ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4187/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 270/F din 13

septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de

P.M.M. împotriva Ordonanței nr. 1382/P/2009 din 13 mai 2010 dată în dosarul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru a hotărî

astfel curtea având în vedere dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C.

proc. pen. a reținut următoarele:

Prin plângerea

adresată la 31 iulie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

petentul P.M.M. a solicitat să se efectueze cercetare penală față de numitul

I.N.S. și P.A.M. - avocat sub aspectul săvârșirii infractorilor prevăzut de

art. 290, 291 și 292 C. pen.

În plângere, petentul

susține că, în calitate de mandatar al tatălui său (P.Ș.O.) a primit o

notificare prin care numitul I.N.S. îi solicita să se prezinte pe 24 iulie 2009

la biroul unui executor judecătoresc, pentru încheierea unui contract de

închiriere a imobilului situat în București, str. I., sector 4, notificare

semnată de intimată, ca avocat și reprezentant al numitului I.N.S.

În notificarea

menționată, s-a indicat în mod nereal domiciliul numitului I.N.S., această

situație fiind de natură a-l prejudicia pe petent.

Procurorul a reținut

că intimata, așa cum a și recunoscut, a acționat ca avocat în baza unui

contract de asistență juridică, încheiat pentru Dosarul nr. 856/N/2009,

înregistrat la B.E.J. T.A.M. și a asigurat apărările în raport de aspectele și

înscrisurile celui reprezentat, toate mențiunile fiind în numele acestuia.

Temeiul de drept al

măsurii dispuse este cel prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen., motivat de

faptul că intimata a acționat în limitele mandatului ce i-a fost încredințat și

în conformitate cu dispozițiile art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 și art.

7 alin. (5) din Statutul profesiei de avocat.

Plângerea petentului

formulată împotriva Ordonanței nr. 1382/P/2009 a fost respinsă, ca

neîntemeiată, de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, prin Rezoluția nr. 1095/11.2.2010 din 08 iunie 2010, constatându-se

că intimata a acționat în limitele legii (art. 37 alin. (6) din Legea nr.

51/1995) și nu a susținut interese proprii, ci pe cele ale celui reprezentat,

toate datele relatate provenind de la acesta.

A fost respinsă și arătarea,

că măsura trebuia dispusă prin rezoluție și nu prin ordonanță, întrucât în

cauză a fost dispusă și măsura declinării competenței (urmare disjungerii),

care, potrivit art. 45 alin. (1

2

) C. proc. pen., se dispune prin

ordonanță.

Cum din verificarea ordonanței

pe baza rapoartelor și lucrărilor din dosar, curtea a constatat că soluția de

neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, prin hotărâre a

menționatei ordonanțe.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs petentul care a invocat capetele de casare prevăzut

de art. 385

9

alin. (1) pct. 16 și 17 C. proc. pen.

Recursul este

nefondat.

Prin articolul 278

1

C. proc. pen. introdus prin primul pct. 168 din Legea nr. 281/2003, s-a

reglementat plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau

ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.

Din însuși titlul

menționat rezultă că este vorba de acele situații când prin rezoluție sau

ordonanță s-a dispus neînceperea urmăririi penale, încetarea urmăririi penale

sau scoaterea de sub urmărire penală.

Cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

art. 16 C. proc. pen. poate fi invocat

împotriva unor hotărâri prin care inculpatul a fost arestat greșit pentru

motivul că fapta săvârșită de el nu există, în mod greșit s-a dispus încetarea

procesului penal pentru motivul că există autoritate de lucru judecat sau o

cauză derulată a răspunderii penale și că a intervenit decesul inculpatului sau

pedeapsa a fost grațiată.

Din aceste dispoziții

rezultă că pentru a putea fi invocat acest caz de casare, este necesar să se fi

început urmărirea penală, pus în mișcare acțiunea penală, trimiterea în

judecată a inculpatului începerea cercetării judecătorești și pronunțarea unei

hotărâri de achitare sau cercetare a procesului.

În speța de față, nu

s-a început urmărirea penală iar făptuitorii nu au dobândit calitatea de

inculpați.

Rezultă din cele de

mai sus că recurentul invocă greșit și nefondat acest caz de casare.

Nefondată este și cea

de a doua critică.

Față de soluția dată

nu se poate pune în discuție greșita încadrare juridică dată unei fapte așa cum

este prevăzut caz de casare prin art. 385

9

pct. 17.

Pe de o parte și cea

de a doua critică sunt valabile motivele de (...) arătate în cele ce preced, nu

ne aflăm în fața unui proces penal cu inculpați și parte vătămată pe de altă

parte că soluția adoptată de procuror este cea legală - ordonanță și nu

rezoluție atâta timp cât față de cel de al doilea făptuitor s-a dispus

disjungerea și (...) competente, în favoarea Parchetului de pe lângă

Judecătoria sector 2 București.

Așa fiind, Înalta

Curte urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul ca nefondat.

Văzând dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul P.M.M. împotriva Sentinței penale

nr. 270/F din 13 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 23 noiembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN