din 13 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 23 noiembrie 2010. Procesat de GGC - NN