ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2748/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

de chemare în judecată și procedura în primă instanță.

Reclamantul S.I. a

chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, solicitând

instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună suspendarea

executării Ordinului nr. II/4004 din 19 octombrie 2011, cu obligarea la

cheltuieli de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 25 octombrie 2011, prin ordinul a

cărui suspendare o solicită, a fost încunoștințat de Inspectoratul de Poliție

al județului - Olt că i-au încetat raporturile de serviciu, din funcția de

adjunct șef poliție municipală Caracal, având în vedere că a împlinit vârsta de

55 ani, precum și dispozițiile legale în această materie.

Reclamantul a mai

arătat că ordinul a cărui anulare o solicită este nelegal și discriminatoriu,

de vreme ce vârsta standard de pensionare pentru polițiști este de 60 de ani

iar menținerea în activitate după vârsta de 55 ani doar a unor categorii de

polițiști este o discriminare evidentă, fiind încălcate principiile de bază ale

Legii nr. 263/2010.

de apel.

Curtea de Apel

Craiova - secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

564 din 7 noiembrie 2011 a respins cererea de suspendare executare act

administrativ individual formulată de reclamant.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada întrunirii

cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a

se putea dispune suspendarea ordinului prin care reclamantul a fost pensionat.

reclamantului.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul S.I., criticând sentința pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și

9 C. proc. civ., solicitând ca în conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ. să fie examinată cauza sub toate aspectele.

În dezvoltarea

motivelor de recurs recurentul-reclamant arată că hotărârea recurată este dată

cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, în speță, fiind probată cererea

de suspendare atât sub aspectul cazului bine justificat cât și al pagubei

iminente, condiții imperative cerute de lege, care nu au fost analizate în mod

corect de către instanța de fond.

Apreciază că motivele

expuse în cererea de suspendare a executării actului administrativ unilateral

cu caracter individual precum și cele reiterate în recurs, reprezintă argumente

juridice valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ și că este

îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat, având în vedere că

împrejurările legate de starea de fapt și de drept sunt de natură să creeze o

îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Referitor la condiția

existenței unei pagube iminente prevăzute de art. 14 alin. (1) și definită de

art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 arată că

încetarea

raporturilor de serviciu în condițiile menționate în Ordin, prejudiciul

material este viitor și previzibil, atât din punct de vedere juridic cât și

economic, având în vedere că de la data de 25 octombrie 2011, data comunicării

ordinului, nu a mai putut desfășura activitatea profesională și începând cu

data de 22 octombrie 2011 nu a mai beneficiat de drepturi salariale și nici

pensie pentru limită în vârstă, întrucât, potrivit Legii nr. 263/2010, anexa 6,

putea să i se acorde, la cerere, aceste drepturi cel mai devreme, începând cu

data de 22 ianuarie 2012, cerere pe care nu am făcut-o nici până în prezent

deoarece exista posibilitatea ca intimatul-pârât să invoce acceptarea Ordinului

și justificarea legalității măsurilor luate.

Lipsa drepturilor

bănești îl pune în imposibilitate să achite obligațiile contractuale față de

furnizorii de servicii și plata ratelor lunare pentru două împrumuturi contractate

cu V.R., sucursala Caracal.

În susținerea cererii

de recurs reclamantul a depus înscrisuri privind demersurile efectuate pentru

revocarea Ordinului M.A.I. nr. II/4004 din 19 octombrie 2011, acte de studii și

de venituri precum și convențiile de credit cu anexele aferente.

intimatului.

Prin întâmpinarea

formulată în baza art. 308 alin. (2) C. proc. civ., intimatul-pârât Ministerul

Administrației și Internelor a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivând

că în mod corect instanța de fond a reținut că recurentul – reclamant nu a

reușit să facă dovada că urmare a ordinului a cărui suspendare se solicită i

s-ar cauza un prejudiciu material viitor semnificativ sau, în lipsa sa, ar fi

grav perturbată activitatea unei instituții publice, chiar dacă este posibil ca

veniturile recurentului-reclamant să se diminueze ca urmare a pensionării, iar

în privința cazului bine justificat trebuie avută în vedere

situația

celui care solicită suspendarea,

și nu eventualele vicii ale actului a cărui suspendare se cere, deoarece acest

lucru este analizat de către instanța învestită cu judecarea cererii principale

de anulare a actului.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor de formulate, în raport cu actele și lucrările

dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu

este fondat.

și de drept relevante

Este incontestabil

faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie

noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor

până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea

lui,

constituie o măsură de excepție,

presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului

administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține

îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr.

554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt

definite prin art. 2

lit. ș)

și t) din

aceeași lege.

î

ndeplinirea acestor condiții se analizează în funcție de

circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și

de drept prezentate de partea interesată. Acestea trebuie să ofere indicii

suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul

administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de

reparat, în cazul particular supus evaluării.

În

raport cu circumstanțele concrete ale prezentei cauze. Îndeplinirea cumulativă

a celor două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi

reținută.

Astfel,

în cauza de față nu există elementele care să contureze îndeplinirea primei

condiții, a cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din

Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Din

examinarea sumară a situațiilor de fapt și de drept invocate de recurentul-reclamant,

Înalta Curte constată că acestea nu sunt de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare a

fost solicitată în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cazul

bine justificat și iminența pagubei sunt analizate în funcție de circumstanțele

concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului care

efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de

fapt și de drept prezentate de partea interesată.

Mai mult, cazul bine

justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte care țin de

legalitatea actului, întrucât acestea vizează fondul actului, care se

analizează numai în cadrul acțiunii în anulare. Instanța are numai

posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât

în cadrul procedurii prevăzute de lege nu poate fi prejudecat fondul

litigiului.

Înalta Curte constată

că nu se poate pronunța asupra aprecierilor recurentului-reclamant referitoare

la nelegalitatea actului administrativ, prin care s-a dispus încetarea

raportului de serviciu cu drept la pensie și echivalarea gradului profesional

ce cel militar de colonel în rezervă, specialitatea „poliție” prin analiza în

profunzime a argumentelor legate de vârsta standard de pensionare, limita de

vârstă în raport de care se poate dispune încetarea raporturilor de serviciu cu

unitatea, pentru polițiști și marja de apreciere în luarea acestei norme de

către M.A.I. în privința funcționarilor publici cu statut special, aspecte ce

constituie, în optica instanței de control judiciar, o chestiune de fond care

depășește limitele procedurii sumare a suspendării executării actului

administrativ.

În conținutul Ordinului

M.A.I. nr. II/4004 din 19 octombrie 2011 a cărui suspendare a fost solicită în

cauză conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 au fost menționate temeiurile de

drept care au fost avute în vedere la emiterea acestuia, fiind menționată

inclusiv vârsta ofițerului și contributivitatea în raport de care recurentul-reclamant

pretinde că este discriminat și susține că a menține după 55 de ani până la 60

ani numai o anumită categorie de polițiști, este o discriminare, fiind

încălcate principiile de bază ale Legii nr. 263/2010.

În concluzie, Înalta

Curte reține că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege

pentru a justifica măsura de excepție a suspendării actului administrativ

contestat, motiv pentru care criticile de nelegalitate formulate de

recurentul-reclamant nu pot fi reținute neimpunându-se a fi analizate aspecte

care vizează condiția existenței unei pagube iminente.

2.

Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs

În

consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art.

312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 se va

respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.I. împotriva sentinței civile nr. 564 din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova - secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 iunie 2012.